Cu sufletul la gură am stat la lansarea acestui joc şi prin benevolenţa studio-ului Irrational Games am fost onorat cu un joc care te vrăjeşte cu o lume fantastică steampunk şi o poveste care cu siguranţă va rămâne imprimată în mintea tuturor jucătorilor. Pe scurt, studio-ul a livrat mai tot ceea ce a promis.

Să pornim cu ce contează şi anume cu povestea jocului care a reuşit să mă ţină pentru un total de 19 ore lipit de scaun. Tu eşti Booker DeWitt, (un recuperator pentru faimoşii fraţi detectivi/poliţişti Pinkerton) care este acompaniat de către un cuplu într-o zi ploioasă la malul unui far. Odată ajuns la capul farului, Booker intră într-o capsulă care îl propulsează în mijlocul unui oraş plutitor numit Columbia.

Bioshock: Infinite

Am fost puţin stupefiat de faptul că Irrational Games au mers la 180 de grade cu direcţia artistică a lumii din incinta oraşului Columbia, căci de data aceasta tonul întunecat ale primelor două titluri Bioshock a fost lăsat de-o parte pentru o atmosferă mult mai plăcută, cel puţin la începutul jocului. Mai ales că spre deosebire de primul joc Bioshock unde tu ajungi după căderea în paragină a oraşului sub acvatic Rapture, tu ajungi cu mult înaintea tragediei când populaţia oraşului încă îşi duce existenţa într-un mod cât se poate de normal.

 

Story

Chiar de la început când capsula aterizează în mijlocul unui sanctuar religios dedicat creatorului oraşului pe numele său Zachary Hale Comstock (a.k.a varianta steampunk a AI-ului SHODAN din jocurile System Shock), se poate observa faptul că oamenii oraşului Columbia îşi trăiesc o zi de recreere în care stau la terase, conversează pe stradă, participă la carnavaluri şi multe altele. Prima parte a jocului este un fel de mini tur al oraşului unde totul pare idilic. Sincer nu voiam să fiu adâncit în acţiune şi chiar preferam să îmi petrec o bună parte din joc ascultând lumea de pe străzi sau privind diversitatea seturilor turistice împrăştiate de-a lungul oraşului.

Dar Bioshock: Infinite face parte dintr-o serie de shootere first person cu influenţe de RPG, aşa că era normal ca la un moment dat să se strice petrecerea şi să văd cum personajul Booker DeWitt intră în belele. Şi trebuie să recunosc, prin ce belele trece săracul Booker ajungi să simpatizezi situaţia dumnealui.

„Dar de ce aş simpatiza un personaj care de bună voie cauzează probleme?” m-aţi întreba. Păi culmea, de multe ori sincer, violenţa nu porneşte din acţiunile tale, deşi odată ce ai pus mâna pe o armă e la latitudinea ta să iei o astfel de alegere.

De multe ori, scenariul jocului te pune în situaţii în care fie eşti forţat să faci ceva violent ca jocul să îşi pună scripturile în mişcare. De exemplu, la începutul jocului este un punct în care ajungi în timpul unei tombole într-un mic parc. În scenariul acela, Booker participă la tombolă şi o câştigă, însă la un moment dat, toată imaginea idilică a oraşului se întunecă când observi că tombola este defapt o defăimare publică în care un bărbat de culoare albă este acuzat că este îndrăgostit de o femeie de culoare neagră…..de aici mi-am dat seama că tema rasismului mă va urma pe tot parcursul jocului, însă fiind câştigător al tombolei, primeşti o minge de baseball şi eşti pus într-o situaţie interesantă.

Bioshock: Infinite

Ai de ales între a arunca bila în cuplu sau în Jeremiah Fink, organizatorul „tombolei” şi unul dintre marii antreprenori ai oraşului….eu unul, nu am ales nimic şi am stat să observ cum timpul limitat al alegerii s-a scurs. Desigur, chiar şi acest fapt a fost o alegere, însă spre deosebire de jocurile precedente consecinţele nu sunt mari şi doar îţi oferă o oportunitate de a te gândi la cum ar fi fost dacă impactul tău asupra universului Infinite ar fi avut vreo importanţă. Pe scurt, indiferent ce faci, poliţia oraşului observă că pe mâna ta dreaptă sunt nişte cicatrici care formează iniţialele A.D şi de aici începe toată nebunia poveştii.

Chiar înainte de intrarea în parc aflii că în oraş este căutat un eretic misterios numit The False Shephard ce poate fi identificat după cicatricile ce formează iniţialele AD pe mâna dreaptă. Iată, se pare că tu eşti păstorul fals. Ups!

Bioshock: Infinite

Nu am să o lungesc prea mult cu implicaţiile acţiunilor tale în scenariul jocului, căci aceea este partea pe care voi trebuie să o descoperiţi. Cert este că Bioshock: Infinite se vrea a fi un joc care îţi face cunoştinţă cu multele faţete urâte ale naturii umane. De-alungul jocului se abordează teme sociale ca rasismul, cultul personalităţii, nevoia de afirmare, precum şi câteva teme care ţin mai mult de domeniul fizicii, una dintre ele fiind chintesenţială în structura narativă a jocului, călătoria în timp şi realitatea alternativă.

Vedeţi voi, tânăra căutată de Booker, pe numele ei Elizabeth, este o domnişoară încuiată într-un turn. Pute a lait motiv pentru un basm, însă în Infinite, Elizabeth este rezultatul unor experimente făcute într-un complex de laboratoare. Rezultatul fiind abilitatea fetei de a deschide porţi spre alte perioade în timp sau spre alte realităţi alternative proiectate din mintea ei. E suficient să spun că din momentul întâlnirii cu tânăra „mutant”, întregul scenariu se transformă într-o serie de situaţii variabile prin care tu, Booker încerci să pui la cale evadarea ta şi a fetei din oraş. Pe scurt, povestea jocului Bioshock: Infinite este îndeajuns ca acest joc să primească un premiu pentru execuţia fără cusur. Ken Levine şi echipa lui dovedesc că un joc poate fi mai mult decât o înşiruire de mecanici înfăşurate într-o poveste fantastică.

O să mă îndepărtez de la subiectul narativ pentru a aborda şi subiectul gameplay-ului care a primit mici modificări faţă de predecesori.

 

Gameplay

La baza jocului se află un shooter FPS cu elemente de RPG. Să nu credeţi că această componentă a fost drastic schimbată, căci în mare parte Bioshock: Infinite este doar rafinarea conceptelor de acţiune ale primelor două jocuri.

Bioshock: Infinite

Un element important este faptul că locaţia oraşului fantastic este acum în ceruri şi după cum poate ştiţi şi din demo-ul de prezentare de la E3 2011, jocul se foloseşte de o mecanică nouă de locomoţie numită Sky Lines. Aceste şine suspendate în aer de multe ori servesc navigarea unei situaţii de luptă. Sincer, am fost ceva mai încrezător în Irrational Games în a creea un întreg labirint de şine suspendate cu scopul de a te determina să explorezi, însă din păcate expresia de „rail shooter” se poate folosi în acest caz datorită faptului că traversarea mediului cu ajutorul şinelor este cât se poate de liniară.

Gadget-ul folosit este o mânuşă cu cârligi rotativi care poate fi folosită pentru a schimba direcţia în care mergi pe şine sau ca armă de luptă corp la corp în caz de situaţii mai tensionate când muniţia nu este la îndemână.

Sincer nu ştiu dacă asta a fost intenţia studio-ului sau dacă resursele şi lipsa de timp au determinat constrângerea explorării mediului….probabil că ultimul motiv ar fi cel mai plauzibil.

Bioshock: Infinite

Un alt element foarte interesant adăguat în gameplay este ajutorul lui Elizabeth care este controlată de AI-ul jocului. Culmea, de multe ori în jocuri un AI prietenos mai mult te trage în jos, decât să te ajute. Însă AI-ul lui Elizabeth este foarte programat, iar utilitatea ei este de multe ori crucială în situaţiile frenetice ale luptelor. Mai ales că inamicii din joc sunt foarte alerţi pe dificultatea pe care eu am jucat, anume Hard. Chiar sunt foarte recunoscător studio-ului Irrational Games pentru faptul că au reuşit să pună un AI capabil în ambele tabere.

Este un mare beneficiu să fi în compania tinerei Elizabeth, căci abilitatea ei de a deschide porţi spre alte lumi unde ea poate genera o bucată de teren pentru acoperire, poate chema câţiva dintre roboţii steampunk în ajutor şi poate chiar să şi genereze stocuri de muniţie, armament şi truse de prim ajutor. Mai mult de atât, Elizabeth poate procura viaţă, muniţie, pudra Salts pentru puterile tale (despre care vom vorbi în câteva momente) şi chiar şi bani în caz de urgenţă.

Ce mai, este o plăcere să ai prin preajmă o asemenea domniţă, în special în momentele de linişte şi explorare ale jocului unde îi poţi observa comportamentul bine programat în care ea îţi pune întrebări legate de diverse situaţii, se plimbă curioasă prin diversele localuri şi uneori îţi oferă şi informaţii utile cu privinţă la povestea ei.

Ţineţi minte cum în primele două jocuri Bioshock marea ameninţare era alcătuită din oamenii mutanţi ai oraşului subacvatic şi figura clasică a jocului, Big Daddy, mutantul puternic îmbrăcat într-un costum vechi de scafandru. Ei bine, Bioshock: Infinite a renunţat la această abordare înfricoşătoare, optând pentru o gamă mai variată de inamici. De la poliţişti, armata oraşului, forţele revoluţionarilor Vox Populi până la roboţii mecanici Motorized Patriot sau giganţii roboţi bătăuşi Handyman, Bioshock: Infinite creează o varietate mult mai mare de abordare a inamicilor prin varietatea lor.

Aş putea spune că singura asociere a unui Big Daddy în Bioshock: Infinite este mutantul gigant în costumul de oţel al unei păsări numit Songbird. Din păcate, acest personaj este prezent pe ici pe colo, el fiind portretizat drept bona şi ulterior bodyguard-ul lui Elizabeth. Voiam să aflu mai multe despre personaj sau măcar să îl simt ca pe o ameninţare reală, însă din nou, sunt sigur că lipsa de buget şi timp probabil că au lăsat studio-ul într-o situaţie în care au fost nevoiţi să scurteze din prezenţa lui Songbird prin introducerea lui în câteva momente scriptate. Păcat….căci ar fi adăugat cu mult la atmosfera jocului dacă eram vânat la aleatoriu de către acest prădător mutant. Sper la un DLC cu poveste în care să mai aflu câte ceva despre originile acestui personaj.

Bioshock: Infinite

Definitoriu seriei Bioshock au fost puterile numite Plasmids pe care jucătorul trebuia să le acumuleze prin adunarea unor capsule numite ADAM care puteau fi strânse în cazul în care alegeai să protejezi sau să ucizi una dintre mutantele Little Sister. Din nou, Bioshock: Infinite renunţă la acest concept, restructurând şi simplificând modul de achiziţionare a puterilor. În primul rând, acestea au fost denumite Vigors şi acum e destul să te joci jocul fiindcă le vei obţine gratuit pe parcursul jocului. Vrei să îmbunătăţeşti efectele unei puteri? Nu e nici o problema! Doar să ai câţiva dolari la tine şi un shop care vinde upgrades şi asta e tot. Nimic mai simplu.

Totalul puterilor este de 8, iar fiecare putere poate fi îmbunătăţită de două ori. Sincer să fiu, „noile” puteri nu sunt tocmai noi, majoritatea având aceleaşi efecte ca şi în celelalte jocuri Bioshock cu efecte vizuale modificate. De exemplu, Vigor-ul Murder of Crows proiectează un stol de ciori care ciugulesc un inamic ţintit. În Bioshock 1 exista o putere cu acelaşi efect, cu efect vizual modificat numită Insect Swarm care făcea acelaşi lucru, numai că în loc de ciori aveai un roi de viespi.

Toate puterile folosesc aceeaşi resursă, numită Salts a.k.a EVE în Bioshock 1 şi 2. Resursa poate fi reaprovizionată de la tonomatele din joc, găsită în poţiuni prin nivele sau în caz de urgenţă, Elizabeth poate să îţi genereze un butoi de poţiuni sau să îţi arunce una.

Exact ca şi în primele două jocuri Bioshock, fiecare putere are un efect vizibil asupra personajului tău pentru a îţi aminti că te foloseşti de acea putere. De exemplu, puterea Shock Jockey se materializează asupra protagonistului prin generarea unor cristale şi scântei electrice pe mâini. Nimic nou sub soare la acest capitol, dar atenţia la detaliu contează. Mai ales pentru un studio ca Irrational Games. Am fost foarte impresionat şi de faptul că au reuşit să strecoare nişte referinţe la primul joc cu privinţă la creaţia puterilor, dar asta veţi afla şi voi dacă sunteţi atenţi când jucaţi jocul.

Bioshock: Infinite

Trecem la arsenalul jocului care după umila mea părere a suferit o regresie vizuală. Normal, armele pot fi îmbunătăţite cu modificări care implicit rezultă şi o creştere în performanţa acestora. Lucrul bun la primele două jocuri Bioshock era faptul că aceste odificări erau vizibile şi pe armele îmbunătăţite. Ei bine, Bioshock: Infinite renunţă la acest lucru pentru un motiv care îmi scapă complet. Ar fi fost frumos să îmi văd briz briz-urile puse pe arme, dar revin la presupunerile mele că studio-ul nu prea a mai avut timp pentru a lucra şi la această parte. Nu zic că e o mare pierdere, dar ar fi fost o adăugare drăguţă, mai ales că armele din joc sunt frumos modelate. Mai ales Crank Gun-ul a.k.a râşniţa cu gloanţe.

În rest, celelalte elemente de gameplay sunt cele standard seriei Bioshock. Tot mai poţi căuta înregistrări prin nivele pentru a afla mai multe din poveste, ba mai mult, acum ai la dispoziţie nişte aparate cu diverse înregistrări ala anii 1920 care mai arată puţin din istoria oraşului Columbia.

Din dorinţa de a mai simplifica lucrurile….sau din cauza unor constrângeri, Irrational Games au renunţat la mini jocurile de hacking ale tonomatelor şi ale lacătelor. E simplu să foloseşti puterea Possession pentru a obţine bănuţi dintr-un tonomat, iar lacătele vor fi sparte aproape imediat de către Elizabeth….asta dacă reuşeşti să îi faci rost de şperacluri.

Bioshock: Infinite

Având valenţe de RPG, era natural ca Bioshock: Infinite să aducă un sistem de îmbunătăţire a personajului. Spre deosebire de primele două jocuri unde procurai diverse băuturi ca să deblochezi bonus-uri pasive, Bioshock: Infinite îţi oferă un sistem de îmbrăcăminte cu patru slot-uri pentru pălărie, vestă, pantaloni şi bocanci. Fiecare accesoriu este generat la aleatoriu şi poate fi găsit în locaţiile mai ascunse ale unui nivel. Odată ce pui mâna pe un accesoriu, bonus-urile primite sunt doar pentru scenariile de luptă, spre deosebire de primele două jocuri unde existau şi bonus-uri pentru spargerea tonomatelor etc.

Gameplay-ul se simte foarte natural şi familiar celor care au jucat şi celelalte jocuri Bioshock din păcate schema de control complicată a puterilor şi lipsa unui sistem eficient de gestionare a lor lasă un gust amar celor care vor să creeze combinaţii cât mai variate în timpul unei lupte. Din nou, nu am să depunctez jocul pentru aşa ceva, dar ar fi fost drăguţ să ai un sistem de gestionare a puterilor similar cu cel din RPG-ul The Elder Scrolls V: Skyrim. Explorarea şi căutarea se face în acelaşi mod ca şi în jocurile precedente unde poţi găsi mâncare, muniţie, băutură şi bani prin diversele bagaje, sertare, tomberoane etc.

Cum Irrational Games pun accentul pe o poveste bine închegată, acelaşi efort a fost depus în vizualul jocului şi în departamentul auditiv. Pot spune cu mâna pe inimă că Bioshock: Infinite este un joc realizat cu un spirit artistic care demonstrează puterea jocurilor video ca formă supremă de divertisment.

 

Grafica

Nu am să discut foarte mult despre engine-ul Unreal Engine 3, căci a fost folosit cu succes şi celelalte jocuri Bioshock. Cert este că pentru un engine vechi, încă îşi face treaba cu brio la capitolul vizual. În schimb am să vă las această galerie de screenshot-uri să vă scalde în atmosfera steampunk modernă a universului Bioshock: Infinite.

 

Sunet

Sunetul este şi el bine realizat cu o sumedenie de efecte specifice unui oraş steampunk aflat în era modernă a anilor 1920. Armele, cârligul rotativ, sunetele emise de roboţii inamici, ambientul oraşului, totul este de o calitate deosebită. Voice acting-ul este de zile mari, iar „cuplul” Troy Baker (Booker DeWitt) / Courtnee Draper (Elizabeth) au avut libertatea de a improviza scenariul pentru a creea o relaţie foarte intimă (chiar simbolică conform spuselor lui Ken Levine care a construit povestea fantastică a personajelor cu ajutorul unor experienţe din viaţa reală) între cele două personaje.

Muzica vine în acelaşi set impresionant de piese jazz / swing cu sunetele distincte ale artiştilor de culoare din New Orleans sau New York. Piesele originale ale jocului din păcate sunt de multe ori înnăbuşite de acţiunea frenetică şi de peisajul jocului, dar sunt momente când acestea îşi fac treaba cu brio, mai ales pe la jumătatea jocului când într-un anume beci poţi găsi o chitară la care să poţi cânta. Încercaţi şi nu veţi fi dezamăgiţi de rezultat.

 

Concluzie

Pot spune cu mâna pe inimă că Bioshock: Infinite este o experienţă narativă realizată cu multă dragoste. Este imaginea idilică a unui oraş fantastic cu un miez putred. Este o odisee atemporală, o introspectivă interesantă şi o analiză foarte dură a societăţii umane. Însă gameplay-ul lasă de dorit şi nu cred că o altă amânare ar fi adus mai mult conţinut datorită fondurilor limitate alocate studioului.

Bioshock: Infinite

Pe viitor, „tradiţionalul” Season Pass poate fi procurat. Nu ne aşteptăm la adăugarea unei componente multiplayer în stilul lui Bioshock 2, căci ar fi de prisos. Însă Irrational Games promit un conţinut bogat pentru completarea poveştii. Sunt curios ce va scormoni studioul din rămăşiţele proiectului.

Gata. Bravo Irrational Games pentru o încheiere a seriei atât de frumos închegată.

  • Storyline: 9
  • Grafică: 9
  • Sunet: 10
  • Gameplay: 8
  • Overall: 9

Similar Articles

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.