Pe cât de multă bucurie ar trebui să aducă acest joc, pe atât de multă tristeţe aduce în inimile celor care au luptat alături de Kratos pentru o bună bucată de vreme. Bucuria este rapid umbrită de tristeţea conştientizării faptului că acesta chiar este ultimul titlu al seriei.

Deşi sunt convins că Sony ar vrea să mai mulgă puţin această vacă productivă, este practic imposibil sa scoată un viitor joc cu baby Kratos de pe vremea când se ducea la antrenamente cu săbii de lemn. Ar ajunge în domeniul penibilului.

Vă spun foarte sincer că, atunci când am aflat numele viitorului titlu din serie, am fost extrem de intrigat. Mă gândeam că acel „Ascension” are legătură cu ascensiunea spirituală din Star Gate şi că al nostru Kratos este un Zeu pus la zid de vreo forţă extraterestră. Ar fi fost mult prea SF şi iată că, de fapt, este vorba despre un prequel cu o poveste banală după cum s-a adeverit.

De fapt şi de drept, seria cunoaşte o întoarcere în timp, pe vremurile când Kratos fusese capturat de furii pentru că voia să încalce legământul cu Ares.

Firul epic nu este aşa cum l-am simţit la celelalte jocuri din seria GOW tocmai pentru că ştiam că povestea este plasată înaintea primului episod şi de aici de fapt vine şi lipsa de surprize. Partea care chiar m-a surprins plăcut este aceea că scrisul şi majoritatea indicatoarelor grafice seamănă cu cele din vechile jocuri. Cu toate astea, grafica este din alt secol….din 22 aş putea spune.

Cu siguranţă, este unul dintre cele mai bune jocuri pentru PS3 în materie de grafică, însă despre acest aspect vom discuta la momentul oportun.

Gameplay

Este, de departe, cel mai ciudat feeling lăsat de vreun joc vreodată. Creierul meu se află în contradicţie în momentul acesta, pentru că jocul şi gameplay-ul sunt mult mai bune decât oricare dintre celelalte.

Însă, contradicţia apare tocmai pentru că se presupune că personajul Kratos era mai slab (în ceea ce priveşte skill-urile) şi nu ştia la fel de multe combo-uri. Pe când în Ascension, culmea, Kratos cumva a învăţat mult mai multe combo-uri, ştie să arunce armele, ştie să agaţe inamicii cu blade-urile lui speciale, ştie să dea cu piciorul şi chiar şi cu pumnul.

Apreciez faptul că au adus foarte mult dinamism în combat, însă ce s-a întmplat din punct de vedere narativ de la Ascension până la GOW 3 (care este de fapt finalul poveştii)? A uitat o parte dintre skill-uri şi combo-uri?

Ştiţi voi reclama aceea cu „e greu să găseşti un mix bun!”? Pai chiar este. Adică au trebuit să aleagă între „îl facem logic din punct de vedere cronologic” şi „îl facem mult mai bun decât oricare”.

Evident că alegerea era uşoară, căci un joc cu o tradiţie bună nu putea să nu conţină şi un multiplayer excelent. A fost nevoie de un sistem de combat foarte bine dezvoltat pentru a putea concepe un multiplayer care să îi facă pe jucători să revină în arenă.

Ceea ce s-a schimbat în tot sistemul de combat constă în elementele pe care le adaugi blade-urilor deja cunoscute şi rage-ul. Dacă înainte trebuia să colecţionezi biluţe galbene pentru rage, acum trebuie doar să loveşti inamici fără a fi atins. E cel mai simplu lucru pentru cei ce doresc să stea tot timpul în combat. Fiecare element are rage-ul lui propriu, iar atunci când blade-urile sunt clătite cu aroma lui Ares, adică au foc pe ele, singurul lucru care se întâmplă e să îţi crească damage-ul la activarea rage-ului.

Pare destul de interesant sistemul de încărcare a rage-ului, însă, dacă jucaţi pe altă dificultate decât Hard, veţi vedea cum inamicii mor prea repede şi nu aveţi timp destul pentru a aplica un număr destul de mare de hit-uri.

Pe lângă „bara mică de HP” a inamicilor, mai intervine şi nivelul IQ-ului lor. Sunt atât de proşti încât tot timpul se lasă mângâiaţi de blade-urile lui Kratos. Pe lângă acest lucru, singurul aspect care face ca lupta să fie dificilă este knockback-ul enorm atunci când eşti lovit de un inamic. Bineînţeles că knockback-ul poate fi interpretat ca o balansare a combatului pentru multiplayer, căci în multiplayer este de preferat ca swing-urile interminabile ale armelor să poată fi şi întrerupte. Aspectul acesta, însă, îl vom dezbate când vom ajunge la partea de multiplayer.

Cinematic-urile interactive sau Quick Time Event-urile există şi în GOW:A şi au fost modificate astfel încât să devină un pic mai dinamice. O noutate în gameplay o reprezintă slide-ul pe pante abrupte şi pe pereţi verticali în care trebuie să te fereşti de diferite obsatacole. Ar fi interesant ca, în viitor, să apară şi câteva mini jocuri de multiplayer unde te întreci cu prietenii pe diferite tobogane similare campaniei.

Am să discut tot la capitolul gameplay şi despre felul în care treci prin campanie, pentru că această campanie este în principiu un tutorial pentru multiplayer şi nimic mai mult. Ştiu că este posibil să nu fiţi de acord cu mine, însă, staţi şi ascultaţi ce vă spun. Boşii, acei monştri de dimensiuni mai mari la finalul capitolelor mai importante, sunt penibili şi imemorabili. Absolut niciuna dintre luptele cu ei nu reuşeşte să te facă să te implici emoţional sau să îţi provoace vreo dificultate în avansare. Totuşi, în contradictoriu cu acest aspect urât al campaniei, există câteva tabere de inamici destul de puternice ce îţi pot încetini foarte serios timpul de avansare prin capitolele poveştii.

Totul devine extrem de „interesant” dacă dai de un grup mare de inamici fără scuturi sau armuri pentru că poţi abuza de superbul grapple bug. Acest nemaipomenit bug, pe care l-am denumit „plictiseala zeiească”, se ocupă cu măcelărirea inamicilor fără ca personajul principal să aibă de suferit. Sunt foarte multe secvenţe în care apar inamici ce pot fi apucaţi cu blade-urile şi, dacă execuţi această acţiune în timpul unei sărituri, vei observa că suliţele sau săbiile inamicilor trec prin Kratos. Ba mai mult, acesta nici nu primeşte vreun fel de damage în timpul animaţiei de grapple. Nu mă credeţi? Priviţi cele 300 de hit-uri, din screenshot-ul de mai jos, aplicate în cel mai facil mod posibil….jump+R1(grapple).

Multiplayer

Este componenta pe care fanii şi-au dorit-o încă de la primul God of War, însă Sony a considerat-o greu de implementat. Iată că, odată cu schimbarea planurilor, au început să pună accent şi pe alte aspecte, cum ar fi rejucabilitatea. Deşi jocurile din seria GOW au un nivel crescut de rejucabilitate (dorinţa de a obţine toate trofeele) pentru nişte jocuri single-player, perioada foarte aglomerată cu lansări frecvente de jocuri, precum şi presiunile fanilor i-au determinat să implementeze şi acest mod. Am văzut această întorsătură la multe jocuri şi multiplayer-ul nu s-a dovedit a fi pastila salvatoare.

Dacă va reuşi să facă din God of War: Ascension unul dintre cele mai rejucabile titluri de PS3 (exclusive) rămâne de văzut.

God of War: Ascension se poate juca într-o serie de moduri, fie mai haotic, fie chiar singur. Deşi pare ciudat pentru un joc de asemenea calibru, iată că există şi varianta de a juca un mod PvE contra-cronometru. Culmea culmilor este că îţi şi poţi creşte nivelul de XP şi astfel vei face level up fără efort şi vei debloca multe arme fără a fi nevoie să îţi consumi nervii pentru că te bat nişte oponenţi umani de level mai mare.

Ceea ce mi-a plăcut este posibilitatea de a juca fie free for all, fie 4v4, fie 2v2. Vă spun că Free for All este pur şi simplu degeaba pentru că nu puteţi să vă imaginaţi ce haos este pe hartă în momentul în care se luptă 4 sau mai mulţi combatanţi în acelaşi loc.

Capture the Flag, în schimb, este foarte bine gândit şi chiar foarte bine balansat. Este de departe o punere în scenă foarte bine gândită a jocului de echipă unde comunicarea este esenţială. Deşi deocamdată nu veţi găsi meciuri unde cel care cară steagul este protejat de către unul sau doi co-echipieri, veţi observa cum încet încet se va pune mai mult accent pe compunerea unor strategii mai complexe.

Deşi pare incredibil, multiplayer-ul are o oarecare poveste, chiar dacă nu joci în pielea lui Kratos. Gladiatorul tău se află în aceaşi situaţie în care se află şi Kratos şi caută ca unul dintre cei 4 zei să îi ţină partea. În timpul oricărui fel de meci nu vei câştiga puncte, ci „Favors of the Gods” şi scopul teoretic este de a face un zeu să fie de partea ta. Această poveste nu are niciun fel de concluzie şi favoruri vei câştiga indiferent de rank-ul la care ajungi cu luptătorul tău.

Progresia, precum şi deblocarea diferitelor arme şi elemente magice, se face prin creşterea afinităţii zeieşti. O afinitate cât mai mare către un zeu, sau chiar către toţi, nu va face altceva decât să sporească ajutorul pe care îl primeşti în timpul unui meci. Puteţi foarte uşor să vă gândiţi la modul de recompensare a nivelului de iscusinţă din Call of Duty, unde acestea se numesc streak-uri.

Grafică şi sunet

Grafica jocului poate fi descrisă într-un singur cuvânt: superbă. Sunetul, însă, este la polul opus, alături de muzica plictisitoare. Dacă primul contact cu seria GOW se face jucând Ascension, atunci nu veţi trăi cu această impresie, însă după ce îţi petreci câteva zeci de ore în toate jocurile seriei încercând să deblochezi trofeele, parcă începi să te plictiseşti de aceeaşi orchestraţie. În ceea ce priveşte sunetul şi efectele sonore, ei bine, acestea sunt foarte reuşite, însă, din păcate, adesea observi cum nu sunt redate toate sunetele blade-urilor. E frustrant pentru că te face să te simţi ca pe vremea lui SoundBlaster/AWE32.

Deşi sunt cel mai înverşunat om de pe planetă când vine vorba de motion blur, pentru simplul motiv că îl urăsc cu fiecare nerv al creierului meu, trebuie să recunosc că modul în care este aplicat în God of War Ascension este pur şi simplu superb. Dacă mai pun la socoteală şi faptul că există nenumărate scene ce s-ar vedea superb cu ochelari 3D, atunci jocul chiar ar merita la capitolul grafică nota 10. Gândiţi-vă doar la faptul că acest joc rulează pe hardware vechi de 7 ani.

Puteţi observa în screenshot-ul de mai sus cât de bine este evidenţiată diferenţa de distanţă dintre privitor şi fiecare stâlp din screenshot-ul de mai sus.

Concluzii

God of War: Ascension este un joc bun, în ciuda faptului că are câteva hibe. Totuşi, dacă celelalte jocuri din serie ar fi reprezentat un motiv întemeiat pentru a-ţi cumpăra o consolă Sony, GOW:A nu se poate ridica la acel nivel la care să merite să îţi cumperi o consolă (dacă nu ai) pentru a juca acest joc. Îmi susţin acest argument chiar şi în condiţiile în care există componenta de multiplayer şi rejucabilitatea este destul de mare. E drept că motive întemeiate pentru a cumpăra o consolă PS3 există, mai ales dacă ne gândim şi la faptul că multiplayer-ul de Uncharted 3 este gratuit, însă, în balanţă atârnă faptul că PS4 bate la uşă. Având în vedere şi faptul că bugetele pentru astfel de investiţii se află pe ultimul loc în topul priorităţilor românilor, God of War: Ascension nu este jocul ce îţi va influenţa decizia de achiziţionare.

Dacă nu te-ai jucat până acum niciun joc din seria God of War, îţi recomand să NU începi cu Ascension deşi, în teremeni narativi este primul episod. După ce vei vedea grafica superbă a jocului, va fi cel mai greu lucru din lume să reuşeşti să joci God of War 1 şi 2, pentru că, până la urmă, sunt jocuri vechi şi grafica este învechită.

Dacă ţi s-a trezit interesul pentru seria God of War prin acest Ascension, deşi nu a reuşit până acum să o facă cu celelalte titluri, îţi recomand foarte călduros să le joci în ordinea apariţiei, nu şi cea narativă. Povestea, alături de modificările în gameplay aduse de-a lungul timpului, îţi va aduce un nivel destul de mare de satisfacţie gameristică.

• Storyline: 7
• Grafică: 10
• Sunet: 8
• Gameplay: 8
• Multiplayer: 9
• Overall: 8,4