Vă spun cu cea mai mare seriozitate, de mult timp m-am abţinut să îmi procur acest joc din simplul motiv că îmi mirosea a o încercare disperată de a scoate o licenţă nouă de dragul de a mulţumi buzunarele unor investitori meschini.

Oare avem de a facea cu o asemenea încercare sau este Sleeping Dogs adevăratul succesor pentru jocurile True Crime (din care doar primul a fost bun de menţionat)?

Vă invit să luaţi review-ul de mai jos la o citire.

Sleeping Dogs este dovada clară că genul de jocuri 3rd person unde plimbarea avatarului prin oraş pentru a realiza fel şi fel de lucruri inutile şi complet neproductive este încă la mare căutare. Defapt, mint. Sleeping Dogs, pentru 3 ore solide a reuşit să îmi fure pofta de joacă cu fiecare minut din simplul fapt că pornisem de la mentalitatea menţionată mai sus, însă după 3 ore am început să văd unde Sleeping Dogs reuşeşte să facă ceva mai binişor. Dar mai întâi, să vă zic câte ceva despre joc.

Premiza este cât se poate de simplă, avem de a face cu un scenariu scos din filme chinezeşti în genul Hard Boiled sau Internal Affairs unde tu, detectiv al Poliţiei Hong Kong-ului pe nume Wei Shen, porneşti într-o misiune de răzbunare familială ce te va duce în măruntaiele organizaţiei chinezeşti care se ocupă de lucruri nu prea drăguţe. Cumva am auzit de cuvântul Triade? Exact, Triadele. Inseraţi vă rog mafia generică chinezească în scenariul generic de film poliţist chinezesc.

Sleeping Dogs

Aici era marea atracţie a jocului şi aici s-au făcut marele gafe. În primul rând, Sleeping Dogs se dorea a fi un True Crime: Hong Kong. True Crime în sensul că de la bun început, protagonistul tău era un rollercoaster al violenţei ce putea fi jucat fie drept poliţist corupt, fie detectivul cel bun.

Asta era toată distracţia, puteai să faci ce vrei tu fiindcă tu erai legea şi aveai unica alegere în întregul scenariu.

Iată că nu a fost să fie aşa, pentru că odată ce foştii publisheri (şi implicit deţinătorii întregii licenţe), Activision au aruncat cu întregul proiect True Crime la gunoi, când fani ai primului titlu (v-am spus că este un joc foarte respectabil dealtminteri?) au fost lăsaţi cu buza spartă, poftim mană cerească din partea celor de la Square Enix care au reuşit să cumpere echipa United Front Games, astfel salvând munca de pe proiect, însă nu şi licenţa True Crime.

Revenim acum o lună când jocul s-a lansat în forţă, fiind unul dintre cele mai bine vândute titluri pe piaţa din Marea Britanie. Coincidenţă pentru faptul că United Front Games sunt şi ei, iată, britanici? Eh, naţionalismul ăsta.

Sleeping Dogs

În orice caz, cam asta ar fi toată treaba. Povestea jocului este una clară, unde răzbunarea, codul etic al muncii, onoarea şi mai ales, datoria faţă de seamăn şi alte mici simboluri specifice culturii asiatice sunt omniprezente în fiecare moment al jocului…..mai puţin în momentele de extremă violenţă unde mai rupi un cap, o mână sau un picior.

Scorul acordat poveştii este unul mediocru pentru simplul fapt că eu nu am simţit nimic emoţional, nu am avut nici un personaj pe care să îl ţin minte cu drag şi construirea întregului scenariu a fost cât se poate de banală, sincer să fiu, până şi GTA III a avut o poveste de zile mari şi acolo vorbim despre un joc în acelaşi gen, mai vechi, cu temă diferită ce-i drept, dar totuşi.

 

Cafteala prin Arkh…Honk Kong

Vă gândiţi acum: „O fi bine că e joc cu temă asiatică, căci înseamnă că avem parte la un combat pe măsură.”

Deloc, dealtminteri, cele mai puţin dulci cuvinte le voi adresa tocmai acestui sistem neinspirat de lupte.

Sleeping Dogs

 Sleeping Dogs

 Sleeping Dogs

Luptele în Sleeping Dogs vin în două arome, lupte de contact şi lupte cu arme de foc. Pare bine nu? Deja vă cred că unii dintre voi v-aţi imaginat că aveţi de a face cu o recreere fidelă a filmelor John Woo. Am visat cam mult nu-i aşa? Dealtminteri, de unde era să ştim cum va fi lupta în Sleeping Dogs? Cu siguranţă vă spun că eu, unul, nu aveam de unde fiindcă toate prezentările şi tot materialul promoţional a fost cât se poate de vag în jurul acestui aspect, singurul lucru „concret” fiind faptul că experienţa sportului popular MMA este piatra de fundaţie a sistemului de combat. Apropo, nimic din ce am scris mai înainte nu se aplică în joc si nu mă miră.

Sleeping Dogs

Pentru cei care sunt amatori sau fani înrăiţi ai seriei Batman: Arkham, ei ştiu că luptele acolo erau fluide, simţeai nene contactul, te simţeai ca un adevărat coreograf, iar totul era bine înlănţuit astfel încât să te poţi simţi ca un erou adevărat. Acelaşi lucru au vrut să facă şi United Front Games, luând acelaşi ritm şi acelaşi dans al pumnilor şi picioarelor din Batman şi adăugându-i puţin colorant sub forma animaţiilor de luptă MMA/UFC. Recunosc, nu-i rău, dar fie între noi, e foarte penibil. Mai ales că majoritatea luptelor suferă şi de sindromul Assassin’s Creed, unde garda şi contra atacul este unealta principală cu care, cumva, reuşeşti să baţi 20 de oameni unul, după altul. Schema e simplă, click dreapta blochezi, click stânga ataci cu pumnii. Când inamicul vrea să dea în tine, nu-i problemă, apeşi un simplu buton când acesta este iluminat de un contur roşu şi poftim, ai reuşit să devii campion la bătaie.

Cu atât mai mult cât în joc există anumite elemente de mediu înconjurător anume cabine telefonice, balustrade, pereţi etc. de care poţi să îşi izbeşti duşmanii. Este atât de simplu să practici lupte de contact în Sleeping Dogs încât nici nu ai nevoie de vreo anumită abilitate de a juca fighting games cu îndemănare. Trist.

Dar, na, nu vreau să fiu foarte rău cu oamenii, căci nu e greu să ţi se taie macazul şi după aia să stai să te chinui luni întregi ca să faci rost de fonduri plus un publisher de încredere care să te ajute să îţi duci munca la capăt. Însă asta este realitatea, Sleeping Dogs este un joc care îţi oferă o componentă marţială slabă şi repetitivă, lipsindu-i complet magia de „kung fu worship” a peliculelor ce fac parte din acelaşi gen. Trasul cu arma? La fel de generic.

Cumva protagonistul tânăr şi energic al jocului este mai slab şi neîndemânatic, decât domnul Max Payne care la vârsta sa, rupe şi puşcă gloanţe pe toţi băieţaşrii răi ca un adevărat artist. Cover shooter-ul ăsta blatant trebuie să pice la un moment dat, însă când anume, nu ştiu nici eu, dar tare aş vrea să văd această mecanică aruncată pe geam….de tot.

Un alt lucru la care Sleeping Dogs nu prea a făcut mare zarvă a fost componenta de explorare şi de simulare (am zis bine?) a unui oraş atât de mare ca Hong Kong. Pot spune cu mâna pe inimă că dacă aşa e Hong Kong-ul la ora 21:00 cu 8 oameni pe trotuare şi 3 maşini pe stradă, atunci mai bine mă las de scris despre jocuri şi mă apuc de bişniţa cu fiare vechi. Este cel mai gol oraş pe care l-am văzut într-un astfel de mediu video ludic (după vorba unui moşneag). Băi, serios, eu înţeleg că e greu să randezi aglomeraţia şi haosul unui oraş ca Hong Kong din cauza unor constrângeri de hardware….dar, cum este posibil aşa ceva? E oare vina hardware-ului? Poate. E vina developerilor că nu ştiu să îşi ducă un plan până la capăt? Poate.

 Sleeping Dogs

 Sleeping Dogs

 Sleeping Dogs

În rest, cu ce vă pot convinge eu să NU încercaţi Sleeping Dogs? A da, cu faptul că este lipsit de originalitate şi cu atât mai mult, vine cu acelaşi sistem de progresie linear, prezent în mai toate jocurile de acţiune din 2010 încoace, de parcă cumva în experienţa onestului nostru detectiv există vreo fabrică de şmecherie care-i spune „cumetre, stai puţin că îţi arată tata Foo Chow o schemă cum să smardoieşti în masă” sau „frate ştiai că acum poţi cumva să îngheţi inamicul în timp ce îţi faci de cap cu mama lui?”. E penibil să văd aşa ceva într-un aşa zis 3rd person Sandbox Action game: elemente de progresie. Dezgustător.

Sleeping Dogs

Dar revin la realitate. Aceste „abilităţi” pot fi însuşite după completarea unor misiuni sau mini jocuri, din acele activităţi, primeşti un număr de puncte de experienţă care se transferă în rangul actual al talent tree-ului respectiv. Per exemplu, dacă faci misiuni de filaj pentru poliţie şi dacă acel filaj iese şi cu un arest, ei bine, primeşti puncte de experienţă în copacul numit Police XP care îţi oferă armament mai puternic, upgrade-uri pentru maşina de poliţie şi în genere, mai puţină atenţie din partea colegilor tăi de muncă în caz că te apucă nebuneala prin oraş. La fel, există încă două categorii una fiind Face XP care îţi deblochează utilităţi gen valet, reduceri de preţ în magazine, buff-uri care durează mai mult, pe scurt, swag de barosan. Cealaltă categorie este Triad XP care iată, în caz că ai fost un gangster ca la carte, primeşti şansa de a deveni şi mai violent cu îmbunătăţirile din această categorie.

Sleeping Dogs

Pe scurt, United Front Games se mândresc folosind aceeaşi pălăvrăgeală de PR în genul: „Este un sistem robust care permite jucătorului să îşi PERSONALIZEZE experienţa de joc”. Personalizare din părţi când jocul îţi pune la dispoziţie opţiunile A sau B. Dar acum na, persistenţa într-un astfel de sandbox este un lucru de admirat, căci nu multe jocuri se pot mândri cu un nivel de detaliu mai bun ca cel din Sleeping Dogs…..ah, stai, ba da, seria Saints Row.

Restul elementelor de joc sunt înfăşurate într-o folie standard. Ai componenta de condus care se descurcă destul de bine, ba chiar reuşeşte să ajungă la nivelul nebun al lui GTA IV şi nu numai pentru că odată cu vitezele furioase şi alegările pe străzi cu bolizii turbo, Wei Shen deţine câteva cascadorii din repertoriul altor cascadori mai pregătiţi ca de exemplu, Rico Rodriguez din Just Cause.

Aţi ghicit, onorabilul nostru asiatic poate să preia controlul unui vehicol prin spectaculosul truc Hollywoodian al aruncării fără noimă în direcţia maşinii ce se află deja în mişcare la viteze extreme. Mare om, mare cascador acest stimabil detectiv sub acoperire. Din păcate, variaţa de vehicole în Sleeping Dogs este una foarte seacă, nici să nu vă aşteptaţi la avioane, tancuri, elicoptere sau eu mai ştiu ce alte nebunii.

Ultimul lucru, dar nu şi cel mai important sunt clasicele mini jocuri prezente în jocuri bune ca GTA sau Saint’s Row. Na că vine şi Sleeping Dogs din urmă cu aceleaşi misiuni opţionale în care o arzi cu simulatoarele de combinat femei (de parcă nu ai putea face asta mai bine dacă ai ieşi din casă şi de parcă ar avea vreo relevanţă cu povestea jocului), aceleaşi misiuni în care te joci puţin Need for Speed, aceleaşi misiuni unde mai te baţi cu careva într-un ring pentru nişte dolărei sau noua treabă în care poţi să faci filajele de care vă vorbeam mai sus.

Sleeping Dogs

 Sleeping Dogs

 Sleeping Dogs

Pentru cei ce posedă mania socializării pe internet în timpul activităţilor video-ludice, componenta de online a.k.a Sleeping Dogs Social Hub este acolo pentru a îţi etala marele ego în faţa tuturor. Nimic altceva, nici măcar un mod co-operativ. La ce s-au mai chinuit pentru o asemenea mizerie….nu mă întrebaţi.

După o asemenea experienţă, amalgamul de mecanici şi elemente copiate din alte jocuri mai bune şi lipite fără suflet de această risipă de programare este copleşitor. Îmi pare foarte rău, căci iubesc acest gen de ficţiune, însă jocul este slab la toate capitolele şi după umila mea părere (căci aparent sunt alţi smardoi pe net care chiar consideră că au ceva important de spus, dar nu prea îşi dau seama că sunt nişte oameni cât se poate de pătrăţoşi), nu îşi merită o vânzare la preţul de acum.

 

HD, Bling bling si mult zgomot

Cu toate neajunsurile şi cu toate problemele aferente, Sleeping Dogs are două puncte destul de importante ce merită atenţia.

Unu la mână, grafica este cât se poate de curată. Anume, texturile nu sunt grosolane, totul este bine făcut, design-ul este cât se poate de fidel, iar în mare parte, avem de a face cu aceeaşi fluiditate a luptelor ca şi în jocurile Batman. Totul e frumos şi bine, aici, mai ales că jocul e destul de bine optimizat pentru plăcile AMD…..nu că ne-ar mira din moment ce AMD îţi bagă pe gât cupoane cu jocul pentru noile plăci video din familia Radeon HD.

Sleeping Dogs

 Sleeping Dogs

 Sleeping Dogs

Măcar un lucru e cert, la capitolul audio, Sleeping Dogs nu dezamăgeşte. Ba chiar uimeşte cu un portofoliu baban de actori bunicei (Tom Wilkinson, Emma Stone, Lucy Liu, James Hong, Kelly Hu etc.) care îşi fac treaba într-un mod foarte onorabil…..desigur, onorabil până când rolul personajului interpretat devine inutil sau penibil. Soundtrack-ul vine cu o tornadă de licenţe care mai de care extraordinare de la ezotericii electrici Warp Records până la indie-ul popular al celor de la Kerrrrang! Radio. Serios, bune alegeri pentru o audiţie cât mai plăcută in game. Nota 10!

Revenind la grafică, Sleeping Dogs vine cu o trăsătură destul de drăguţă la care nu mă aşteptam şi anume, un sistem de benchmark unde poţi să vezi cât de bună e adunatura de plăci pentru a putea rula acest magnific joc. Staţi puţin, parcă am mai văzut asta undeva? A, da, în portul la fel de prost numit GTA IV PC…..dar acolo am avut de a face cu un joc bun.

 

To be continued?

United Front Games au reuşit ce nici un alt developer nu a reuşit să facă până acum. Sleeping Dogs este dovada că jocuri ca GTA, Max Payne, Yakuza şi Just Cause pot să trăiască împreună în completă armonie.

Cât despre joc în sine, o tristeţe virtuală în care mai bine mi-aş băga banii în nişte titluri indie cum se cade. Sau joc bun de a îmi impresiona vecinii din bloc care nu prea le au cu calculatoarele. Sau joc bun de a ţine în raft! Da. Bună idee.

Sleeping Dogs

Este păcat să vezi o experienţă ce ne-a promis o experienţă violentă, o experienţă demnă de filme ca Internal Affairs, ceva care să te ţină acolo blocat în scaun, fascinat de coreografia artei marţiale şi de bombasticul filmelor care au făcut deliciul anilor 80. Ne aşteptăm la un GTA V să vină să scoată acest gen de joc înapoi în lumina monitoarelor HD.

Storyline: 4

Grafică: 8

Sunet: 10

Gameplay: 3

Multiplayer: 

Overall: 6

Similar Articles

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.