Mă gândesc că vă întrebați ce sens are să faci un review la o tabletă din punctul de vedere al unui gamer, când toate sunt aceeași mâncare de pește când vine vorba de in-game control. Aici nu mă leg de jocurile casual, ci de cele mai cu pretenții, mai ales FPS-urile și Action-urile, unde ai nevoie de de o manetă direcțională și câteva butoane pentru interacțiuni.

Să fim serioși, câtor oameni le place un astfel de control? Alternative există, au apărut pe piață anumite gamepad-uri, iar cei care își root-ează device-ul pot să conecteze un controller de PS3. Sony Xperia S diferă de restul tabletelor prin faptul că oferă suport nativ pentru controller-ul de PS3. Fiind un review orientat pe gaming, nu voi intra prea mult în detalii, decât în cele care ne interesează pe noi gamerii.

Specificațiile tabletei (SGPT12):

• General: SIM: Nu, Dimensiuni: 239.8 x 174.4 x 8.8 mm, Greutate: 570g,
• Ecran: LED LCD, touchscreen capacitiv cu multitouch, 16M culori, Rezolutie: 800 x 1280 pixels 9.4” (~161 ppi), Protecție: înveliș Oleophobic, anti-stropire, Sony Mobile BRAVIA Engine
• Sunet: difuzoare stereo, mufă jack de 3.5mm
• Memorie: Slot card SD, suportă până la 32 GB, internă 16/32/64 GB, 1 GB RAM
• Conexiuni: WLAN: Wi-Fi 802.11 a/b/g/n bandă dublă, Wi-Fi hotspot, Bluetooth v3.0 cu A2DP, port Infraroșu, USB v2.0,
• Cameră: Principală: 8 MP, 3264×2448 pixeli, autofocalizare, Video: 1080p@30fps, Secundară: 1 MP, 720p video
• Caracteristici: Android OS, v4.0.3 (Ice Cream Sandwich), Accelerometru, giroscop, busolă, GPS, TV-out (prin adaptor)
• Hardware: Chipset: Nvidia Tegra 3, Procesor: Quad-core 1.3 GHz Cortex-A9, GPU: ULP GeForce
• Culoare: Gri cu negru
• Baterie: 6000mAh

Fiind modelul fără SIM, lipsesc și conexiunile EDGE, GPRS și 3G; de asemenea, nu are radio. Tableta este disponibilă în variante de 16, 32 și 64GB, dar cel mai bine e să luați varianta de 16GB și să adăugați un card de 16 sau 32GB, în funcție de necesităţi.

Design și ergonomie

Design-ul tabletei este plăcut, fiind destul de subțire și cu o greutate medie. Pe partea din față este acoperită cu un strat oleofobic, fiind și rezistentă la apă. Din păcate, nu este foarte rezistentă la zgârieturi, se simte lipsa unui Gorilla Glass.

Partea din spate are un design unic, este ca o foaie îndoită, pe o o treime din spatele tabletei; această parte este acoperită de un plastic cu textură, ideal când tableta este ținută din lateral. De asemenea, ajută și la transport, fiind în relief avem de ce să ținem tableta fără grija de a o scăpa. Restul capacului din spate este din aluminiu şi nu poate fi descris drept magnet de amprente. Difuzoarele sunt poziţionate în partea de jos, iar conectorul pentru date / încărcare este între ele. Pe laterala dreaptă, avem butonul de power și cele două de volum, iar pe celaltă latură e jack-ul pentru căști și slot-ul de card.

Accesoriile pentru tabletă sunt destul de numeroase și utile: pentru gameri vă recomand stand-ul dacă vreți să jucați din altă poziție decât pe burtă, sau nu aveți unde să o sprijiniți, o folie sau o carcasă și eventual un stand echipat cu boxe. Recunoscând nativ un controller pentru PS3, am testat și două cotroller-e pe fir non-Sony, un Serioux și un Speedlink; cel de la Serioux a fost recunoscut de tabletă, iar celălalt nu.

Cablul pentru conectarea lor fiind cam scump, poate nu toți își permit un controller nou (în caz că nu au deja), iar faptul că recunoaște și altele este un plus. Totuși este un impediment să joci cu cablul conectat, deoarece nu se mai poate sprijini tableta. Săpând în trecut, Sony au decis să includă și un port infraroșu; nu de alta, dar tableta știe să învețe telecomenzile și puteți troll-ui oamenii (asta în cazul în care nu vă este vouă utilă funcția). Programul de remote are și multe profile presetate, de la o mulțime de device-uri, iar în cazul în care acesta nu se află în lista, tableta poate învăța de la telecomandă. Este foarte simplu de configurat, dar mi-a luat puțin până să ma prind de truc: butonul de pe telecomandă trebuie ținut apăsat mai mult, până confirmă tableta că a fost reținut. Pentru un mod cât mai relaxat de a juca, puteți conecta tableta prin HDMI la orice TV sau monitor cu acest tip de intrare (e nevoie de un cablu adaptor pentru tabletă).

Display

O altă caracteristică deosebită este integrarea Bravia Engine în tabletă, pentru o imagine mai clară și culori mai vii. Deși are doar 1280×800, ecranul de 9.4” și 161ppi (pixels per inch) este foarte clar și creează o armonie între dimensiunea tabletei și cea a ecranului. Tehnologia TruBlack redă negrul cu mai multă acurateţe decât până acum, înlocuind aerul dintre display și stratul de protecție cu o rășină tratată UV, capabilă să controleze refracția luminii.

Pe lângă contrastul și luminozitatea mult îmbunătățite, eliminarea aerului ajută mult și la rezistența ecranului. Ecranul este glossy şi chiar cu vizibilitatea la maxim imaginea este afectată destul de mult. Reflexiile sunt destul de puternice și de multe ori vedeam și ce nu trebuie pe ecran; în schimb, la lumina slabă sau întuneric, se vede bestial. Să nu uităm nici de urmele lăsate de degete, care se observă când ecranul este stins, dar această problemă se poate rezolva ușor cu o folie mată.

Performanță

În spatele display-ului, pe lângă procesorul Cortex A9 la 1.3Ghz, stă și un GPU ULP GeForce, cu 12 nuclee pe 40nm. Acesta este capabil să proceseze și în Stereo 3D, și să redea video 1080p aproape toate tipurile de formate video. Suportă OpenGL ES Version 2.0, OpenGV 1.1 și EGL 1.4.

Toate jocurile pe care le-am testat au funcționat fără probleme, iar calitatea efectelor grafice nu m-au dezamăgit. Autonomia tabletei este de 3-4, maxim 5 ore în full-load, în funcție de jocul ales și de conexiunile active (Wi-Fi, Bluetooth). Cunoscând această problemă, Sony au lansat o sursă portabilă pentru tabletă, care este disponibilă în varianta de 3500mAh sau 70000mAh. În stand-by rezistă două săptămâni, iar la folosire standard, fără gaming, 1-2 zile. La capitolul răcire se descurcă foarte bine. În timp ce mă jucam nu am observat vreo problemă cu încălzirea ei.
Mai jos vedem cum se descurcă tableta în benchmark-urile sintetice pe care le-am rulat.

Autonomie

Autonomia tabletei Sony Xperia S este decentă în testul sintetic şi chiar şi în condiţii de gaming se descurcă binişor. Dacă ţinem cont de faptul că gaming-ul îl recomandăm folosind un controller conectat prin Bluetooth, am putea spune că cele 4 ore petrecute jucând Shadowgun reprezintă un rezultat bun.

Control și Gaming

Pentru a conecta controller-ul la tabletă aveți nevoie de un cablu special, care nu este livrat cu tableta. Acest cablu are o ieșire USB mamă, în care se pot conecta diverse dispozitive. Ca și la PS3, prima oară este nevoie ca gamepad-ul să fie conectat pentru a-l recunoaște, iar apoi va funcționa fără probleme pe Bluetooth. Controller-ul nu poate reține decât un device, deci dacă aveți și un PS3, va trebui să conectați iar controller-ul pe cablu întâi, la fel ca și la tabletă. În cazul în care te joci zilnic pe ambele, acestă practică poate deveni cam deranjantă. Odată conectat, va apărea iconița specifică pe notification bar și va indica mereu nivelul bateriei. Nu am reușit să testez toate jocurile de pe market, dar cele confirmate care merg cu controller sunt: Max Payne, GTA III, Dead Trigger, Shadowgun THD, Riptide GP, Beach Buggy Blitz, Monster Madness, Zombie Driver, SoulCraft THD, Bard’s Tale, Puddle THD și Sonic 4 Episode II. În general jocurile 3rd person, FPS au nevoie de un gamepad, dar și în cazul genurilor racing sau platforming avantajul este major. Unele jocuri oferă suport pentru gamepad doar atunci când te joci, iar altele oferă inclusiv în meniu. Pentru a analiza cât mai bine controlul, am ales 3 genuri de jocuri și câte doi reprezentanți din fiecare gen.

Shootere:

Shadowgun este un 3rd person asemnănător cu Gears of War, cu un sistem de cover similar, însă diferă modul în care se trage cu arma. Aici ținta este mereu vizibilă pe ecran, pentru a-i ajuta pe cei care se joacă doar de pe tabletă, fără gamepad. Pe lângă că mi se pare anevoios controlul doar de pe touchscreen, era o complicație inutilă să mai fie nevoie să și țintești de pe un buton separat. Shadowgun oferă un control excelent, destul de simplist (dacă ești obișnuit cu jocurile de pe consolele mari), dar asta se iartă, aici fiind vorba de un joc pentru dispozitive mobile. În opțiuni se pot configura butoanele de pe gamepad, oferind astfel fiecărui jucător să își aleagă layout-ul potrivit. Uneori pot să spun că nici nu mi-am dat seama că ma joc pe tabletă și nu pe PS3. În schimb, în meniu e nevoie de deget pentru a nagiva.

Max Payne Consacratul joc pentru PC și-a făcut apariția și pe dispozitivele mobile de ceva vreme. Aici nu avem posibilitatea de a mapa butoanele, dar nici nu e nevoie, le descoperi din primele 2 minute de joc. Bullet-time-ul este la fel de bine realizat ca și pe PC, deși e cam sensibil aiming-ul atunci când este activ. „Portarea” a fost făcuta bine, nu sunt probleme prea mari de control, deși grafica nu este atât de spectaculoasă ca și la Shadowgun, dar optimizarea este excelentă. Acesta este un alt joc bine făcut, care este păcat șă fie jucat de pe touchscreen. O altă adiție foarte bună, este dispariția butoanelor de pe ecran atunci când este conectat gamepad-ul. Un alt mare plus este că au inclus opțiunea de quick save, astfel apăsând butonul „Select” de pe gamepad, jocul este salvat.

Action/Adventure:

Soulcraft THD Aici lucrurile nu mai sunt chiar asa de roz, există o problemă cu mișcarea personajului de la gamepad. Când se plimbă personajul, tremură foarte puțin, dar devine neclar tot personajul. Acest lucru nu se întâmplă când sare în luptă de la un dușman la altul, deci clar este un bug cu movement-ul. La fel se întâmplă și când sprintează, iar controlul devine și mai dificil. Un alt minus este controlul ciudat la unele skill-uri, cum ar fi aiming-ul la daggers, care se face cu analogul drept, și se trage cu butoanele chiar de lângă, execuția skill-ului devenind destul de anevoioasă. Dacă puteți trece peste aceste impedimente, Soulcraft este un hack’n’slash decent, controlul în luptă este bine realizat iar lupta în sine nu dezamăgește. Mai puneți și că avem echipament, level-up, skills, upgrade la arme și alte upgrade-uri, merită o șansă.

Bard’s Tale Alt joc portat de pe PC, Bard’s Tale este cel mai bine portat joc (și un exemplu de urmat pentru alți producători) pentru aceasta tabletă, oferind control console-like încă din meniu. Grafica este destul de îngrijită, iar tot sunetul și dialogurile de pe PC au fost incluse și aici, astfel jocul își păstrează umorul pentru care este cunoscut. Gameplay-ul este excelent, nu are bug-uri sau alte probleme de implementare. Schema de control este complexă, fiind nevoie de toate butoanele de pe gamepad pentru a juca; nici nu vreau să îmi imaginez cât de greu ar fi de pe tabletă. Nu prea mi-a plăcut poziționarea camerei pe PC, iar aici lucrurile stau la fel. Ea se poate doar roti, nu și modifica unghiul din care vedem. Există două variante de joc, cea normala de 1.7GB și ce HD de 3.5GB; eu alegând-o pe cea din urmă. Jocul este un must-have, acum depinde de răbdarea fiecăruia care variantă o va descărca.

Racing:

Zombie Driver este un racing game top-down, cu un control al mașinilor asemănător GTA I; și asemănările se opresc aici. Scopul tău este să te plimbi prin oraș și să anihilezi zombii cu mașina, ducând la capăt diferite misiuni din storyline. Metodele de lichidare sunt variate, pe lângă faptul că putem să îi călcăm (doh!), există multe power-ups ce oferă tot felul de arme (rachete, flamethrower-e, mitralieră etc) și bonusuri. Butoanele se pot mapa fără probleme, iar controlul este bun, doar durează până vă veți obișnui cu camera, care este parcă fixată de mașină (ia curbele odată cu ea).

Riptide GP este un joc simplu și la subiect, un racer cu jet-ski-uri și viteze mari. Avem nevoie de 3 butoane: analogul pentru steering, frâna și boost-ul, accelerația făcându-se automat. Apa arată bestial, iar cursele sunt interesante și oferă o provocare pe nivelele de dificultate mai mari. Jocul se mișcă excelent, iar stropii ce sar pe ecran sunt o adiție inedită. Mai există și stunt-uri și restart, dar aceste butoane sunt folosite mai rar. Mai adăugăm și patru moduri de joc și putem spune că avem un racer reușit, cu un gameplay pe măsură.

Platform:

Sonic 4 Episode II Acest joc mi-a adus aminte de bâtrânul Jazz Jackrabbit și avenutrile sale. Jucându-mă mi-am amintit cât era de fun genul platform. După ce te înveți cu jocul, totul se desfășoară la o viteză amețitoare și te simți foarte bine când parcurgi un nivel fără nici o greșeală. Controlul este fun, destul de simplu dar trebuie să descoperi singur butoanele. Tails te însoțește și sare în ajutor la diferite obstacole, unde e nevoie de muncă în echipă. Este un platform reușit care te va ține ocupat ceva vreme.

Puddle THD este un joc bazat pe accelerometru și deși  este interesant să tot întorci tableta, mai comod mi se pare cu un gamepad, atunci când stai întins pe burtă și te joci din pat. Gândindu-se la fel, producătorii au implementat mai multe opțiuni de control printre care și gamepad, cu posibilitatea de a mapa butoanele. Scopul jocului este să „ghidezi” diferite lichide, fiecare cu proprietățile lor (apă, cafea etc) pe un traseu cu țevi și alte elemente, și trebuie înclinată tableta astlfe încât acestea să curgă în direcția dorită. Din fericire, folosind analogul drept al gamepad-ului treaba se  face mai bine, eliminând nevoia de a mai înclina tableta; și astfel putem sta liniștiți pe pat, cu gamepad-ul în mână.

Software

Aici pot să spun că sunt cel mai dezamăgit de tabletă. Sony au făcut un Android personalizat, care nu a ieșit prea grozav: mi s-a închis tableta de câteva ori, pâlpâie unele imagini din Walkman sau Play Store, touch-ul răspunde greu din senin (dar ține puțin), unele widget-uri nu merg cum trebuie și are probleme de compatibilitate cu unele jocuri (Real Racing 3 de exemplu). În plus, există doar 4.0.3, nu au reușit să facă update la 4.1.2 după multe luni de la lansare deja.

Mi s-a părut foarte stupidă şi extrem de enervantă lipsa comunicării între Sony şi Google. Când am accesat site-ul Xperia Games și am selectat Rayman Jungle Run (sub care scrie Tablet S recommended), se deschide Play Store și surpriză: „Your device isn’t compatible with this version”. Singurul lucru pozitiv pe care am să îl spun legat de Xperia Tablet S este existența Tegra Zone: este o aplicație cu știri și informații Tegra-related și conține o listă cu jocurile dezvoltate pentru Tegra. Sub fiecare joc este bifat modul de control, astfel știm dacă este jucabil cu gamepad sau nu.

Concluzie

Deși are câteva minusuri și scăpări, Sony Xperia S este o tabletă bine construită, rezistentă și performantă. Reușește să își mențină numele de tabletă pentru gameri datorită suportului pentru gamepad-uri, răcirii eficiente, ecranului ce oferă imagini clare și culori excelente.

Deși OS-ul este cam prost customizat, din fericire nu afectează gaming-ul și nu este un factor major, dar nu ar strica un update. Dacă vreți o tabletă pe care să o folosiţi în principal pentru gaming, atunci aceasta este cea mai bună alegere, nu este pretențioasă și poate fi transportată ușor, dar să aveți și încărcătorul (dar de preferat sursa portabilă) la voi pentru un drum mai lung :).

+ Suport nativ pentru gamepad PS3
+ IR Remote
– Preţ accesorii
– Software slab şi învechit

Pret SGPT12(Wi-Fi) 16GB: 1700 lei
Preț cablu pentru conectare gamepad: 100 lei
Pret SGPT13(Wi-Fi +3G) 16GB: 2300 lei