Far Cry Primal review

Written by  // 08 March 2016 //
(6 votes)
    Far Cry Primal review
    Far Cry 4 a fost de fapt Far Cry 3, a strigat scandalizat internetul. Ubisoft a auzit și, ratând total problema, a scos Far Cry din nou, dar cu reskin de epoca de piatră. Hype-ul a trecut, jocul a ajuns și am apucat să ne uităm și noi peste el, să încercăm să înțelegem ce a fost în capul producătorului care a făcut un shooter fără puști.

     

    A fost odată...

    Takkar (tu), membru al tribului A, care e asuprit de tribul B și apoi de C. În pielea lui (și a animalelor pe care le jupoaie) trebuie să aduni oamenii din tribul tău (prin bâtă), să le construiești un sat (tot prin bâtă) și să le asiguri un loc în lume (evident, foarte mult prin bâtă).

    Img1

    Bine, tribul tău se numește Wenja și oamenii din el au nume (Uga și Buga?), idealuri, rugăminți și toate se materializează prin ”fetch quests” insipide, deci povestea e destul de simplă și fără întorsături.

    Scopul tău e să bați lume. Ca să faci asta, explorezi lumea (pentru că e bine să o cunoști înainte să o bați), aduni materiale și vânezi.

    În drumețiile tale găsești personaje pe care le aduci înapoi în sat, unde te învață abilități noi sau îți arată cum să faci diferite obiecte, precum o bâtă mai mare... suntem în epoca de piatră, lucrăm cu ce avem, ok?

    Img2

    Nu sunt foarte multe chestii interesante de făcut. Presupun că dacă ar fi fost, nu s-ar mai fi numit epoca de piatră. Cât de interesantă poate să fie o piatră?

     

    They're not rocks, they're minerals!

    Aparent, Ubisoft s-a gândit că pietrele sunt foarte interesante, pentru că au băgat vreo patru feluri de piatră ponce de care să aduni în joc. Și nu doar piatră, la fel au făcut cu lemn, panseluțe, piei și orice altă porcărie care trebuie adunată. Apoi, pentru fiecare resursă d-asta au introdus și o variantă rară, cu drop rate mic, în harvesting nodes care fac respawn ocazional. Pentru că li s-a părut o idee bună să bage o mecanică de grind de MMO într-un joc single player.

    Img3

    Asta e problema jocului. Ce te pune să faci nu e fun.

    Vânatul implică să tragi cu arcul în chestii și să speri că le nimerești în cap, că altfel trebuie să fugi după ele până te plictisești. Dacă le încetinește în vreun fel faptul că sunt rănite, n-am observat. Doar creaturile mari (mamuți și rinoceri) stau să se bată cu tine până la moarte.

    E interesant pentru prima jumate de oră, poate și pentru că sunt animate frumos, dar devine plictisitor foarte repede și ajungi să vânezi doar pentru că îți trebuie piei pentru crafting.

    Crafting-ul e altă problemă. Aparent, curul tău de om al cavernei nu poate să stea încins în orice fel de piele sau blană. Nu, el necesită fix piele de X, acum. Mai încolo de Y. După aia de Z care apare doar o dată pe echinocțiu, dacă e spawn slot liber și ai omorât suficienți X și Y.

    Img4

    Problema asta apare și la porcăria care e satul tău. Aparent constructorii din epoca de piatră erau foarte pretențioși și nu puteau să construiască o colibă decât cu blană de maimuță neagră și alta cu blană de inorog. Și singurul care o să stea să caute nenorocita aia de maimuță neagră o să fii tu, alesule! Șeful satului.

    De ce trebuie goat skin și nu merge și deer skin pentru tolba cu săgeți? De ce trebuie fix piatră de un fel și nu de celălalt pentru coliba unuia?

    Oricum, tot sistemul ăsta e o porcărie cu scopul de a umfla artificial jocul. De fapt, nu craftezi chestii (nu e ca în Ark, spre exemplu), doar bifezi faptul că ai adunat o colecție de obiecte fără legătură între ele și jocul înaintează în următorul punct.

    Ziceam că ai un sat, dar de fapt nu construiești nimic în el. Aduni materialele necesare și faci unlock la o colibă. Nu alegi unde o pui, nu îți influențează satul cu nimic. Construiești ca să ai acces la alte rețete pentru arme și la perk-uri pe care le cumperi cu XP. Satul nu are nevoi, nu poate fi atacat, nu interacționează în niciun fel real cu tine. Nu face parte din gameplay, din nefericire. Ar fi fost o oportunitate să facă aici ceva interesant, un pic de resource management, dar nu, au ales modul cel mai simplu și neinspirat de a implementa asta.

    Img5

    Cu cât înaintezi în joc, aduni oameni în sat și primești resurse în funcție de numărul lor. Dacă îi omori, jocul ține cont de asta și scade din numărul lor, dar nu poți să faci nimic mai mult cu ei. Nu poți să-i iei cu tine când te bați cu alte triburi (te duci ca un autist, singur, de fiecare dată, să cucerești sate), nu poți să-i pui să adune ei resursele care-ți trebuie, nu poți să organizezi vânători de mamuți cu ei (știi, ca în poza aia cu care-și făcea reclamă jocul). Practic, nici ei nu fac parte din gameplay.

    img6

     

    Bătaie

    Am insistat atâta pe toate sistemele astea pentru că reprezintă mai tot ce oferă jocul și sunt lipsite de inspirație. E un shooter fără puști și, dacă toate sistemele care-i compun gameplay-ul nu sunt în stare să-l susțină, ce-i rămâne? CSGO Knife Only round?

    Img7

    În sensul ăsta, lupta corp la corp e surprinzător de bine făcută. Nu e la nivelul din Chivalry sau Mount and Blade, dar animațiile sunt bine realizate și imprimă o senzație convingătoare de forță loviturilor. Asta e tot ce oferă jocul. Dai cu bâta în oameni sau tragi cu arcul în ei. Bine, sau le dai foc la case, sau îi omori cu bombe cu albine, sau le iei gâtul pe la spate, noaptea, în corturi, în timp ce dorm sau încearcă să-și propage specia.

    Img8
    Jocul probabil ar fi fost mai interesant dacă ai fi jucat rolul unui paparazzi al cavernei

    Fix partea asta e distractivă, dar nu e suficient cât să țină tot jocul.

    AI-ul nu știe decât să vină spre tine și să dea, din câte am observat. Mai puțin dacă e friendly, ăla știe și să stea ca bou' într-o colibă în timp ce o incendiezi și să moară acolo.

    Variație la inamici nu prea există. Sunt oameni normali și oameni mari, care mor mai greu. Unii dau cu un fel de bombe cu foc sau cu albine. Unii poartă căști făcute din cranii și mor mai greu dacă le dai în cap, ceea ce e o abordare interesantă (și probabil relevantă pentru cât de plictisitor e jocul, dacă asta îl face mai interesant).

    Triburile rivale au patru personaje care trebuie bătute în poveste și sunt bullet sponges (bâtă sponges?).

    Img9

    Ca să te ajute în lupte, mai poți să dresezi animale. Faci asta apăsând un buton să le arunci carne și ții altul apăsat ca să le convertești de partea ta (pentru cam cât îți ia să zici ”wololooo”). Din punctul ăla, animalul respectiv (lup, leu sau urs) e al tău pentru totdeauna. Nu poate să moară pentru că poți întotdeauna să-i dai revive. Nu poți să-l îmbunătățești în niciun fel. Ăla e tot sistemul. Poți să și călărești unele animale.

    Img10

    Ți se explică faptul că ești ”the beast master” de la început și asta m-a făcut să accept de ce poți să te înțelegi imediat cu animalele. Nu mi se pare neapărat rău, dar nici nu pot să spun că m-a impresionat în vreun fel. Practic aveam un NPC tot timpul cu mine, care mai omora și el câte ceva și tanca. În momentul în care m-am prins că ar putea fi util, am făcut beeline să deblochez cel mai violent tigru de care știam (l-am avut în cam jumate de oră) și am stat cu el până am terminat jocul.

     

    Sunet

    Știați că Far Cry Primal a inventat trei limbi separate, cu ajutorul istoricilor, care să sune cât mai apropiat de cum s-ar fi exprimat oamenii din perioada aia? Îi pasă cuiva?

    Img11

    Muzica nu m-a impresionat cu nimic.

    Mi s-a părut drăguț felul în care urlau inamicii ”tigrii” cu disperare în ton, mai ales când era vorba de tigrul meu și scoteau din mine o reacție de genul ”unde? ah, al meu, e ok”.

     

    Picturi rupestre

    Jocul a fost testat pe un sistem cu procesor I7 4790K, 16 GB de RAM și cu o placă video Geforce GTX 980 și a mers mai tot timpul la 60 fps maxed out, cu scăderi spre 50 în momentele cu multă ploaie, foc și alte prostii pe ecran.

    Totul arată bine, singurul lucru de rău pe care l-am observat a fost faptul că în niște episoade în care personajul avea viziuni și vedea aurele creaturilor din jurul lui, aurele respective erau cam pixelate, dar nu pot să spun că a fost deranjant. Mai e aici și problema că acțiunea se desfășoară în epoca de piatră. Nu prea ai ce să vezi în afară de pădure.

    Img12

    Jocul e destul de violent. Unul din triburile rivale e compus din canibali și dai peste tot prin așezămintele lor de oameni sfârtecați. E interesant.

    Img13

    Celălalt trib are un vibe puternic de Populous 3 sau așa mi s-a părut mie. Mi-a părut rău că eram Wenja și nu am putut să joc cu ei, deși nu cred că ar fi afectat cu ceva gameplay-ul.

    Img14

    M-au mai impresionat animațiile prin care te vindeci. Îți pocnești degete, îți presezi răni, lovești flăcări să le stingi sau scoți săgeți din tine. Când se întâmplă ultima primești și o săgeată în plus în tolbă, ceea ce e drăguț, chiar dacă se întâmplă random, inclusiv la damage luat de la un bursuc.

     

    Ieșirea din cavernă

    Far Cry Primal prezintă multe activități, dar puține din ele distractive. Majoritatea sunt acolo ”să fie” și jocul arată mai mult ca un produs după formulă, rece, decât ceva făcut din pasiune.

    Au un segment în care te lasă fără echipament, parcă știind că toată lumea bună le include în jocuri, dar segmentul durează fix 5 secunde. Mi-a luat mai mult să citesc anunțul că am fost lăsat fără echipament decât să-l recuperez. Și aici producătorii și-au făcut temele și au ținut cont de faptul că segmentele astea nu sunt considerate fun și eu am trecut prin el fără să înțeleg mare lucru.

    Img15
    Au inclus și o ancoră, tot pentru că așa face toată lumea bună, dar poate fi folosită doar în anumite puncte.

    Production values sunt mari, dar parcă producătorii au pierdut din vedere să facă totul fun.

    Am ajuns să vreau doar să mă bat și să-mi spun că-mi place asta pentru că tot restul era destul de groaznic și era tolerabil doar pentru că exista posibilitatea să amplifice scenele de bătaie. Făceam grind să deblochez abilitățile de stealth, spre exemplu, sau ca să-mi îmbunătățesc bâta (s-o fac și mai bâtă?) și pentru asta și vânam, nu pentru că era fun în sine. Jocul are și un mod de ”character senses” (cum e și în The Witcher, mecanica asta e aparent marea găselniță a generației curente), în care vezi alb negru și ai reliefate lucrurile cu care poți să interacționezi. Stăteam cu modul ăsta pornit mai tot timpul ca să nu-mi scape vreo prostie de cules și să trebuiască să mă întorc după ea.

    Img16
    Droguri? E unul din scenele cu viziuni, deci presupun că da.

    Poate crafting-ul m-a deranjat doar pe mine. Presupun că Ubisoft au crezut că e o idee grozavă și, convinși fiind, au vrut ca toată lumea să vadă asta și au legat the main storyline de nevoia de a aduna materiale. Nu vrei să aduni piatră ponce, nu poți să-i construiești coliba lu' Gigi vecinu' și el nu e dispus să-ți dea următorul quest.

    Ăsta a fost jocul, cu bătaie și plictiseală (precum copilăria mea). L-am terminat în 8 ore. Cel puțin cred că l-am terminat, că el nu s-a manifestat în vreun fel. Am făcut quest-urile să omor șefii triburilor rivale și doar m-a lăsat așa, ca și cum voiam să mă joc în continuare cu sistemele lor super fun, și el nu voia să mă deranjeze cu un semn că s-a terminat.

    Nu-mi pare rău că s-a terminat și nu pot să zic că m-a lăsat dorind mai mult din ce-mi oferea.

    Img17

    Gameplay: 5
    Sunet: 7
    Grafică: 8
    Story: 4
    Performanță: 10
    Overall: 6.8

    Last modified on Tuesday, 08 March 2016 16:54
    George Militaru

    Mereu mi-au placut fantezia și fuga de realitate. Acum m-au adus aici, unde caut să-mi pierd timpul fără să-mi dau seama.

    You are here: HomeGames Reviews Far Cry Primal review