Mult asteptatul, cred, succesor al seriei Assassin’s Creed a iesit, si e bunicel. Chiar daca e cam exact aceeasi chestie, are momentele lui care chiar il fac sa straluceasca si e posibil ca review-ul sa reflecte asta.

Dintre imensitatea de jocuri de care am avea nevoie, acesta probabil nu este unul dintre ele. Chiar si asa, Ubisoft nu au calcat pe bec asa tare. Daca va asteptati la experienta tipica Assassin’s Creed, nu veti fi dezamagiti, iar din cand in cand veti fi si placuti surprinsi de poveste si gameplay.

Gameplay

Bun venit in Londra anului 1860, un loc distrus de industrie, munca juvenila, criminali si asasini cateodata. Aaa da, si templieri. Nu ar fi un joc Assassin’s Creed fara templieri, dar mai multe despre ei la Story.

Acuma ca v-ati amintit cum erau restul jocuriilor din serie, sa stiti ca experienta este destul de placuta. La baza, tot un joc AC este, ai o poveste principala, side-quest-uri, collectibles etc., dar parca flow-ul este mai bun. Ideea este ca nu esti obligat sa faci toate side-quest-urile. Nu e neparat sa aduni toate chest-urile, sticlele goale de vin (serios, nu stiu de ce, dar sunt), chiar daca ti-ar ajuta imens cauza, dar le faci. Le faci pentru ca ori nu te simti gata sa progresezi cu povestea principala si side-quest-urile deja sunt prea repetitive si sangerezi din nas, ori ca pur si simplu esti un maniac caruia ii place sa vada acel 50/50 ca apare pe ecran, si vrei sa ai fiecare upgrade inainte sa ajungi la jumatatea jocului.

Si jocul este cateodata repetitiv, avand aceleasi misiuni de cucerire a teritoriului. Aaa da. Metoda prin care Ubisoft asigura o experienta cat mai placuta si usoara a jocului este prin blocarea zonelor dupa un level requirement. Faci level facand misiuni, adunand chesturi, ajutand oameni pe strada cu diversele activitati de genul ‘Omoara mesagerul’, ‘Omoara delincventii’, ‘Fura caravana’, unde din nou trebuie sa omori pe cineva. Iar cand dai unlock la o zona noua ai alte misiuni noi, a caror experienta este direct influentata de level-ul tau. Daca te duci intr-o zona cu level mai mare decat al tau, nu vei putea folosi majoritatea gadget-urilor pe inamici. Inamicii cu level mult mai mare sunt marcati cu un romb auriu, iar pe acestia nu vei putea folosi cutitele de aruncat, grenazile tematice etc. Desigur ca ii vei putea asasina, impusca sau duela, dar va fi mai greu decat daca ati fi la acelasi level.

Si probabil cea mai ‘remarcabila’ schimbare de gameplay este faptul ca poti juca cu 2 personaje. Sunt doi gemeni, Evie si Jacob Frye. Dat fiind modelul open-world al jocului, atata timp cat te plimbi si faci side-questuri, le poti face cu oricine, dar fiecare personaj are linia lui in poveste, cu misiuni specifice lor.

Chiar daca personajele sunt 99% la fel, sunt mici diferente, pe care doar late-game le observi si care fac diferenta. Evie este adevaratul asasin, avand perk-uri de stealth si unul de invizibilitate dar e mai slaba in combat. Jacob e ‘tank’-ul, avand skill-uri de combat foarte puternice, dar nu se tare descurca la stealth. Mai pe romaneste, este Ezio Auditore impartit in doi.

Daca tot am vorbit de misiuni specifice, linia principala de misiuni este chiar buna. Sunt misiuni lungi si laborioase, cu obiective multiple si moduri multiple de a le aborda. Foarte multe misiuni din linia principala iti ofera diferite optiuni de a parcurge, fie ca ceri ajutorul altui asasin, fie ca santajezi un gardian sau un templier, si fiecare alegere pe care o faci, duce catre o alta ruta catre tinta principala. Aceste misiuni sunt specifice fiecaruia dintre frati.

La misiunile secundare, tu ajuti diferite personalitati ale epocii, si aceste misiuni pot fi facute de oricare din frati. Sunt misiuni dragute dar cateodata plictisitoare sau prostesti, mai pe romaneste nu te ajuta cu mai nimic, doar poate pentru XP, loot si reputatie (mai tarziu vorbesc si de aia).
Iar acuma ajungem la cele mai plictisitoare misiuni, cele de cucerire ale zonelor. Fiecare zona va avea un numar din fiecare misiune, iar acestea sunt: Scapa copii de la munca silita, Elimina templierii dintr-un Stronghold, si Bounty Hunt, in care trebuie sa-l omori pe un templier VIP. Sunt repetitive, plictisitoare, dar trebuie sa le faci ca sa nu te blochezi mai incolo, si pentru loot desigur.

Desigur ca fiind un AC game, pentru puncte extra, trebuie sa faci fiecare misiune la 100% sync.

Am vorbit mai devreme de reputatie, si da exista asa ceva in Syndicate. Fiecare personaj care iti da misiuni are o bara de reputatie, si odata ce se umple, primesti unul din obiectele ce le are de dat, fie ca sunt arme, schematics, bani, gem-uri, fie ce o fi. Dar sa duci toate reputatiile la maxim, e un pic de grind, dar si asa o sa bagi multe ore in joc daca vrei sa-l termini 100%, asa ca stati chill.

Si in ultimul rand, sa nu uitam de gang-ul tau, banda ta de ucigasi gata sa-ti urmeze ordinele, atata timp cat reusesti sa apesi butoanele necesare intr-un timp util. Sincer nu i-am folosit niciodata. Ii poti upgrada si pe The Rooks (asa se numesc), dar ceea ce nu imi place este ca ai optiunea sa slabesti factiunea inamica si acest lucru simplifica intr-un fel jocul prea mult, dar tot imi place sa dau 1 shot la cineva cu caruta, asa ca nu ma plang prea mult.

Ooo da, ai un rope launcher care te lasa sa traversezi Londra la viteze mari. Poti sa iti iei adio de la chinul urcarii pe cladiri si salturi intre cladiri, dar sa zici Salut! la asasinari de pe zipline.

Story

Sunt satul, ca sa insumez totul in doua cuvinte. Fiecare joc e de genul “OMG cine a dat drumul la templieri? Din nou incearca sa cucereasca lumea.” Parca sunt episoade diferite din “Pinky and The Brain”. Dar asta doar despre povestea principala, nu e ca si cum ne asteptam la ceva diferite de la un joc AC.

Daca ne afundam putin in poveste, unele parti chiar sunt placute. Nu vor fi spoilere, si doar voi nuanta partile care mi-au placut si care nu, ca sa aveti o idee cam cum e. Evie e sfanta jocului si probabil cel mai bun personaj dintr-un joc AC de la Ezio incoace. Jacob e un taran englez care tot ce stie sa faca e sa se bata. Chiar daca se intalnesc cu o multitudine de personalitati ale epocii precum Alexander Graham Bell, Dickens, Darwin, Karl Marx, Regina Victoria, atatea personalitati care au marcat istoria, si sincer, parca sunt putin cam seci unele dintre ele. Dar ceea ce Ubisoft a reusit sa faca placut sunt interactiuniile intre caractere si dialogul lor intern. Este umor englezesc. Este cearta dintre Evie, o pragmatica, si Jacob, un rebel. Este foarte placut sa te uiti la cutscene-uri, si chiar daca povestea, per ansamblu, e aceeasi, momentele acelea le fac placute. Ca si arcurile principale, Evie e cea desteapta, care merge dupa The Piece of Eden, care, ghiciti ce, e din nou la templieri. Jacob e cel care creaza The Rooks, banda lui de nelegiuiti pregatita sa recucereasca Londra prin forta. Ambele rute sunt OK, dar cea a lui Jacob devine putin cam plictisitoare si simpla.

Un alt lucru care le-a iesit celor de la Ubisoft sunt personajele negative. Nu cred ca am mai vazut personaje negative asa bine conturate si credibile intr-un joc AC.

In rest, povestea e destul de plictisitoare.

Grafica

Sincer, nu pot da un verdict clar. Ideea este ca perioada in care se afla nu cred ca pune in evidenta puterea engine-ului. Foarte multe scene sunt predominant maro, culori sterse si sumbre, si aceasta fiindca mare parte a jocului o petreci fie in partea incredibil de saraca a Londrei sau in zona industriala. Dar odata ajuns in centrul orasului, poti vedea calitatea muncii depuse. Texturiile sunt foarte cizelate, sunt o multitudine de culori, si sincer grafica chiar cuprinde bine epoca in care se afla.

Desi, din punct de vedere grafic, cel mai slab stau la capitolul verdeata. Nu stiu de ce, dar parcuriile mi s-au parut cele mai simpliste si seci.

Dar distractia in Londra industriala se petrece printre cladiri, in noroi si belti, iar acelea sunt la calitate maxima.

Animatiile sunt si ele la standardul la care se cere in secolul acesta. Exploziile si flacariile parca parca au fost uitate putin, dar preferatele mele sunt calestiile. Modul in care vezi ca se faramiteaza in urma coliziuniilor este delicios de privit. Dar probabil cel mai mult au lucrat la cele doua costume speciale pentru caractere. Ele sunt probabil cele mai aratoase lucruri din joc.

Sunet

Sincer, nu a fost extraordinar, dat fiind faptul ca multe misiuni se bazeaza pe stealth, nu tare este muzica sau sunete de fundal. Dar motion detection-ul si sistemul de sunet in general este foarte bine facut.

Sistemul de sunet chiar te ajuta in navigare, si sa iti dai seama unde e adversarul sau de unde trage. Calitatea sunetului este buna, dar muzica care e in joc poate fi putin repetitiva.

Performanta

Asa asteptam sa scriu despre acest subiect, mai ales tinand cont de halul execrabil in care a iesit Unity. Dar sincer are doar probleme generice. Cateva carute care mai pica prin harta. Te mai blochezi intr-un perete. Este prost optimizat. Dar nimic urat. Este decent, nu bun, nu rau, doar decent.
Iar acum o sectiune careia ii voi zice Cadavre in pozitii deloc confortabile!
Bucurati-va de ragdoll.

Concluzie

Este doar un alt joc Assassin’s Creed dar este mai bun decat majoritatea din franciza. Gameplay acceptabil, grafica buna cu o poveste destul de placuta, aproape ca isi merita banii si timpul investit. Ceea ce este un mare lucru tinand cont ca e un joc Assassin’s Creed. Dar sa nu uitam ca tot de Ubisoft e facut.

Gameplay: 8

Story: 9

Sunet: 8

Grafica: 9

Performanta: 9

Overall: 8.60