Prieteni, iată că după ani de suferinţe, am trăit să văd cum mi sematerializează un vis. Nu exagerez deloc când afirm asta, pentru că în urmă cu câţiva ani, salivam la pozele şi specificaţiile “maşinilor” celor de la Alienware afişate în newsletter-ul de pe mail. S-au perindat anii, la fel şi hardware-ul, dar visul exclusivist al unui Alienware “pe steroizi” mi-a rămas întipărit în minte, undeva lânga amintirile primului calculator. Îmi vine să vărs o lacrimă :).Pentru cei care nu au auzit de Alienware, o să le fac plăcerea de a le oferi o lecţie de istorie.

Alienware este o companie fondată în anul 1996 în Florida. Scopul? Vânzarea şi chiar creearea de sisteme destinate pieţei high-end, în special gamerilor şi entuziaştilor sau de ce nu, celor care au nevoie de putere de procesare.

În momentul de faţă, Alienware, este parte integrantă a gigantului american DELL, unul dintre jucătorii importanţi de pe piaţa mondială a integratorilor de sisteme, încă din anul 2006,  dar menţinându-şi totuşi autonomia pe piaţă.

Numele Alienware spune totul deoarece, pentru preţul potrivit poţi avea sistemul sau notebook-ul visat toată viaţa, integrând componente şi un design care te fac să te gândeşti la hardware-ul folosit în Stargate sau Star Trek.

Poate unora li se pare un preţ cam mare pentru un simplu computer, ergo, acest notebook, semeţ, arogant şi ironic se adresează doar celor care au puterea financiară, cunoştinţele necesare şi nu în ultimul rând nevoia unui echipament de ultimă generaţie care să suplinească puterea de procesare a unui desktop, integrată excelent într-un design de excepţie şi menţinând totuşi nivelul de portabilitate la un standard acceptabil. După ce îndepliniţi condiţiile de mai sus, urmează satisfacţia personală, care nu e mică, vă asigur.

Ca să nu vă mai ţin în suspans, vă invit să fiţi martori la probele şi testele l-a care l-am supus, şi să vedeţi cum poate un notebook să aducă un desktop în “Hall of Shame”. Bineînţeles, cu un preţ pe măsură căci cei 9999 Lei nu preprezintă o sumă ce poate fi ignorată aşa uşor.

 

 

Specificatii

Pentru a putea despica firul în patru avem nevoie de capătul firului. Începutul reprezintă în cazul de faţă specificaţiile OZN-ului.

Sub rândurile astea introductive, aveţi rezultatul incursiunii noastre în secretele hi-tech ale laboratoarelor Alienware. Şi nu ne-am întors cu mâinile goale.

 

 

Foarte impresionante specificaţiile pentru un sistem portabil:). De departe cea mai interesantă parte din tabelul de mai sus este partea legată de 3D. Avem două G92-uri legate în SLI. Chiar dacă le zice GTX280M, aceste două plăci video sunt defapt aproximativ la nivelul lui 9800GTX. Cum putem să ne dăm seama de asta? Simplu, 9800 este dotat cu 128 shadere, la fel ca 280M.

Bun, mergând mai departe observăm că stocarea se face pe două hard disk-uri legat în Raid 0. Nu veţi vedea teste legate de performanţa acestora, însă vă spun că viteza medie de citire este de aproximativ 150 MB/s.

Un alt aspect care ne interesează este sonorizarea. M17X este ajutat de un cip IDT. Acel „ajutat” nu prea este potrivit întrucât un cip care să ofere suport pentru orice EAX ar fi fost mai util.

Şi ultimul lucru despre care vom discuta este partea care îl face o idee mai special decât un sistem de gaming, bateria:)

Din păcate aceasta nu ajută cam în niciun fel pentru că în momentul în care alimentatorul este deconectat plăcile video intră în low power state ceea ce înseamnă că nu mai rulează nimic 3D la fel de rapid ca atunci când este alimentat.

Dat fiind acest fapt, putem trage mai multe concluzii:

1. nu este făcut pentru a rula jocurile on the go (no shit Sherlock! normal că nu, având în vedere greutatea de 5,3 kg)
2. ar consuma mult prea repede bateria, care oricum în lucru normal ţine puţin pentru 9 celule (~2 ore şi 30 min)
3. se adresează doar lui Arnold Schwarzenegger şi lui Chuck Norris întrucât doar ei pot juca ceva cu un laptop aşa greu fără să facă hernie de disc

Nu fac mişto de M17X, ci doar clarific faptul că este un desktop replacement, nu un notebook sau laptop.

Folosindu-l am descoperit că tastatura deşi arată excepţional, tinde să distragă în momentele în care eşti foarte concentrat. Mi s-a întâmplat de foarte multe ori ca atunci când ma holbam la taste să schimb arma….să rămân blocat întrucât conturul tastelor era hipnotizant.

Este foarte ciudat sentimentul dat de taste, dar se rezolvă foarte uşor….se aprinde lumina şi gata, aproape. Pentru că în momentul în care aprinzi lumina trebuie să şi cauţi locul perfect în care ecranul nu mai este folosit drept oglindă. Reflectă aproape orice şi singurul fel în care am putut să fac să nu mă mai văd în el a fost stingând lumina.

Păcat de panoul utilizat, pentru că oferă o super rezoluţie şi culorile se ved foarte bine atunci când mediul înconjurător permite asta.

Ultimul lucru despre care voi vorbi este finisajul şi efectul cool, două lucruri de care acest desktop replacement este plin.

În primul rând luminiţiele sunt complet customizabile. pe tastatură de exemplu există 4 zone ce pot fi luminate în culori diferite, transformând-ul într-un rainbow-ware:).În acelaşi capitol putem include şi butoanele multimedia, sigla de sub ecran, logo-ul din spatele ecranului şi lumina care iese din difuzoare. Toate aceste zone pot fi luminate în culori diferite.

Legat de finisajul perfect am de zis doar că atingându-l nu simti absolut niciun defect de fabricare, nici macar un micron de aluminiu ieşit în relief care să te zgârie…este absolut perfectă finisarea.

Gata, hai să ne uităm la câteva poze!

 

Galerie foto

 

Oh, snap! se vede trepiedul şi ceva reflectându-se.

 

Acum se vede doar un colţ al notebook-ului reflectându-se în ecran, no big deal

 

DVD-RW este chiar cool, la fel şi posibilitatea de a ataşa un sistem audio 5.1

 

Stă foarte bine la capitolul conectivitate

 

Mothershiiiiip….awaaaaaay piu piu piu (cool laser sounds)

 

 

Efectul cool

 

Efectul NOT cool, amprentele se imprimă imediat pe aluminiul lui M17X

 

Cum spuneam, ecranul reflectă cu cea mai mare uşurinţă tot. Nu e mare problemă pentru că unghiul din care e făcută această fotografie nu prea reflectă poziţia utilizatorului.

 

Oh! crack. ce-i aia? mi se reflectă obiectivul şi nici măcar nu e făcută cu bliţ poză:(. Acum, încercaţi să vă imaginaţi cum arată o scenă întunecată dintr-un joc. Ca să vă faceţi o idee, reveniţi la prima poză.

Mai departe vom discuta despre singurul aspect care ne interesează, performanţa în jocuri. Nu vor fi teste legate de perfomanţa procesorului întrucât acesta este un puturos Core 2 Duo (ştiu că T9600 e un procesor puternic pentru un notebook, dar nu pentru unul cu două 280M în SLI), total nepotrivit pentru plăcile video.

Şi nu vor fi teste nici legate de performanţa altor componente.

Deci, să trecem mai departe să vedem cât de voinic e în jocuri.

 

Teste de performanta

Ca de obicei, singurul test sintetic e 3DMark Vantage.

 

Am ales pentru comparaţie nu un sistem mobil ca Alienware, ci unul destul de scump. Este vorba de platforma noastră de teste. Costul total al sistemului este de aproape 7000 RON.

Deşi pare că am compara mere cu pere, lucrurile nu sunt chiar aşa. Alienware M17X este un desktop replacement şi drept urmare trebuie să vedem cam ce sistem vom înlocui dacă vrem să cumpăarăm aşa ceva. Preţul sistemului am fi putut să îl umflăm şi mai mult, încât să aibe un preţ similar cu al sistemului Alienware, dacă puneam la socoteală tot două plăci video. Dar gândiţi-vă cum ar fi arătat graficele dacă instalam două ATI Radeon 5870. Aşadar cea mai echilibrată comparaţie este cu un sistem dektop cu o singură placă video.

Aşa cum am mai zis, cele două 280M sunt defapt două cipuri G92 şi drept urmare numărul total de shadere este de 256. Un număr suficient pentru a pune, teoretic, la colţ un GTX285

Şi din grafic vedem că SLI-ul de 280M se descurcă destul de ok. Oricum, pentru un sistem mobil (cred că „mai uşor de mutat” este cea mai potrivită descriere a Alienware-ului) este excelent

Hai să vedem şi cu jocurile cum stă treaba.

 

Înainte de a discuta despre jocuri, două scurte menţiuni: toate jocurile au fost testate la 1680×1050 şi 1920×1200, cu toate detaliile la maxim. Vom avea două grafice pentru fiecare joc: unul pentru o rezoluţie şi altul pentru a doua rezoluţie.

Procesorul i7 este overclock-at la 3,8 GHz. Deşi mulţi ar spune că nu este fair, este defapt ceea ce se poate obţine cu aproximativ 7000 RON…aşadar e fair enough.

Primul pe listă, World In Conflict – Soviet Assault. Să vedem ce obţinem.

 

 

Teoria conform căreia World in Conflict mănâncă procesoare pe pâine se confirmă şi ea. Se poate observa că idiferent dacă e rulat la rezoluţia nativă sau una mai mică framerate-ul este cam acelaşi.

Oricum rezultatul este dezastruos pentru fanii WIC.

 

 

 

 

În sfârşit avem nişte rezultate foarte bune. Partea proastă este că Unreal Tournament tinde să fie un joc destul de întunecat, drept urmare deşi avem un fps foarte bun, nu prea poate fi jucat datorită reflexiei oricărei raze de lumină îndreptată spre ecran.

 

 

Hai să vedem cum se descurcă şi în reîncarnarea clasicului Stret Fighter.

 

 

 

Cele două 280M se descurcă în acelaşi fel ca World in Conflict. Unde i7+GTX285 este afectat de rezoluţie, T9600+2x280M nu prea este afectat. Concluzia: procesorul T9600 este stors de ultimul strop de performanţă de acest joc banal.

 

 

 

 

 

 

Iar observăm acelaşi bottleneck…procesorul.

 

 

Hai să vedem cum ne descurcăm printre şoimii patriei.

 

 

 

Fără AntiAliasing, H.A.W.X este perfect jucabil pe Alienware. Partea bună este că H.A.W.X. oferă scene foarte luminoase (cu excepţia misiunilor pe timp de noapte) şi senzaţia finală este excelentă datorită lipsei reflexiilor.

 

 

Far Cry 2, deşi este unul din cele mai plictisitoare jocuri din ultima vreme, are un motor foarte bun, care ştie să profite la maxim de puterea de calcul pe care o are la dispoziţie.

 

 

Motorul folosit de FarCry 2 face pentru a nu ştiu câta oară o figură foarte frumoasă. Rezultatele sunt foarte bune şi observăm iar că trecerea de la o rezoluţie la alta nu modifică mare lucru în rezultate. T9600-le ăsta începe să mă calce deja pe nervi. Sabotează rezultatele.

 

Ultimul pe listă, Company Of Heroes.

 

 

În sfârşit vedem şi noi o scădere a performanţei odată cu creşterea rezoluţiei. E singurul joc din întreaga suită care nu foloseşte leneşul T9600 la maxim.

 

Concluzii

Pentru un utilizator normal este destul de uşor să tragă o concluzie când vine vorba să îşi cumpere un desktop replacement al dracu de performant. Pentru un gamer însă este ceva mai dificil.

Astăzi am învăţat o lecţie foarte importantă: cele mai scumpe lucruri nu reprezintă întotdeauna şi cele mai bune alegeri.

Voi începe cu procesorul. Acesta deşi este puternic, pentru cele două plăci video este prea slab. După cum aţi observat în rezultatele benchmark-urilor rulate, limitarea venea din partea lui.

Acum, asta nu ar fi aşa o mare problemă dacă preţul sistemului ar fi mai mic (lucru care ştiu că e imposibil). Dar având în vedere că suma necesară pentru achiziţionarea unui M17X este foarte mare pentru mulţi dintre noi, neutilizarea resurselor este chiar un ghimpe în palma dreapta.

Pentru a rezolva problema cât de cât se poate alege un procesor Quad-Core. Cel mai ieftin quad creşte preţul cu doar 50$ pe site-ul Alienware. Pentru a mai scădea cât de cât preţul final se poate alege o singură placă video (din păcate singura variantă cu un singur GPU este 260M) şi un monitor cu o rezoluţie mai mică. Evident nu va fi totul la fel de sharp ca la 1920×1200, dar măcar la 1440×900 vom avea un framerate excelent şi cu o singură placă video.

Oricum, dacă şi cel la 1440×900 este dotat cu filtru de sticlă, atunci clar Alienware M17X nu este indicat absolut deloc pentru gaming mai hardcore (datorită insuportabilelor reflexii), deşi portabilitatea sistemului este excelentă pentru LAN Party-uri.

Cele mai grave scenarii posibile ar fi cam aşa..

Utilizatorul normal cocoşat de greutatea lui M17X se opreşte undeva pe o bancă. Scoate laptop-ul din rucsac şi îl pune pe picioare. Pentru câteva secunde are impresia că i s-a aşezat prietena pe picioare, dar îşi dă seama ca aceasta nu e fabricată din aluminiu:). Ridică ecranul şi vede în oglina retrovizoare ceva. Decide să caute un loc mai cu umbră. Pleacă. Găseşte locul potrivit. Scoate iar imensa oglindă retrovizoare. Observă că tot mai vede câte ceva. Fiind îmbrăcat în negru se decide să umfle tricoul încât să se vadă negru totul pe ecran. Şi după îndelungi chinuri reuşeşte să îşi verifice e-mail-ul.

Gamer-ul, rupt şi el de spinare. Descarcă din rucsac laptop-ul, scoate şi mausul şi e gata de joacă. Se joacă….se tot joacă şi la un moment dat când să zicem că era în finală, unul dintre spectatorii din spatele lui se decide să îşi aprindă o ţigară. Coincidenţa face ca flacăra să se reflecte exact în partea monitorului în care gamerul nostru putea să îl vadă pe inamic. Gamerul este împuşcat de inamic. Fumatorul este spânzurat de gamer. Monitorul este făcut bucăţele tot de gamer.

Sunt doar ficţiuni ale minţii mele în care voiam să subliniez că deşi poate fi tolerat micul defect al lui M17X, sunt situaţii în care te poţi umple de nervi foarte uşor

Partea bună este că sistemul poate fi ales după bunul plac şi după buget. Partea proastă este că asta se poate face doar la Alienware acasa, la eMag nu.

 

 

Plusuri şi minusuri ale lui ALIENWARE M17X

+ Aspectul excelent
+ Finisaj excepţional
+ Posibilitatea de a-i modifica configuraţia după nevoie/buget, pe site-ul ALIENWARE

– Preţ astronomic
– Ecran groaznic
– Imposibilitatea de a-i modifica configuraţia după nevoie/buget la eMag