Ubisoft iubeşte să copieze idei. Atât de mult, încât toate jocurile pe care le vor scoate de acum încolo vor fi mai mult sau mai puţin copii blatante, însă stau şi mă gândesc dacă acest lucru reprezintă ceva negativ…..s-ar putea să nu fie cazul lui Far Cry 3, un joc atât de popularizat print-un monolog bine realizat de către Michael Mando a.k.a Vaas (unul dintre antagonişti), încât fanii precum şi presa de specialitate îl numesc pe actorul respectiv şi citez: „un veritabil Heath Ledger’s Joker al industriei jocurilor”.

Însă, sincer să fiu atâta hype şi atâta zarvă, dar nimeni nu va şti exact ce este cu acest joc până nu vă prezint întregul review, nu?

Câţiva ani mai târziu, primim Far Cry 3 a.k.a următoarea venire a Domnului Iisus Hristos. Cu un engine mai bun, un sandbox mai bine definit şi o poveste de zile mari, Far Cry 3 este vârf de lance în generaţia asta de shootere sandbox.

 

Povestea

Să începem cu povestea unde lucrurile sunt cât se poate de simple.

O gaşcă de tineri americani tipici pornesc într-o excursie cu năbădăi unde rezultatul este ceva mai rău decât aşteptările. Ei bine, după o sesiune de skydiving, aceştia aterizează pe insulele Rook, acestea fiind controlate de un grup de piraţi nu tocmai prietenoşi. De acolo, tu, Jason Brody, unul dintre aceşti tineri preiei rolul de super supravieţuitor şi porneşti în a îţi salva gaşca de la ananghie. Pe drum însă, suita de personaje „minunate” a.k.a sociopate se asigură ca domnul Brody să treacă printr-o experienţă cutremurătoare şi aici Far Cry 3 revine la ideea jocului antecedent unde teme ca violenţa, incest, viol, frică şi alte lucruri la care nu ai sta să te gândeşti în timp ce zbori capul unor piraţi cu o lunetă. Nu zic nu, realizarea narativului este mai bună decât toate jocurile Far Cry combinate, avem un protagonist maleabil care poate fi chiar unul dintre noi, avem o serie de personaje ajutătoare care vin cu problemele lor, dar mai important, avem o serie de antagonişti care îşi fac treaba cu brio în a te face să te caci pe tine de frică. Însă un singur personaj radiază în lumina reflectoarelor şi acela este Vaas sau bine, după numele său complet, Vaas Montenegro. Domnul Vaas, interpretat în modelul din joc, cât şi cu voce de către actorul canadian Michael Mando este un cocktail molotov emoţional care îşi cere propria categorie de personaje. Serios, am crezut că Ubisoft iară au realizat demo făcut la grabă care nu va exista niciodată în jocul actual, căci asta le e moda lor la mai toate convenţiile, însă cu Far Cry 3 nu au minţit deloc. Aşa cum am fost hipnotizat de monologul lui Vaas în demo-ul de la E3 2012 în Los Angeles, SUA, aşa sunt şi acum când mă joc jocul şi mă întâlnesc acest personaj care a provocat atâtea reacţii diferite încât am impresia că Far Cry 3 a fost vândut pentru simplul fapt că a existat Vaas.

Vaas care a văzut ce e aia nebunia adevărată, cel care ştie definiţia sa şi cel care a fost ulterior consumat de către aceasta. 

 

 

Nu vă dau multe spoilere, dar vă recomand să jucaţi jocul în felul următor, luaţi sandbox-ul la puricat mai întâi, după care băgaţi-vă la poveste fiindcă experienţa narativului luată încontinuu este un rollercoaster care nu dezamăgeşte. Vă garantez că dacă faceţi aşa ceva, o să trăiţi nişte situaţii foarte intense, aşa cum a fost această misiune pentru mine din povestea principală.

Sandbox mai tare ca Skyrim?

Nu vă spun de câte ori am încercat să bootez Far Cry 2 în speranţa că poate mă voi ţine şi eu mai mult de componenta liberă a jocului. Nu am reuşit nici odată, nu m-a atras grind-ul repetitiv de diamante în care odată la 5 minute când mă bucuram şi eu de peisaj hop uite cum vin o gaşcă de bandiţi cu puştile peste mine. Comportamentul aleatoriu al inamicilor, scriptat prost evident, lipsa de elemente care să te încurajeze să explorezi….nu ştiu, dar nici odată nu m-a atras să încerc să joc mai mult decât povestea principală.

 

 

Ei iată, ce nu a reuşit cel vechi, cu brio a reuşit cel nou, căci în momentul de faţă mi-am luat inima în dinţi şi vreau să completez toate descoperirile posibile în Far Cry 3. De ce? Pentru că e frumos să explorezi, însă despre asta vă voi explica mai pe îndelete ceva mai încolo, acum vorbim strict de trăsăturile gameplay-ului. Trăsături care sunt multe la număr şi multe adaugă un nivel de complexitate în structura jocului.

Mai nou, Far Cry 3 a schimbat sistemul vechi din 2 unde armele se degradau şi trocul cu diamante, căci acum, sistemul economic al jocului merge pe principiul Assassin’s Creed unde diverse lucruri colecţionate a.k.a loot se pot vinde la piaţa neagră pentru nişte bănuţi. Cu atât mai mult cât armele nu se mai degradează, acestea acum find şi personalizate cu tot felul de ataşamente, vă puteţi da seama că este altă viaţă. Mă scuzi, dar faptul că îmi cumpăram o armă nou nouţă în Far Cry 2, ca să văd cum în 1 oră de joc ea deja se ruginea fără nici un motiv era deja stupid. În orice caz, marea atracţie a jocului este componenta de crafting cu care seria se mândreşte. Nu vă speriaţi, este destul de simplu şi nu avem de a face cu un crafting complex în genul Witcher, căci sincer tot ce ni se cere este culegerea unor plante şi vânatul faunei locale pentru a ne putea înarma cu mai multe arme, pentru a putea căra mai multe licori şi aşa mai departe.    

Practic, jocul te pune să ieşi în lume şi să culegi plante sau să vânezi animalele insulelor pentru a deveni mai puternic şi aici sincer, o mare parte din elementul „fun” al jocului este găsit, cel puţin pentru mine care stăteam să fug pe jos pentru a vâna nişte gazele sau partea mea favorită era să îmi echipez o puşcă şi să mă duc să vânez urşi, tigrii şi alţi prădători periculoşi. Haideţi să fim sinceri, Far Cry 3 a devenit un fel de Cabela al shooterelor mainstream şi ne place. Culesul florilor, deşi nu e foarte fun, căci nici odată, în nici un joc mi-a făcut plăcere să stau să culeg panseluţe, dar aici să spunem că diversele poţiuni ce le poţi creea dau efecte pozitive sau buff-uri care merită efortul. Un exemplu ar fi poţiunea numită Hunter’s Instinct, care te lasă să vezi orice animal prin teren de la o distanţă destul de mare, acest lucru fiind foarte important pentru cei care vor să vâneze. Bine, oricând ai la dispoziţie un vehicul care să te lase să îţi termini treaba imediat, iar selecţia este mare de la jeep-uri până la clasicul planor sau poţi merge chiar şi cu skijet-ul. Dar e mai fun să fi DIY (Do It Yourself) şi să mergi pe jos, bine…..doar în anumite situaţii desigur.  

 

 

Din păcate însă, marea hibă a sistemului de crafting este faptul că nu există opţiuni mai complexe şi deşi pentru mulţi ar fi fost o intimidare, mulţi alţii printre care şi eu, fiind gameri avizi după elemente de RPG am fi fost încântaţi să încercăm ceva mai mult, căci în afară de îmbunătăţirile standard ale echipamentului, care fie te lasă să îţi creşti numărul de sloturi în desag sau fie că te lasă să cari mai multe grenade ş.a.m.d, nu prea există altceva.

De asemenea, un alt element RPG împrumutat sunt renumitele talent tree-uri, aici cunoscute drept „tatau” sau tatuaje mai bine zis, în care al nostru Jason Brody îşi va pune pe braţ pentru a putea specializa stilul de joc şi în acelaşi timp debloca şi noi abilităţi. În esenţă, omorâtul inamicilor, misiunile (care tot la asta se cam rezumă), găsitul relicvelor etc. îţi oferă posibilitatea de a face level up şi de a debloca noi abilităţi. Simplu şi la obiect, însă din nou, sistemul nu îţi oferă posibilitatea cum să obţii abilităţi noi dacă nu ai parcurs o parte din campania single player. O limitare ce nu ar trebui să existe, după umila mea părere.

Cam asta e una dintre marele treburi, însă nimic nu face acest joc mai incitant decât explorarea. Încă de la început am observat că sistemul din Assassin’s Creed Brotherhood a fost copiat şi aici. Păi cum aşa? Simplu. Pe ambele insule (dintre care a doua va fi deblocată numai după ce vei termina anumite misiuni din povestea principală), există anumite puncte de control sau tabere ce trebuiesc eliberate din jugul tiranic al piraţilor. Fix ca în Assassin’s Creed, odată ce ai eliberat o tabără, (fie stealthy, fie agresiv) războinicii localnici vin să se instaleze acolo şi să îţi ofere noi questuri. Altă chestie din Assassin’s Creed: turnurile care le dădeai foc pentru a descoperi o parte din hartă? Far Cry 3 are turnuri radio vechi care odată ce sunt închise, ghici ce! Îţi descoperă o parte din hartă!

Am zis questuri? Da. Far Cry 3 a renunţat la sistemul numit „Buddies” din Far Cry 2 unde te puteai împrieteni cu un anumit NPC pentru a primi ajutor şi misiuni şi l-a înlocuit cu un sistem plictisitor de misiuni care îţi cer să explorezi anumite locaţii, să omori anumiţi piraţi sau pur şi simplu să vânezi un animal pentru a primi nişte bani şi nişte obiecte pentru a le vinde. De asemenea, mai sunt şi câteva încercări contra timp care mai sparg puţin monotonia, însă nu vă aşteptaţi să vă ofere vreo experienţă inedită. Sincer să fiu, sunt de părere că trebuia renunţat la componenta de co-op şi mai trebuia lucrat niţel la introducerea unui sistem ca Buddies din Far Cry 2, ar fi ajutat cu mult la imersiune şi poate ar fi influenţat şi povestea într-un alt mod. Dar na, m-am obişnuit cu natura Ubisoft-ului de a se juca cu emoţiile şi mai ales banii oamenilor.    

 

 

Revenind la explorare, vă spun că punctele alea de control deschid noi căi pentru a vă bucura mai mult de joc, însă acele lucruri sunt exact ceea ce NU constituie motivul pentru care ai face aşa ceva. În lumea jocului există anumite lucruri ce pot fi colecţionate şi acestea fie sunt relicve ale unei civilizaţii antice, fie sunt scrisori ale armatei Japoneze din Al Doilea Război Mondial sau pur şi simplu nişte cutiuţe care oferă obiecte bune de dat la vânzare. Vă spun cu mâna pe inimă că e mult mai interesant să stai să cutreieri insulele pentru a descoperi peşteri ascunse, ruine sau pur şi simplu să te bucuri de peisajele unice, decât să stai să faci povestea cap coadă ca robotul. Nu am să mint când am să spun că în momentul de faţă, Far Cry 3 oferă un sandbox fără precedent.   

Dar cu orice sandbox extraordinar vin şi alte probleme. Imersiunea, de exemplu. Este un factor foarte important la capitolul explorare, însă marea problemă a lui Far Cry 3 este că nu prea ştie cum să îţi ofere situaţii bune pentru a te motiva să faci aşa ceva încontinuu. Din cauza a multor probleme cu AI-ul aleatoriu şi prost scriptat care se repetă în comportament (mai ales replicile piraţilor care sunt obsedaţi de boli sexuale), din cauza a faptului că de la un anumit punct începi să faci aceleaşi lucruri ad nauseam şi mai ales din cauza că experienţa sandbox nu este similară cu experienţa cinematică a poveştii, se mai rupe câte puţin, câte puţin din factorul „wow!” al jocului. Cu atât mai mult cât scriptarea proastă a misiunilor din poveste nu corespunde cu libertatea sandbox-ului, de exemplu, într-o anumită misiune din poveste trebuia să stau pe vârful unui turn unde se afla o cisternă cu apă, însă vis a vis, exista o biserică a cărei turle era perfectă pentru ce aveam eu nevoei, scriptul jocului însă, mă forţa să stau pe acea cisternă.

Nu cred că era greu să îl faci pe om să îşi aleagă şi el modul de abordare al unei misiuni, dar după cum am mai spus, scriptare foarte proastă aici. Mai mult, totul devine obositor şi deranjant, pentru că doreşti să tot ai motive să te plimbi, însă odată ce ai epuizat totul, nu prea mai ai mare lucru de făcut şi aici consider că Ubisoft a comis marele păcat al unei francize, continuitatea. Tare îmi e că succesul lui Far Cry 3 (aşa cum şi Far Cry 1 a păţit) va naşte odrasle din ce în ce mai proaste care să nu aibe nici o valoare adevărată în spaţiul gaming-ului…….exemplu bun ar fi licenţa Splinter Cell…..dar toate acestea le vom vedea în viitor.    

Pentru moment, single player-ul lui Far Cry 3 este o bijuterie….încă neşlefuită, dar are mare potenţial pe viitor.

p.s Focul, care era o unealtă folositoare în Far Cry 2, parcă şi-a pierdut din putere în Far Cry 3….cel puţin aşa mi se pare mie.

 

Multi….ce?!

Era normal ca Ubisoft să se îndoaie puţin ca nişte stripteuze şi să nu ofere vreo componentă de multiplayer într-un joc care porneşte de la premiza unei lumi deschise. Ei iată, multiplayer-ul NU oferă aşa ceva, dar vine în două arome adică multiplayer-ul classic a.k.a „Haideţi să copiem Call of Duty” şi o campanie co-op liniară şi inutilă.

Serios vorbesc, îi credeam pe cei de la Ubi Montreal fiind drept studio-ul de top al companiei, însă mă uit la co-op-ul mizerabil şi îmi dau seama că nu prea mai este aşa. Stai puţin, de ce sunt eu aşa de rău cu privinţă la componenta de co-op? Nu face parte din campanie, o să mă întrebaţi voi. Ei bine, nu. Povestea din co-op este separată faţă de povestea principală şi sincer să fiu, este o chestie atât de prost realizată, încât simplul fapt că a trebuit să joc co-op îmi provoacă dureri la stomac.

Practic, co-op-ul este povestea a patru personaje, create într-un mod „original”, care pornesc într-o aventură magică pentru a se răzbuna pe un căpitan răutăcios care le-a furat banii. Aceste personaje sunt un galez proaspăt scos din dicţionarul stereotipurilor englezeşti sau din caietul cu scenarii ale lui Guy Ritchie, o afro americancă dură, un fost poliţai corupt american (cu burtă mare de la âtatea gogoşi, evident) şi un gangster rusnac cât se poate de clasic (tatuaje incluse). Împreună, aceste patru personaje te vor lua într-o aventură care durează 2 ore maxim, are 6 capitole cu câte trei misiuni fiecare, este plictisitoare şi mai important este bug-uită în draci. 

De multe ori m-am trezit ca eu şi cu un partaner să ne dăm buff-uri prin a ne procura seringi găsite prin nivel, ca la un moment dat unul dintre noi să se bug-uiască în timpul unei animaţii şi să ne trezim personajele lipite ca un fetus în timpul acţiunii, fără posibilitatea de a ne mişca în faţă. Mai mult, am avut instanţe în care am pornit spre un obiectiv înaintea grupului şi din anumite considerente, script-ul misiunii a decis să se blocheze acolo, lăsându-ne liberi să explorăm partea netexturată a nivelului unde normal, ar fi trebuit să existe o limită care să ne împiedice să ajungem acolo. Ce mai…..FUN! Ce m-a amuzat copios a fost faptul că dacă stai să observi atent, co-op-ul este nimic altceva decât un mod ieftin de a face boosting pentru a debloca echipament în multiplayer-ul classic.

 

 

„- Păi, Paule, cum adică? Vrei să spui că primim XP şi putem debloca arme pentru multiplayer-ul PvP direct din co-op?”

Evident! Ba culmea, puteţi să jucaţi şi meci privat (care normal nu ar trebui să ofere nici un bonus) şi să primiţi XP! Vă garantez că dacă jucaţi campania co-op de cel puţin 6 – 7 ori o să ajungeţi să aveţi level 60 în multiplayer cu tot cu deblocările de care aveţi nevoie. Serios acum Ubisoft, opriţi-vă cu idioţenii de genul şi investiţi mai mult polish în campaniile singleplayer, căci pe alea când le faceţi, le faceţi bine.

„- Acum na, poate doar cooperativa este cea cu probleme, poate doar asta e problema!”

Nu. Multiplayer-ul classic este la fel de rău ca şi co-op-ul…..ba chiar mai rău, căci nici măcar nu are buna decenţă să ofere servere dedicate, optând în schimb pentru veşnica şmecherie cu peer 2 peer matchmaking. Serios, este o încercare meschină de a emula Call of Duty, unde perk-urile, killstreak-uri şi sistemul de personalizare persistentă ameninţă să îţi invadeze până şi visele. Este FIX acelaşi grind infect până la nivelul maxim (75 în momentul de faţă) în care eşti pus să suporţi aceleaşi moduri de joc gen Team Deathmatch, un fel de Domination şi un fel de Headquarters.

Cu atât mai mult cât de dragul balansului, armele sunt proaste şi nu au nici un fel de dinamică introdusă, ce mai, slab dom’le, slab. Un alt hit scan Call of Duty clone care te pune să stai cu orele pentru a debloca eu ştiu ce fel de prostioare neimportante. Mai rău, jocul îţi dă şi mai mult grind prin sistemul de Decoding, unde ţi se oferă nişte puncte reprezentate sub forma unor iconiţe de DVD, Memory Card, USB Stick sau HDD şi odată activate, trebuie să aştepţi în timp real vreo 5 minute sau chiar şi 8 ore pentru a debloca un set de modificări pentru arme, complet inutile desigur.

Dar staţi, că nu se termină aici! Acum îţi poţi tatua mâna avatarului tău din multiplayer în modul în care ţi-ai face o emblemă într-un joc ca Black Ops. Băi Ubisoft, o cam arzi cu lucrurile originale din câte observ. 

 

 

Double XP weekend? Cum să nu! Multiplayer-ul original al lui Far Cry 3 le are pe toate! Nici măcar sistemul de insulte/scuze nu e ceva original, ci este pur şi simplu o animaţie în afara experienţei LIVE în care priveşti cum avatarul tău este luat la mişto de către avatarele inamice sau vice versa. În schimb, unde este editorul de nivele? Ah da, nu îl bagă nimeni în seamă pentru că portul de PC al jocului este oricum, o chestie secundară, nu-i aşa Ubisoft? Avem o frumuseţe de editor de nivele şi nimeni se joacă pe acele hărţi, căci na, nu primeşti dublu xp şi Mountain Dew dacă nu te joci pe hărţile impuse de Ubisoft.

Pe scurt, multiplayer-ul, fie cooperativ, fie jucător versus jucător este o încercare disperată de a justifica neajunsurile unei campanii singleplayer neşlefuite şi evident, costul jocului. Nu înţeleg cum puteţi să vă mândriţi cu aşa ceva Ubisoft, dar v-aş recomanda ca data viitoare să nu vă mai chinuiţi şi să vă dedicaţi toate resursele în ce contează. Fără mişto.

p.s Şi dacă tot aveţi multiplayer şi co-op, puţin bun simţ vă rog, căci încă din prima zi au fost oameni care au putut juca aceste două părţi chiar şi de pe variantele piratate. Nu de alta, dar după aia vorba aia a voastră cu „noi suntem Gestapo-ul jocurilor şi o să ne bocim ca francezii ce suntem că ne piratează lumea jocurilor”, nu prea se mai aplică.

 

DUNIA 2 Tech demo

E fain noul engine, nu am ce să reproşez aici. DUNIA 2.0 reuşeşte să randeze un număr impresionant de entităţi în acelaşi timp cu minim de scădere de fps-uri. Însă se vede că odată cu deschiderea spaţiului, s-a mărit şi timpul de încărcare a jocului. Nu cu mult, dar se simte….mai ales pe detalii Ultra.

Grafică la o parte, Far Cry 3 aduce din nou marea problemă clasică a sonorizării Ubisoft. Nu înţeleg cum e posibil, în 2012 să scoţi înregistrări luate la 8000hz şi să le pui în joc. Am înţeles, a fost o mare problemă în Splinter Cell 1, ok, nu-i bai, a fost din nou o problemă în Assassin’s Creed 1, ok….nu-i bai nici aici, însă domnule las-o baltă, iară ascult voci la gramofon într-un joc Ubisoft în anul 2012?

La fel, ce este cu acel meniu prost făcut nenică? Ce este cu interfaţa aia imensă care mă tot bate la cap cu prompt-uri despre cum să învăţ să ţin apăsat pe butonul din stânga al maus-ului când vreau să trag. Ce e cu voi mă oameni buni? Alo! QA-ul din România, care-i treaba?

În rest, soundtrack-ul vine ok, nimic captivant, câteva piese acolo bune pentru imersiune, deşi sincer eu am jucat o mare parte din joc fără muzică, pentru a spori imersiunea. Am râs în schimb la faptul că dubstep-ul este din nou abordat cu Skrillexăreală şi wub wub prezent în anumite momente ale jocului, aici e Ubisoft fiind o mică curvă a vremurilor. Ca mai toată industria jocurilor care din nu ştiu ce motiv a adoptat genul dubstep drept nava mamă a coloanelor sonore…..

Voice acting-ul este în regulă, nimic special, în afară de Michael Mando care îşi execută rolul aproape perfect.

Nu ştiu dacă v-am mai spus, dar Far Cry 3 chiar arată bine şi natural. Jungla este făcută cum trebuie, fauna, flora, totul e scos ca dintr-un documentar. Bine, nu e un secret că Ubisoft are nişte level designeri buni, aşa că bravo lor din nou.

 

Toate drumurile duc spre 4

Da. Chit că dacă suntem realişti, Far Cry 3 nu face nimic decât să aducă formule existente în alte titluri şi să le adopte cu bine, cu rău, eu tot zic că în momentul de faţă, este cel mai bun Far Cry din serie. Pentru simplul fapt că te pune să descoperi şi te încurajează să te simţi liber, ceea ce nu foarte multe jocuri reuşesc să facă în ziua de azi.

Marea problemă este că, din păcate, Far Cry 3 este un joc Ubisoft, fiind un joc Ubisoft, va pica la un moment dat în plasa aia a francizei care îşi va pierde din frumuseţe. Asta este soarta jocurilor Ubisoft, pornesc în glorie, doar pentru a muri într-un mod lent şi agonizant.

La cum merg lucrurile, garantez că vom vedea un nou capitol Far Cry la anul sau în maxim 3 ani, fără personaje ca Vaas însă vă spun că nimic nu va mai fi la fel.

Sper doar ca Ubisoft să îşi dea seama de potenţialul unei francize şi să îşi pună forţa de muncă să lucreze la ceea ce merită cu într-adevăr…..sper…până atunci, notele sunt mai jos.

Storyline: 8

Grafică: 10

Sunet: 7

Gameplay: 7

Multiplayer: 4

Overall: 7.2