Crysis 2 poate fi considerat unul dintre cele mai aşteptate titluri ale începutului de an pentru platforma PC. Aşteptarea nu vine doar din partea gamerilor care erau curioşi de ce îl aşteaptă pe Prophet, ci şi din partea overlocker-ilor şi power-user-ilor ce foloseau adesea primul Crysis pe post de test de stabilitate.

Dacă primul Crysis venea cu un motor grafic ce îngenunchia majoritatea sistemelor de la acea vreme fără a reuşi să ofere un gameplay foarte cursiv, vom vedea că de data aceasta Crytek s-au întrecut pe sine şi au pus la punct un motor grafic pur şi simplu incredibil care nu doar că arată extraordinar de bine, dar este şi excelent optimizat.

So? V-am lasat impresia ca e vorba doar de engine? Ei bine, nu-i aşa. Nu se întâmplă ca în cazul Unreal Tournament 3 unde jocul apare doar pentru a prezenta engine-ul. Crysis 2 vine cu o grămadă de îmbunătăţiri faţă de versiunile anterioare şi acestea sunt cel mai vizibile în gameplay.

Noul Crysis excelează atât în single-player, cât şi în multiplayer. Vom discuta mai detaliat despre fiecare în paginile ce urmează.

Hai să vedem cam cum e singleplayer-ul.

 

Singleplayer

Povestea începe într-un submarin şi ai în faţa ta alţi soldaţi. Pe cuvânt dacă am înţeles ceva la început. Faza cu submarinul se întâmplă după filmuleţul de introducere în care sunt prezentate diferite jurnale de ştiri în care se vorbeşte despre infecţie şi chestii.

Mă rog, una peste alta….eşti soldat normal, echipat cu chiloţi de bumbac şi uniformă militară normală. După un scurt dialog între soldaţi, se întâmplă nenorocirea şi submarinul în care te afli şi-o ia pe coajă de la o navă extraterestră care în mod miraculos vedea sub apă sau probabil a tras la întâmplare câteva focuri de armă, să verifice terenul.

Cert e că acest intro serveşte pe post de tutorial pentru începători, deoarece trebuie să apeşi cu foarte mare îndeletnicire taste precum crouch, jump şi nu mai ştiu ce.

Eh, după ce ieşi tu din acel submarin şi te bucuri ca nu ţi-ai prins picioarele prin ţevi şi nu ţi-a cazut în cap ceva, te izbeşte o imagine apocaliptică foarte plină de culori şi începe să te ciuruiască nemernicu’ ăla care a găurit submarinul. Găurile pe care ţi le face îţi dai seama că sunt superficiale pentru că trebuie să ajungi să termini şi jocul cu acelaşi personaj, pe nume Alcatraz.

So, te afli la începutul jocului, cu submarinul scufundat, cu o imagine apocaliptică, cu nenumărate găuri prin corp şi cu chiloţii de bumbac umeziţi şi apare minunea. Dar ce minune nene! Prophet vine şi îi dă nana la funduleţ lu’ extraterestru ală şi face în aşa fel încât o dramă (în care tu eşti aproape mort) să se transforme într-o întâmplare ce va schimba lumea.

El, Prophet, te ia de guler ca pe un camarad beat şi începe şi te târăşte (pe semne că nu îi mai mergea butonul de Power de la nanosuit:)) spre ascunzătoarea lui unde se întâmplă cea mai mare minune. Nu vine Jesus să îmblânzească extratereştrii gelatinoşi, dar Prophet îşi dă costumul jos şi îl apucă depresia. Din cauza asta îşi trage un glonţ în cap. Mă rog, după toate astea o iei frumos la pas cu un costum shinny, dar second hand şi începi să omori tot ce mişcă.

Începe un nene şi îţi vorbeşte, cică îţi dă indicaţii. Tu, ca un servitor umil, te apuci şi faci tot ce zice ăla.

Omori tot ce mişcă, iei un TAB, omori iar tot ce mişcă şi la un moment dat Gould ăsta care îţi dădea indicaţii tace şi începe să vorbească un nene în vârstă.

Tot ceea ce îţi spune moşulică par indicaţii dumnezeieşti şi jocul începe să fie din ce în ce mai simplu, dar brusc se schimbă povestea, exact ca într-un film hollywoodian prost. Moşul de fapt vrea să îţi fure costumul ca sa fie el în stare să facă pe super eroul. Nu se întâmplă aşa pentru că, ghici ce?!, vine CIA-ul frate:)) şi te scoate din menghină.

Până una alta, ajungi la conacul moşului la care îşi daduseră, aparent, întâlnire toţi extratereştrii gelatinoşi din lume şi vei fi ajutat pentru ultima dată de acest moşuleţ tupeist.

Ultima fază enervantă s-a întâmplat pe un pod care se rupe, evident (deoarece eşti întotdeauna în pericol), şi trebuie să te târăşti. Ia ghici cum trebuie să o faci:)….a la Modern Warfare 2, apăsând click dreapta pentru a te apuca cu mâna dreaptă şi apăsând click stânga pentru a te apuca cu mâna stângă.

Cam aiurea dacă mă întrebi pe mine, dar fie….treci peste această primejdie, te mai urci într-un TAB şi pentru a nu ştiu câta oară se întâmplă un alt miracol: se ridică o ditamai bucata de pământ deasupra oraşului şi tu trebuie să te duci acolo ca să bagi degetul într-o ţeavă extraterestră. Acţiunea asta îi va supăra teribil pe extratereştrii gelatinoşi, deoarece zeama lor nu putea infecta costumul tău shinny şi se întâmplă un fel de reacţie chimică sub atomică pe care cândva Einstein o visa, dar nu o putea transpune în formule, pentru că îl apuca depresia.

Una peste alta, pe bucata aia enormă de pământ, ai impresia că eşti în HALO 3. Extratereştrii parcă sunt handicapaţii ăia mici din HALO 3 şi scuturile înşirate pe tot terenul în spatele cărora se baricadează gelatinoşii sunt, de asemenea, parcă portate tot din jocul pentru Xbox 360.

În fine, ajungi la ţeava în care trebuie să bagi degetul, îl bagi şi ghici ce, dar ghici ce! Îţi dai seama că nu doar NY era afectat de treaba asta, ci toate oraşele din lume. Una peste alta, feeling-ul din joc seamănă oarecum cu 127 Days Later şi cu Resident Evil 4, combinat pe alocuri cu HALO 3 şi Modern Warfare 2.

 

Punctul culminant în joc nu este nicidecum finalul. De fapt, nu prea exista un punct culminant. În schimb, există un AI teribil de cretin care vede prin pereţi, însă adesea nu te zăreşte la 2m depărtare.

Aici căzusem de pe ponton printr-un loc pe unde nu ar fi trebuit să pot trece. Mă duceam să distrug calculatorul lu’ marele doctor. Vă imaginaţi că a trebuit să repornesc misiunea deoarece nu mai puteam intra înapoi în hartă.

Oricum, pe nivelul veteran să joci toată campania în 4 ore şi 42 de minute mi se pare de domeniul penibilului şi mă declar total nemulţumit de story. Păcat de atmosfera din joc.

Partea bună e că au făcut costumul să se simtă mult mai uman. Adică dacă vrei să alergi la viteză maximă trebuie să nu activezi armura, în rest, fie că eşti invizibil, fie că eşti în repaus (power mode)….alergi rapid. Acelaşi lucru este valabil şi pentru sărituri. Acele jump-uri enorme posibile în primul Crysis doar dacă activam power mode,  sunt acum posibile by default.

Per total se simte mai natural costumul dacă nu stai să activezi câte o chestie înainte de a face ceva anume.

 

Multiplayer

Poate că am tratat un pic la mişto singeplayer-ul, însă povestea este destul de drăguţă. Adică chiar m-a făcut să stau 4 ore şi 42 de mintue în faţa calculatorului pe nivelul de dificultate veteran.

Anyway, multiplayer-ul pare foarte cunoscut şi pe cuvânt dacă nu mi-a dat impresia că sunt în Call of Duty 4. Bine, modurile de joc sunt diferite, însă sistemul de deblocare a armelor este absolut acelaşi.

În total există 6 moduri de joacă online:

1. Team Instant Action
2. Instant Action
3. Crash Site
4. Capture the Relay
5. Assault
6. Extraction

1. Ar putea fi numit şi Team DeathMatch. Se joacă în echipa şi e un fel de măcel organizat. Toţi player-ii din echipa adversă trebuie biciuiţi, cu ghilimelele de rigoare.

2. Modul clasic în care trebuie să măcelăreşti absolut tot ce mişcă.

3. Seamănă cu HQ din Call of Duty. Singura diferenţă e că trebuie să te duci lângă o capsulă pe care o navă CEPH o aruncă aleator pe hartă .

4. Vă spun sincer că prima dată când am intrat în multiplayer citisem Capture the flag. Ideea în sine este aceaşi, doar că în loc să cari un steag, cari o conservă.

5. Cam singurul mod care se poate juca strategic. Seamănă cu Search and Destroy din Call of Duty. Diferenţa constă în faptul că în loc de site-uri în care trebuie să plasezi bombe, sunt terminale de unde uploadezi filme porno, ăăă…pardon, date:). Chestia interesantă e că echipa care apără are în dotare arme automate, dar nu dispun de nanosuits, iar membrii echipei atacatoare au nanosuits, dar dispun doar de pistoale.

6. Există două conserve pe hartă, iar echipa care atacă trebuie să care conservele la un elicopter. Una din conserve îţi dă bonus de invizibilitate, iar alta de armură. În momentul în care cari conserva spre elicopter alergi mai încet deoarece este grea şi eşti sleit de puteri până ajungi la ea şi nu poţi folosi decât pistolul pentru că ai doar o mână liberă.

O chestie foarte mişto la Crysis 2 este reprezentată de friend system. Adică îţi poţi invita prietenii în squad şi în momentul în care tu ai intrat într-un joc, automat prietenii tăi vor intra în aceeaşi sesiune cu tine.

Armele se deblochează în funcţie de nivel, iar experienţa pentru a creşte în nivel o dobândeşti omorând inamici şi ducând la bun sfârşit mini misiunile pe care le primeşti în momentul în care începi să foloseşti un ataşament nou sau o armă nou. De exemplu, în momentul în care te apuci să foloseşti SCAR-ul, trebuie să omori 150 de inamici ca să se termine mini misiunea. La final primeşti laude din partea jocului:)).

Sistemul de ataşamente a armelor este la fel ca în Call of Duty, iar Perk-urile se numesc Suit Modules.

În toată perioada asta, de când s-a lansat jocul şi până astăzi, am jucat şi un mod foarte mişto de TDM, ăăă..pardon, Team Instant Action. Acel mod era interesant pentru că erau dezactivate costumele şi toată lumea se baza doar pe ţintă, nu pe camp-atul invizibil.

Multiplayer-ul este net superior versiunilor anterioare de Crysis şi faptul că nu au apărut cheat-uri care să te omoare în spawn point în momentul în care te „naşti” s-ar putea să îi asigure lui Crysis 2 o viaţă destul de lungă.

 

Grafica, sunet si concluzii

Nu am să discut foarte amplu despre grafică cum am făcut de obicei pentru că pur şi simplu simt că nu am de ce, arată incredibil de bine jocul chiar şi când ai totul setat pe low. Dacă vă întrebaţi de nivelul de performanţă la care l-am jucat, ei bine, aflaţi că am folosit un procesor dual-core Intel Core i5 655K şi o placă video ASUS Radeon HD 6870. Toate frecvenţele au fost implicite şi în ceea ce priveşte memoria RAM, am jucat atât cu 2GB, cât şi cu 4GB. Să nu credeţi că am voit să îl joc cu 2GB, a fost o întâmplare nefericită pentru că tocmai ce îi împrumutasem lui George o parte din RAM.

Oricum, singura diferenţă între 2 şi 4GB de RAM o reprezintă loading time-ul, în rest, performanţa în joc este aceeaşi, adică n-am avut parte de freeze-uri pentru că îmi încărca ceva în timp ce jucam.

Cu detaliile setate pe Extreme, jocul mi-a rulat cu 45-60 fps-uri, iar cu detaliile setate la minimum, l-am jucat cu un fps ce varia între 95 şi 110.

Poate că nu oferă încă suport pentru DX11 încă, însă grafica tot este excepţională.

Trecând peste aspectul performanţă, ne lovim de sunet. La prima versiune a jocului am avut destul de multe probleme cu sunetul onboard al plăcii mele de bază Maximus 3 Gene. Am primit până şi ecrane albastre. Oricum, după ce am actualizat jocul la versiunea 1.1, totul a mers strună. Sunetul este destul de bine pus la punct. Reverbul este foarte drăguţ, însă adesea o cam ia razna şi te trezeşti cu ecou în open space-uri.

Singleplayer-ul, deşi l-am cam luat un pic la mişto….a fost distractiv, ca o plimbare în parc, cum se numeşte de altfel şi cel mai lejer mod de dificultate. Faptul că l-am terminat imediat reprezintă un major draw back pentru un joc. Însă modul în care îl poţi juca îl readuce pe linia de plutire.

Povestea în sine este foarte haotică şi vă spun foarte sincer că n-am înţeles ce trebuie să fac pentru o perioadă foarte îndelungată, adică făceam doar ce imi zicea Gould, pentru că ştiam că mă va duce la terminarea tuturor misiunilor. Faptul că poţi juca stealth, poţi intra ca Rambo între inamici sau îi poţi omorî pe toţi cu puşca de sniper reprezintă un atu pentru jucabilitatea lui Crysis 2.

De asemenea, faptul că există diverse obiecte ce pot fi culese de prin joc, chei de maşini, e-mail-uri sau dog tag-uri îi dă o cu totul altă notă. Dacă stai câteva zile în casă şi ajungi să te plictiseşti, s-ar putea chiar să reiei câteva misiuni în speranţa de a găsi acele obiecte.

Multiplayer-ul mi-a plăcut foarte mult. Chiar dacă la momentul lansării am zis că este oribil sistemul de matchmaking, până la urmă am ajuns la concluzia că este în regulă. Modurile de joacă sunt un pic cam pentru copii mici. Singurul mod care ar putea fi jucat la un nivel mai elaborat ar fi Assault, însă începătorii vor fi întotdeauna descurajaţi de faptul că echipa care atacă are în dotare doar pistoale.

Overall, jocul a avut un impact graţie gameplay-ului, nu cum s-a întâmplat cu primul, care era în stare doar să umilească PC-urile ultra performante. Chiar dacă mi se pare odioasă treaba cu stealth în multiplayer pentru că se încurajează camping-ul, are un farmec aparte care face din Crysis 2 un joc cu totul şi cu totul diferit de toate jocurile astea milităreşti lansate în ultimul timp.

 

Notele mele pentru Crysis 2 sunt:

Grafică: 10

Sunet: 9

Singleplayer: 7

Multiplayer: 9,5

Overall: 8,87

 

• Crysis 2 se poate cumpăra de aici