Intel Core „Sandy Bridge E” i7-3960X review

E zi mare pentru Intel data de 14 noiembrie 2011. Nu pentru că arată pentru a miliarda oară că se ţin de promisiune şi lansează anual o nouă serie de procesoare, ci pentru că arhitectura din Sandy Bridge a ajuns la maturitate. Printre altele, au mai aratat încă o dată că inginerii lor nu stau degeaba, că nu reinventează procesoarele 486, ci merg înainte.

Tot în această zi se mai întâmplă şi schimbarea socket-ului pentru gama lor de vârf, acolo unde cele mai bune procesoare costă peste 1000€. Dacă platforma LGA 1366 era vârf de gamă, aceasta este începând cu astăzi înlocuită de LGA 2011. Evident că odată cu această schimbare a socket-ului intervine şi lansarea unui nou chipset despre care s-a tot discutat în toate colţurile internetului.

Mi se pare amuzant că deşi acum câţiva ani AMD erau blamaţi pentru nenumăratele socket-uri pe care le lansaseră, acum nu prea mai contează că Intel face acelaşi lucru. În mod clar asta se întămplă pentru că procesoarele Intel ce au venit pe noi socket-uri decât cele existente deja sunt cu mult mai bune.

Oricum, Intel au fost aplaudaţi pentru că au stat blocaţi în socket-ul LGA 775, iar AMD cu încercarea lor de a menţine bătrânul AM3 sunt arătaţi cu degetul. După mintea mea, cel mai important lucru la mijloc este performanţa. La urma urmei, dacă schimbi socket-ul şi aduci un spor de performanţă parcă se justifică cheltuielile adiacente (placă de bază, extra memorie), dar dacă tot schimbi socket-ul şi baţi apa-n piuă aşa cum a făcut AMD cu al lor socket 754, 939 şi AM2 şi nu aduci un spor real de performanţă atunci cam meriţi să îţi intre degetul arătător în ochi.

Lovitura pe care o primim astăzi în faţă este schimbarea nomenclaturii procesoarelor. Logica după care acestea şi-au primit numele mă lasă mult în urmă şi chiar de câteva ori nu îmi mai aminteam ce nume (număr) are procesorul pe care îl testez. Dar aspectul acesta este prea puţin important, până la urmă contează că e cel mai bun i7.

Hai să vă arăt un tabel cu specificaţiile noului procesor şi continuăm croaziera prin lumea CPU-urilor şi a memoriilor şi lucrurilor care plictisesc fetele ce asistă la discuţii între pasionaţii de tehnică de calcul modernă.

Caracteristici speciale:

Lăţime de bandă PCIe – Faţă de procesoarele pentru platforma LGA 1155, noile procesoare pentru LGA 2011 vin cu un număr dublu de lane-uri PCIe. Cele 40 de lane-uri PCIe pot ajuta pentru configuraţii 2×16+1×8, 1×16+3×8 sau 1×16+2×8+2×4 şi asta înseamnă că vor exista plăci de bază pentru toate gusturile.

Controller de memorie quad-channel – noul controller de memorie poate pune la dispoziţie o lăţime de bandă de nici mai mult nici mai puţin de 51GB/s, o valoare foarte apropiată de cele declarate de producătorii de plăci video.

Turbo Boost 2.0 – Versiunea 2 oferă acelaşi lucru: creşte frecvenţa procesorului, însă doar dacă sunt menţinute cerinţele termice setate. Astfel, procesorul nu se va încălzi mai mult decât specificăm noi (dacă specificăm).

Lista caracteristicilor speciale ale noului procesor este mult mai mare, însă dintre toate am alese cele care contează cel mai mult. Veţi vedea în pagina următoare, în diagrama chipset-ului, ce lăţime de bandă este pusă la dispoziţie de către fiecare canal de memorie şi, de asemenea, veţi vedea de ce e bine să profităm de existenţa quad-channel.

Hai să vă arăt şi o cip shot poză a pastilei noului procesor i7.

Ca dimensiune în mm pătraţi, cache-ul este egal cu nucleele procesorului. După cum se poate deduce după numele lui, Smart Cache este poştit folosit la comun de către toate nucleele şi fiecare dintre acestea îşi alocă o bucăţică de care are nevoie atunci când trebuie.

Nu am comparat cu un procesor Nehalem. Procesorul din stânga este un Core i7 2600K, iar cel din dreapta este inculpatul nostru, i7-3960X. Se vede cu ochiul liber că 2600K s-ar putea ascunde cu totul sub IHS-ul lui 3960X şi că cei 7MB de cache şi 2 nuclee în plus cresc semnificativ şi dimensiunea procesorului.