Si uite ca am terminat de invatat, cat de cat zic eu, Valorant. Noul shooter pe care Riot Games il vor lansa pentru a fura un pic de gramada de jucatori de Counter Strike.Dupa cele 50+ ore pot spune ca acest joc are un potential enorm. Este un joc al carui schelet competitiv este foarte bine gandit, dar care necesita niste ajustari majore.

Si aceste ajustari majore ar avea rolul de a balansa jocul, de a face in asa fel incat jucatorii cu framerate mic sa aiba si ei o sansa reala.

Dar vom reveni asupra acestui subiect un pic mai tarziu. Deocamdata vreau sa va povestesc un pic despre graficele enorme pe care le veti vedea mai jos. Si asupra carora am petrecut foarte mult timp in a le analiza si a va putea traduce ceea ce vedeti acolo.

Long story short, intr-una dintre zilele in care am jucat am zis sa cobor si la framerate-urile pe care le consider oribile pentru PC gaming multiplayer: 30 si 60 fps; si 144 fps (pe asta nu il consider oribil) pentru a compara cu 200+ fps.

• Daca vrei sa intelegi despre ce este vorba, citeste partea 1 aici.

Stiu din totdeauna ca framerate-ul are un efect anume asupra mea si asupra performantei mele in joc, si mai stiu si ca, daca va zic fara vreun argument solid ca jucatul la framerate mic este groaznic, are zero valoare.

Asadar, ca si atunci cand am jucat Battlefield 4 timp de o ora pe zi pentru 5 zile doar ca sa vad daca I still got it, a fost nevoie de un timp in care sa imi revin la forma in care eram candva.

Un fel de incalzire, poti spune.

Si in cazul Valorant am avut nevoie de acest timp, doar ca ceva mai indelungat. Nu mi-au fost suficiente 5 ore, pentru ca este un joc ceva mai complex. A fost nevoie sa inteleg abilitatile jucatorilor si interactiunile lor cu mediul inconjurator.

In vreme ce la Battlefield era suficient sa stiu sa ma orientez pe harta si sa omor cat mai multi inamici, la Valorant este important sa iti elimini inamicii. Insa o echipa cu skill level mai mic decat al tau, dar cu mai multa experienta in joc (rotatii, bait-uri, tinutul punctelor cheie), te poate invinge.

Asa ca sper ca va imaginati ca primele meciuri, unde desi tinteam bine si castigam luptele 1v1, rundele erau pierdute.

Trebuia sa gasesc ritmul jocului.

Si abia in momentul in care am inteles asta, am putut sa cooperez si eu cu cei ce erau in echipa mea.

Este foarte interesant cum eu am avut o cu totul alta abordare decat Antonio.

Apropos, am zis initial ca in acest material veti gasi atat informatii despre cum am evoluat eu, cat si despre cum a evoluat Antonio.

Din pacate analiza datelor dureaza exagerat de mult si abia am reusit sa analizez ceea ce am facut eu. Partea cu Antonio probabil ca va fi integrata intr-un episod al treilea al acestei mini serii.

Asadar, spre finalul acestor 50 de ore am zis sa dedic o zi intreaga monitorizarii mele pentru ca apoi sa va vorbesc punctual despre cat de rau a fost la 30 si 60 fps. Si de ce ar trebui sa aveti drept obiectiv ca framerate-ul minim sa nu ajunga niciodata acolo.

Datele folosite

Asadar, avem 4 meciuri cu framerate-ul lasat fara limita. Am ajustat detaliile astfel incat sa nu stau la 100 fps, ci la 200+ (pentru ca asa ma simt capabil sa invat un joc).

Apoi am facut trecerea la 30 fps, apoi 60 fps, iar ultimul meci al acelei zile a fost la 144 fps.

Ma interesa sa vad daca, indiferent de faptul ca as pierde sau as castiga un meci si moralul meu s-ar duce in jos, daca revenirea la un framerate decent ma va face sa revin la capabilitatile mele.

Si da, meciurile la 30 si 60 fps le-am pierdut pentru ca pur si simplu eram inutil.

Jocul te obliga sa te deplasezi in liniste pentru ca sunetul pe care il produci este extrem de precis si faptul ca un inamic te aude pe dupa pereti ca faci ceva anume il va pune in garda si va fi pregatit sa lanseze sau nu o abilitate la fiecare colt pe care trebuie sa il verifice.

Astfel, multe dintre fight-urile din joc se bazeaza pe viteza de reactie. Toata lumea verifica colturile cu tasta shift apasata. Si practic, nu poti trage amboluea daca nu stii 100% ca inamicul este acolo pentru ca te dai de gol degeaba. Si culmea e ca sunt inamici care pot disparea din acele pozitii gratie abilitatilor lor si map-design-ului.

Asadar, cand verificam un colt, cu shift apasat, in majoritatea cazurilor in care dadeam de un inami, acesta verifica coltul din care ieseam eu tot la fel, tinand tasta shift apasata. Si, drept urmare, este super important ca reactiile mele sa fie mai rapide decat ale lui.

Iar la 30 fps, lag-ul este atat de mare incat se intampla adesea sa nici nu apuc sa imi dau seama de unde am fost ucis. Eram ca in momentul in care ma batea harta (cand am intrat pentru prima oara in joc). Sentimentul era ca nu sunt suficient de constient de ceea ce se intampla. Nu puteam sa trag cu ochiul de dupa un colt, iar asta se intampla strict pentru ca o faceam mai tarziu decat isi dorea creierul meu sa se intample.

Dar poate cel mai interesant este faptul ca nu a fost o surpriza. Stiam ca asta avea sa se intample. Si poate din acest motiv nu m-am enervat prea tare. Oarecum aparuse sentimentul de resemnare. O sa va povestesc sub fiecare grafic cu evolutia.

Oricum, am observat niste chestii foarte interesante pe toata sesiunea.

De exemplu, cand am un fight 1v2 si il castig, corpul meu se relaxeaza in majoritatea cazurilor pentru ca intervine multumirea. Stiu ca am avut impact pozitiv asupra rundei in momentul in care iau doi inamici cu mine.

Si, relaxandu-ma, devin nepregatit pentru un al 3-lea adversar care ar putea aparea de dupa urmatorul colt. Daca sunt relaxat, in aproape 100% din cazuri, acel adversar ma nimiceste. Daca sunt inca incordat si concentrat si nu ma vad cu sacii in caruta ca am facut 2 kill-uri, il bat.

Si de aici eu as putea extrage informatii ca, de exemplu, trebuie sa imi schimb acest obicei de a ma relaxa dupa orice fight ceva mai complex decat un banal 1v1.

Cum e la 200+ fps?

Pentru 200 de cadre pe secunda am folosit 4 meciuri din ziua Z. Zi care a fost si ultima in care m-am atins de Valorant, de altfel.

Sunt primele meciuri ale acelei zile si, in mod specific, primul a fost mai aparte pentru ca a fost cumva util doar pentru ca m-am reconectat cu jocul. Imi revenise starea de spirit de a ma juca si asa mai departe. Nu este etalon pentru acest experiment, dar este util ca sa imi intelegeti progresia personala.

Elementele marcate cu galben pe grafice sunt evenimentele din timpul meciului care au avut un efect negativ asupra cursului rundei si al meciului. Veti vedea ca exista elementa ca Fight, KILL, DEAD. Asta semnaleaza exact cursul evenimentelor. M-am luptat cu un om si a aparut un altul exact cand incarcam arma. Sau faptul ca am eliminat un jucator slab al echipei adverse si am fost eliminat de un altul mai bun. Cert este ca daca stau si elimin un jucator mai slab decat mine per runda, echipa mea este in dezavantaj si din acest motiv vedeti ca si unele kill-uri sunt cu efect negativ asupra echipei.

Performanta mea in-game in acel meci poate fi inteleasa imediat in mod subiectiv doar privind cate evenimente galbene sunt si cate evenimente albastre sunt. Evenimentele albastre sunt cele pozitive care au avut un impact pozitiv asupra rundei si meciului.

De exemplu, un 1v2 castigat chiar la finalul unei runde pe care o pierdeam, avea efect pozitiv pentru ca le crestea increderea coechiperilor in mine si de aceea este posibil sa il vedeti marcat ca albastru, chiar daca dupa el a urmat pierderea rundei.

Iar in partea de jos a graficului se observa care runda a fost castigata si care a fost pierduta. Si daca cumva evolutia mea pana in acel punct a avut impact negativ sau pozitiv.

Meciul 1 – 200+ fps

DEFEAT – 28 events: 19 bad/ 9 good – Meciul incepe clasic cu mine donand first blood. Deja m-am obisnuit ca dupa o pauza sa fiu donatorul sanguin pe harta. Problema apare in momentul in care sunt ucis din nou si din nou. Oarecum incepusem sa ma relaxez pentru ca incepusem sa simt resemnare ca inamicii mei sunt mai buni. Dar pe masura ce avansa meciul, observam greselile lor si, punand in balanta cu greselile mele, imi dadeam seama ca de fapt nu jucau ei bine, ci eu foarte prost.

Usor usor am inceput sa fac si cateva kill-uri in runda a doua, dar deja era prea tarziu. Echipa incepuse sa arunce meciul. Si pe buna dreptate dupa ce m-au vazut si pe mine in ce hal jucam.

Si uite asa, dupa primul meci aproape ca intrasem in tilt.

Meciul 2 – 200+ fps

VICTORY – 32 events: 11 bad/ 21 good – Cea mai importanta perioada a fost cea de dinaintea meciului. Ma luptam cu mine sa ma calmez (caci voiam sa termin sesiunea de joaca datorita tiltului). Si am reusit sa ma automotivez si am inceput sa ii impusc pe toate partile. Am dominat intregul meci si mi-am readus moralul la normal.

Meciul 3 – 200+ fps

VICTORY – 27 events: 8 bad/ 19 good – La fel ca si in meciul anterior, ma simteam in largul meu si nu am comis prea multe greseli

Meciul 4 – 200+ fps

VICTORY – 26 events: 15 bad/ 11 good – Desi rezultatul a fost unul pozitiv, starea mea de spirit incepuse sa se degradeze. Asta este si motivul pentru care am fost carat in acest meci. Cumva, din meciul anterior in care dominam, am ajuns intr-un meci in care eram insignifiant. Dupa acest meci a urmat o pauza pentru ca daca as fi continuat, m-as fi enervat. Macar atat am invatat cu trecerea anilor: cand este posibil sa ma enervez, este nevoie sa pun si pauza.

Meciul 5 – Cum e la 30 fps?

28 events: 20 bad/ 8 good – Oarecum imi doream sa pierd acest meci. Voiam sa scap mai repede de jucatul la 30 fps pe care il vedeam drept povara. Am scapat de el, dar m-am si tiltat dupa. Acest meci putea fi castigat daca as fi putut trage de mouse ca sa pot tinti.

M-am simtit tot meciul ca si cand as fi avut mainile legate. Sau ca si cand cineva mi-ar fi tras frana de mana pe ascuns si nu as intelege de ce pleaca masina greu, ca doar apas acceleratia pana la fund. Creierul meu a fost scrutcircuitat, ca sa zic pe romaneste. Am fi putut castiga meciul, caci din acest motiv s-a terminat 9:13 si nu 1:13. Dar eu am fost inutil. Tocmai din acest motiv s-a si instaurat un TILT. Dar peste care am trecut relativ usor dupa mangaierea mouse-ului meu frumos Logitech G Pro Wireless alb. Mi-am amintit ca nervii sunt degeaba chiar in timp ce pumnul se indrepta spre dansul. Apusa-i vremea acestor iesiri. Sunt prea costisitoare.

Meciul 6 – Cum e la 60 fps?

26 events: 18 bad/ 8 good – Deja ma calmasem cand am inceput al doilea meci. A fost ce a fost. Am jucat sub orice critica pentru ca framerate-ul era mic. Am facut pace cu mine si am zis sa vedem daca la 60 o sa imi fie mai bine. Nu imi setasem nicio asteptare tocmai ca sa nu ma tiltez iar. Singurul obiectiv era sa termin si acest meci fara a ma mai enerva.

Si fix asta s-a intamplat. Am terminat cu un scor aproape identic cu cel al meciului anterior. Dar avand zero asteptari, mintea mea putea merge mai departe acolo unde se simte ea bine, la 144 fps.

Alta viata de la 144 fps

30 events: 16 bad/13 good – Motivul pentru care numarul de evenimente rele este mai crescut se datoreaza skill-ului ridicat al echipei adverse. A fost, desi l-am pierdut, cel mai frumos meci al zilei. Practic ne-am batut cu echipa adversa pe care apara mai bine. Cand noi aparam in prima runda, i-am ucis, in schimb, cand am atacat, ne-au cam dominat. Cu toate astea, spre finalul meciului incepusem sa recuperam puncte. Adica sa le cam spargem apararea. Asta este si motivul pentru care l-am considerat frumos.

Pe langa asta, am avut cateva runde fara evenimente.

Acest lucru arata ca eu tineam partea goala a hartii si ca 4 oameni au reusit sa tina piept unei echipe de 5 care ataca. Indica si faptul ca strategia lor nu era tocmai desteapta pentru ca nu dadeau bait-uri ci pur si simplu atacau si stateau foarte fixi cand venea momentul sa apere.

Si tocmai ca, desi gasisera formula lor magica prin care aparau cu succes runda dupa runda in care noi ne chinuiam sa atacam si pierdeam, ca pana la urma am gasit metoda sa le spargem apararea. Dar prea tarziu.

 

Simplificat

Tot ceea ce ati vazut atat de complicat in graficele de mai sus se poate simplifica la niste banale placinte. Pana la urma la asta se rezuma tot: am fost sau nu util intr-un joc de echipa. Si adevarul arata ca daca sunt ruginit si fara incalzire sunt la fel de inutil ca atunci cand joc la 30 sau 60 fps. Cand revin la un framerate mare incep sa fiu iar util. Si ceea ce vedeti al 144 fps nu reprezint un neajuns fata de 200+ fps, ci o echipa adversa la un nivel similar cu cel al echipei in care eram eu.

 

Verdict

Desi meciul la 144 fps nu indica pe hartie ca a fost tocmai reusit, mi-am dat seama trecand de la framerate mic la framerate mare ca erau lucruri pe care nu puteam sa le observ. Eram atat de absorbit de a nu ma face de ras jucand ca o cizma, incat abia la finalul meciului am reusit sa pun in balanta daca echipa ma poate cara sau nu. Si erau cam la limita cu caratul.

Daca mi-as fi dat seama de asta de la inceput, m-as fi bagat exclusiv elicopter pe langa unul dintre jucatorii mai rasariti. Dar nu prea puteam sa imi dau seama daca sunt util la ceva sau nu. Si raspunsul a fost nu cand am observat ca mai mult stateam mort decat viu. Daca as fi fost elicopter pe langa unul si as fi fost doar support fire pentru el, poate schimbam soarta meciului.

Dar nu. Eu ma luptam cu fps-ul incercand sa demonstrez ca sunt si eu singur in stare de ceva desi stiu din totdeauna ca daca ma trage ceva in jos nu pot sa tintesc. Cert este ca ma concentram pe a nu avea KDA penibil, in loc sa ma concentrez pe adus valoare echipei in felul in care jucam. Eu aplicasem playstyle de 200 cadre pe secunda, la 30 fps. Si e normal sa nu pot omori inamicii daca nici macar nu apuc sa ii vad. Si poti sa ai tu si gear-ul celui mai bun pro player, caci daca nu sesizezi ca iti creste lag-ul nici nu vei putea progresa. Vei tinti bine cand ai framerate bun, iar cand va scadea brusc din cauza unui fight intens nu vei stii de ce nu s-a dus mouse-ul acolo unde stiai ca trebuia sa se duca.

Asa ca, intelegeti voi. Eu m-am simtit inutil la 30 fps, iar la 60 fps mi-am facut un serviciu si n-am mai incercat nimic. Pur si simplu am asteptat sa fuga mai repede chinul fara a sta afk precum un porc.

Si ca sa incheiem, nu uitati. Framerate-ul mic va face inutili intr-un joc pe echipe. Sau orice joc de fapt. Dar cand joci single player, nu ai alti 4 oameni care sa te injure pentru ca depindeau de tine sa fii macar decent. Asa ca nu prea conteaza daca in singleplayer vrei sa vezi frunzulite si efecte vizuale dragute. Dar in multiplayere, doar ajungi o piesa de mobiler a carei singura utilitate este sa inceapa meciul mai repede fara resetare a queue-ului.

Si uite cum mi-am creat contextul perfect pentru a va arata pentru a mia oara clipurile pe care l-am realizat cu ceva vreme in urma apropos de framerate mare si Hz multi.

 

Da, la 60 Hz vezi mai PUTIN decat vede un jucator cu 240 Hz si sa zicem 200 fps. Iar daca ai si 30 fps, vei si reactiona greu pentru ca pe masura ce framerate-ul este mai mic, lag-ul perifericelor creste. Iar pe masura scazi valoarea refresh rate-ului, totul va si parea sacadat.

Tineti minte, cu cat ai mai multi Hz, cu atat poti vedea mai smooth daca si daca placa video livreaza un numar de fps mai mare decat numarul de Hz. Si hai sa va compun o lista de real ajutor.

1. 60 fps cu 60 Hz – Pretentii minime pentru single player.
2. 100 fps cu 60 Hz – Experienta super buna singleplayer. Mouse-ul incepe sa se simta diferit. Mai rapid cumva
3. 200+ fps cu 60 Hz – Cumva risipa de resurse. Singurul beneficiu este ca mouse-ul raspunde foarte bine la comenzi, dar vezi putin (animatiile nu sunt smooth)
4. 100 fps cu 144 Hz – Pretentii minime pentru multiplayer. Destul de smooth, dar lag-ul mouse-ului cam mare. Dupa ce inveti un joc si nu te bate harta te lovesti de jucatori cu setup ce le permite sa fie mai rapizi decat tine.
5. 150 fps cu 144 Hz – Si vezi mult (animatiile sunt mai smooth), dar si mouse-ul raspunde rapid comenzilor.
6. 100 fps cu 240 Hz – Vezi putin pentru ca nu ai suficiente cadre pe secunda pentru a afisa la capabilitatile monitorului si simti lag-ul mouse-ului. Aproape la fel ca la scenariul 4
7. 150 fps cu 240 Hz – Mult mai bine decat scenariul 6. Scenariul 7 este identic in termeni de experienta primita cu scenariul 5.
8. 250 fps cu 240 Hz – Pretentii minime pentru multiplayer din partea unui jucator ce se vrea semipro
9. 300 fps cu 240 Hz – Pretentii minime pentru multiplayer din partea unui jucator pro
10. 500 fps cu 360 Hz – Vis umed

Asa ca fa ceva cu framerate-ul ala ca sa ai sanse egale daca iti cresti si skill-ul. Mai scade detaliile, mai scade rezolutia. Sau fa ca mine, sari direct pe un 2080 Super si nu te mai doare capul. Ma rog, norocul meu ca a venit de la Nvidia 🙂