Din groapa de gunoi care este Steam Early Access avem ocazional şocul să vedem că iese câte ceva, iar weekendul ăsta, acel ceva e Battle Brothers.
Battle Brothers e un joc turn based, intr-un cadru medieval low fantasy. Pe scurt, e Jagged Alliance în evul mediu. E Mount and Blade cu combat turn based. E Warhammer Fantasy în tot mai puțin nume.
Are și un trailer care arată mai bine la ce mă refer:
Aș putea zice că personajele arată ca niște piese de boardgame și e o direcție artistică inspirată pentru genul ăsta de joc indie, cu buget limitat. Oricum, despre joc și de ce e bun:
Ești pus în rolul căpitanului unei companii de mercenari. Te plimbi prin orașe de unde angajezi oameni de tot soiul, de la cerșetori, invalizi (ești destul de sinistru dacă-i iei p-ăștia), pălmași, rat catchers (Hello, Warhammer!), călugări, tăietori de lemne, dezertori, hoți, nobili în căutare de aventură și așa mai departe.
Fiecare personaj pe care-l iei e generat random și meseria pe care o avea când îl iei determină un set de atribute care cresc cu experiență în luptă (ca într-un RPG). Pe lângă atribute, oamenii mai pot avea diferite trăsături precum să fie grași, fricoși, chiori, proști sau invers. De obicei, poți intui dacă o să fie ceva de capul lor din meseria pe care o aveau, descrierea de background și, dacă au, din poreclă.
Iei oamenii ăștia, le cumperi ce arme și armuri îți permiți, accepți un contract de la un nobil local și pleci să faci bani.
Luptele sunt foarte tactice și rezultatul depinde în mare parte de alegerile pe care le faci (ce arme folosești, pe cine pui să se bată cu cine).
Ideea e că nu-ți permiți niciodată situația ideală. Oamenii tăi mereu ar putea să fie mai mulți, să aibă echipament mai bun, să fie mai bine instruiți, mai bine motivați. Dacă nu folosești cum trebuie ce ai la dispoziție, rezultatele sunt previzibile.
Luptele se transformă frecvent în haos și măcel, în care într-o parte ai un animal în platoșă înconjurat de cadavre, dar care nu mai poate de oboseală, la câțiva pași ai alt om care nu mai rezistă o tură lângă șeful tâlharilor pe care ai fost angajat să-l omori, încă un om care sângerează într-un colț și are nevoie de ajutor și la marginea hărții te așteaptă doi guvizi culeși din ultimul sat vizitat, care au fugit la contact cu dușmanul. Rezultatul e glorios.
Despre asta e jocul, un tocător de oameni pe care-l alimentezi în continuu și prin care se mai agață personaje de care ajungi să te atașezi.
Dacă oamenii nu mor, pot păți alte lucruri urâte, cum ar fi să rămână fără un ochi (și să arate automat mult mai șmecher) sau fără o mână sau un plămân, situație în care e mai bine să-i lași la vatră.
Între luptele turn based, te plimbi ca în Mount and Blade pe o hartă în timp real, generată random la începutul fiecărei campanii, , dar interacțiunea cu lumea jocului e destul de redusă și constă, pe lângă partea de cumpărături, în niște events similare celor din FTL sau din Thea: The Awakening, unde ți se prezintă o situație și câteva opțiuni, unele disponibile doar dacă ai oameni de anumite profesii în companie. Spre exemplu, poți da de un negustor care se oferă să-ți vândă o hartă către o comoară. Dacă ai un hoț în party, poți alege să furi harta în loc să o plătești.
Oricum, atracția principală a jocului e compusă din lupte. Sunt multe tipuri de inamici, de la tâlhari și mercenari fix ca ai tăi, la orci și goblini, vârcolaci și diferite forme de undead (care pot include și oamenii tăi dacă au neșansa să moară în luptă cu ei) și toate cer abordări diferite.
Jegărit, supărat și năclăit de sânge, Battle Brothers parcă vine din altă lume, una de acum 15 de ani, când lumea juca Heroes 3, Jagged Alliance și chestii turn based în general. Nu e la fel de amplu sau șlefuit ca jocurile cu care seamănă (e un joc indie, făcut de doi oameni), dar nu e ca și cum piața e plină de jocuri în stilul ăsta și, pentru cineva care a copilărit cu ele, e binevenit.
