După ce v-am  împuiat capul cu ştiri, trailere, teasere şi alte asemenea noutăţi legate de următorul joc din seria Call of Duty, Modern Warfare 2, a sosit momentul să luăm un pic la puricat jocul şi să vedem dacă a meritat toată nebunia ce a sosit odată cu lansarea.

Ca să creăm un mic preambul, hai să discutăm un pic pe marginea mini-seriei “Modern Warfare”, o mini-serie ce şi-a găsit locul în interiorul unei serii foarte iubită de jucătorii de shootere.

Primul joc din seria Modern Warfare a fost lansat în urmă cu doi ani, cu la fel de mult tam-tam. CoD MW a sosit cu intenţia de a îmbuna gamerii WASD (cu PC-uri), după ce Activision a făcut greşeala de a lansa Call of Duty 3 strict pentru console.

Modern Warfare a scris istorie, iar locul său va rămâne printre cele mai bune jocuri făcute vreodată.  Storyline tumultos, grafică superbă,  cerinţe de sistem mai mult decât acceptabile, realism împins la extrem, ce mai, un joc cotat foarte bine pentru acum doi ani.

Sequelul, sau dacă vreţi partea a doua, vine să suplinească şi să astâmpere foamea hoardelor de gameri care după ce au devorat prima parte a Modern Warfare, au strigat în cor către producători: “Mai vrem !!”

Cel mai interesant este faptul că producătorii au “rupt” liniaritatea timeline-ului, plasând acţiunea jocului undeva în viitorul apropiat, acţiunea din celelalte jocuri ale seriei CoD desfăşurîndu-se în timpul celor două Războaie Mondiale.
După ce Activision şi Infinity Ward au lansat anul trecut CoD 5 : World at War, un joc ce nu a avut parte de popularitatea ce i se cuvenea, iată că anul acesta, este anul care continuă povestea ce s-a terminat cumva cu puncte de suspensie în prima parte a jocului.

Destul cu istoria, să trecem la discuţia propriu – zisă despre joc. Pe parcursul acestui review, o să ne referim la tot ceea ce înseamnă storyline, gameplay, ce aduce nou  MW 2 în această zonă şi în toate modurile de joc, grafică şi engine grafic, sunet (nu-l puteam trece cu vederea, face parte din atmosferă, nu?), de ce nu, feeling-ul creat şi multe altele, toate însoţie de poze şi chiar câteva scurt metraje :).

Prima parte a review-ului va fi concentrată pe modul single player. Aşa că, hai să trecem la următoarea pagină bravii mei soldaţi..sau gameri…clar am jucat prea mult CoD zilele astea..

 

Story si gameplay

Spuneam în pagina precedentă cum că vom diseca tot ceea ce oferă Modern Warfare 2, aşa că în următoarele pagini vom discuta de campaniile din single-player.

Modul single-player, sau offline cum îmi place mie să-l numesc, este principalul motiv pentru care am aşteptat Modern Warfare 2 cu sufletul la gură, datorită poveştii(nu, nu mă uit  la telenovele).

Acţiunea este plasată la cinci ani distanţă de prima parte, ultranaţionaliştii au câştigat războiul civil din Rusia, iar defunctul Zakhaev, asasinat de voi în prima parte, devine erou naţional.

Ca şi în celelate părţi din seria Call of Duty, luaţi parte la acţiune din pielea a două sau mai multe personaje. În Modern Warfare 2, a soldatului Joseph Allen aka Alexei Borodin, U.S Army Rangers, a lui  James Ramirez, regimentul 57 U.S Army Rangers şi a lui Gary Sanderson, nume de cod “Roach”, din trupele speciale Task Force 141, sub comanda proaspăt promovatului căpitan, “Soap” MacTavish, eroul consacrat în prima parte a Modern Warfare.

Toate clare până aici?

Intriga, este una simplă. Makarov, unul dintre locotenenţii lui Zakhaev, aruncă Rusia şi Europa într-o stare de panică generală, şi reuşeşte să însceneze una dintre acţiunile sale teroriste ca fiind una a C.I.A. De aici, maica Rusie se îmbufnează şi decide să spele pe jos cu inventatorii fast-food-ului. Doar că nu e aşa uşor.. vitejia şi curajul vă sunt puse în slujba americanilor (sincer, aş fi vrut să văd cum e să joci cu ruşii în single player) şi a englezoilor, pentru a opri invazia roşie.

De aici începe toată acţiunea care te poartă prin zone exotice şi neprietenoase de pe Glob. Din Afghanistan şi Siberia– nu chiar aşa exotice, până în Rio de Janeiro şi munţii Caucaz –  foarte plăcute ochiului, cu imagini din ciclul “gura larg deschisă”.

Modurile de joc în single player sunt bineînţeles solo play, co-op, cu un maxim de doi jucători on-line sau local (split-screen) şi spec-ops.

Modul solo este împărţit în trei acte, ca şi predecesorul său, fiecare cu cinci, şase şi respectiv şapte misiuni.
Spec-ops vine şi înlocuieşte modul “Arcade” din Modern Warfare. În esenţă, spec-ops nu este altceva decât 5 campanii, fiecare împărţită în mai multe challenge-uri. Practic, este tot un mod arcade doar că de data asta, punctele sunt calculate în funcţie de dificultate, timp şi alţi factori (printre care este şi acurateţea).

Spec-ops nu are nici o legătură cu campania single, obţineţi doar achievement-uri cu care vă puteţi lăuda în faţa prietenilor pe profilul de Steam.

Gameplay-ul a rămas în principiu acelaşi, doar cu câteva elemente schimbate. Rejucabilitatea este destul de redusă, deoarece firul epic este liniar, şi odată terminată campania single-player, singurul lucru care te determină să te întorci la joc, sunt achievementurile, pe care le obţii în funcţie de dificultatea pe care joci. Multe dintre ele le veţi debloca în momentul în care veţi termina campania solo. Una dintre cele mai amuzante este “Colonel Sanderson” pentru deblocarea căruia va trebui să ucizi 7 găini în 10 secunde:).

Că tot vorbim de dificultate, singura diferenţă este multitudinea de inamici care te asaltează, pe principiul “mulţi da` proşti”. La un moment dat lucrul ăsta poate deveni exasperant, mai ales în misiunea din Rio, unde îi găseşti ascunşi în cele mai ciudate locuri.

Dacă tot suntem la capitolul bătălii şi băi de sânge, hai să vedem cu ce reducem inamicii la tăcere, că doar nu folosim praştii, arcuri şi săgeţi în Modern Warfare 2.

Modern Warfare 2 vine cu un arsenal impresionant de arme. La cererea publicului, producătorii au îmbunătăţit arsenalul şi chiar l-au extins.

Armele din Modern Warfare le regăsim şi în MW2, alături de alte câteva metode de exterminare în masă. Amintesc aici preferatele mele KMP5, M4A1, AK47, Desert Eagle şi o varietate foarte mare de shotgun-uri – în acest moment, Fulger ţopăie de fericire în spatele meu. Au fost adăugate şi o multitudine de ataşamente printre care holographic sight, vechiul red dot sight şi foarte utila thermal sight, care face ravagii prin perdelele tactice de fum. A, şi da, există arme cu ataşament de shotgun:).

Vorbeam de metode de exterminare în masă. Ei bine, în unele misiuni ni se va cere să folosim rachete “Predator”, cunoscute şi ca rachete AGM 114 Hellfire. Ce face? Este adversarul de temut al infanteriei şi al vehiculelor blindate. Nu vă stric plăcerea de a afla singuri, doar că la un moment dat, e posibil să lăsaţi pe mai târziu obiectivul misiunii, doar de “dragul” de a masacra nişte inamici fără apărare.

Ca şi în prima parte, şi aici avem Javelin, RPG-uri şi rachete Stinger. Un arsenal complet, din care nu ştii ce să alegi. De foarte multe ori mi-am pierdut viaţa în single player, doar pentru că adunam armele de pe jos pentru a le încerca.
Despre arme vom discuta mai pe larg în a doua parte a review-ului, unde voi pune accent pe acest lucru alături de alte aspecte importante.

Să discutăm acum un pic de motorul grafic şi de cerinţele de sistem.

 

Grafica si sunet

Engine-ul grafic care stă la baza MW 2 este cel din Modern Warfare, adus la zi cu unele îmbunătăţiri, IW 4.0. Spun unele îmbunătăţiri, pentru că varianta 4.0 poate reda mult mai bine spaţiile mari, este capabil de randare la un nivel al detaliilor foarte mare – uneori se vad chiar şi ochii speriaţi al inamicilor iar AI-ul este unul foarte, foarte enervant. Zic enervant pentru că IW 4.0 spawnează inamicii de fiecare dată în alt loc aka random. Prin urmare, dacă ai murit în punctul x de pe hartă pentru că te-a împuşcat un brazilian ascuns după nişte margarete, la spawn, dacă te repezi spre el nervos cu cuţitul între dinţi şi o păpădie în mână, constaţi cu mirare că nu mai e acolo. Asta e un lucru bun, dar care se aplică doar în zonele care nu au legătură cu derularea acţiunii. Că tot mi-am adus aminte, filmele dintre acte/misiuni sunt realizate cu ajutorul motorului grafic in-game, ceea ce aduce un plus de realism şi consistenţă acţiunii.

Grafica este pur şi simplu superbă. Apa este apă, viscolul este viscol iar bucăţile de gheaţă, beton şi schijele îţi fluieră pe la urechi. PhysX? Neah, e vorba doar de fizică clasică ce rulează pe CPU, dar face o treabă fenomenală şi contribuie enorm la feeling-ul din solo-play. E foarte util când poţi să arunci grenada într-o deschizătură doar pe baza unui ricoşeu dintr-un perete, dar e enervant cu toate hârtiile care zboară încoace şi încolo.

Vorbeam de feeling. Modern Warfare 2 nu te lasă pur şi simplu să respiri.  Acţiunea este atât de antrenantă încât nu te poţi opri până nu termini. Mă refer la joc.

Aportul la atmosferă şi-l aduce şi sunetul, care crează atmosferă după caz. Mai exact, iei cu asalt două fast-food-uri sau un gulag rusesc pe un marş războinic, sau opreşti un bombardament al Casei Albe având ca background muzical o piesă eroică, demnă de un erou american care a salvat un simbol al Statelor Unite, deşi prin joc auzi că au mai reconstruit o dată acel simbol.

În cazul în care nu aţi aflat până acum, pentru sunetul din MW2, Activision – Blizzard au angajat pe nimeni altcineva decât Hans Zimmer, producătorul soundtrack-ului din seria “Piraţii din Caraibe”.

Sunetele armelor sunt majoritatea recreate (vorbesc de Desert Eagle, M4A1), dar veteranii jocului vor putea recunoaşte un sniper cu un Barret 50 Cal sau un Dragunov.

Cineva la noi pe forum se plângea de grafica învechită de acum cinci ani. Ei bine, acest joc nu putea rula fluid pe un sistem de acum cinci ani. Configuraţia minimă pentru a juca MW 2 este una mai mult decât low-end: un CPU@3 Ghz, 1 GB Ram în cazul în care vă daţi pe Vista, 16 GB pe hard – destul de mult, da` n-ai ce-i face cu texturile astea detaliate şi cel mai important un cip grafic din seria 6000 de la NVIDIA (6600GT spun producătorii) sau un Radeon 1600XT. Tind să cred toate specificaţiile astea, pentru că în urmă cu doi ani am rulat Modern Warfare pe un ATHLON XP@2 Ghz, 2 GB Ram şi un 6800GT, e drept, la o rezoluţie de 1024*768.

Eu l-am jucat pe o configuraţie destul de “crippled”, din cauza procesorului, dar care a făcut faţă cu brio: E8200@3,2 ghz, 4 GB Ram şi un Gigabyte GTX 285. Ce-i drept, mi-a solicitat placa video la maxim, cum nici un alt joc nu făcut-o până acum. La un moment dat, a trebuit să cresc turaţia ventilatoarelor la 75%, pentru că deja se încălzise camera.

Marea problemă cu Modern Warfare 2, şi aici mă refer strict la varianta de PC, este integrarea cu sistemul Steam a campaniei single.  De foarte multe ori am experimentat freeze-uri şi chiar blocări deoarece clientul Steam se sincroniza. Lucrul ăsta poate deveni exasperant, şi poate chiar enervant pentru un jucător cu un sistem mai slab sau cu o conexiune mai slabă la Internet.

Pentru că am vorbit până acum doar de părţile bune ale MW 2 din prisma jucătorului offline, hai să aruncăm un pic cu ouă în programatorii şi developerii leneşi.

Câteva dintre misiuni (exclud training-ul, este irelevant), se aseamănă ca obiective şi ca idee cu cele din precedentul Modern Warfare. Chiar şi câteva animaţii, au fost preluate din vechiul  MW – vezi modul în care se intră pe uşă cu arma sprijinită de umăr. Am mai spus asta, lucrurile bune, merită copiate, dar până la un punct. Uneori, se crează o neplăcută senzaţie de deja-vu, care strică atmosfera. Bine, lucrurile astea le spune un maniac, ce a terminat MW de cel puţin 6-7 ori. Un alt lucru care mi-a displăcut enorm a fost durata jocului. Producătorii se laudă cu o durată de joc de aproximativ 6-7 ore. Cred că vorbeau de dificultatea cea mai mare, pentru că nouă (am jucat în paralel cu Octavian) ne-a luat în jur de 4,3 ore, pe “Hardened”. Povestea se termină din nou brusc, cu puncte de suspensie…măcar de data asta avem certitudinea că Price nu e mort.

Am ca terminat cu partea de single-player, solo play, offline, cum vreţi să-i spuneţi. E timpul să îmbrăţişăm culorile unui steag (e mult spus, suntem forţaţi de împrejurări) şi să ne aruncăm în mijlocul unui măcel on-line. Adică hai să vă povestesc de multiplayer.

 

Moduri de joc, perk-uri si reward-uri

Mulţi au fost foarte nemulţumiţi de faptul că MW2 nu va avea servere dedicate pentru a reduce pirateria. Şi noi suntem foarte nemulţumiţi, dar ne împăcăm cu ideea. Avem încă MW.

Multiplayerul lui MW2 funcţionează prin Steam. Ceea ce urmează să expun în următoarele rânduri, o să vă facă să zâmbiţi.

Practic nu există servere de MW2, ci doar jucători. Multiplayerul funcţionează pe principiul de lobby. În momentul în care ai selectat unul dintre modurile de joc, clientul caută automat încă un maxim de 17 jucători,  care vor să joace acelaşi mod, şi crează un host pe unul dintre pc-urile unuia dintre jucători. Ideea este simplă şi destul de eficientă. Nu te mai loveşti de servere goale, nu stai să aştepţi să iasă vreunul ca să ai loc pe serverul preferat şi alte vechi probleme, care se rezolvau prin a ieşi din joc.  Asta e partea bună a lucrurilor. Partea nasoală e când jucătorul ales ca host iese din joc din varii motive (chemat de mami la masă, tre să-şi plimbe câinele, face infarct). Ce se întâmplă atunci? Atunci meciul este întrerupt, pus pe “pauză” ca să înţelegeţi mai bine şi se alege un nou host, dintre jucătorii prezenţi. E nasol pentru că m-am lovit de situaţii în care în loc să se joace, a trebuit să suport întreruperea meciului de cel puţin 3-4 ori. Exasperant. Un server dedicat ar fi stat în picioare până se bloca sistemul de operare sau mai rău, până rămânea fără curent.

O altă parte urâtă este faptul că alegerea jucătorilor se face tot de clientul Steam, pe baza conexiunii la Internet, mai precis a ping-ului.

De multe ori mi s-a întâmplat să joc cu oameni care aveau peering între ei, şi cel mai important cu host-ul, dar eu, ping de 100ms. Din nou, singura soluţie este să ieşi din joc.

Acum imaginaţi-vă o situaţie în care hostul-ul, gigel de la etajul patru, se joacă MW2 în multiplayer, dar în acelaşi timp descarcă nişte chestii de pe Internet. Subit are un drop de până la 100ms (asta e limita din câte am observat) şi este nevoit să iasă. Asta după ce echipa ta a pierdut din cauza lui , pentru că inevitabil a început să îţi sacadeze jocul şi să te mişti în poze. Pierzi timp, nervi şi puncte.

Sper că am expus cum trebuie esenţa serverelor. Ideea este bună, dar prost implementată. Să sperăm că cei de la Activision – Blizzard au auzit cele 200.000 de huiduieli – semnături pe o petiţie – din spatele scenei şi vor face ceva în privinţa asta.

Să trecem mai departe la modurile de joc din muliplayer. Au fost introduse câteva moduri noi, iar cele vechi au rămas neschimbate sau li s-a schimbat numele. O să le expun mai jos cu comentariile de rigoare, ca să nu creăm confuzii.

Majoritatea modurilor presupun un număr de maxim 12 jucători, exceptând Ground Wars, care acceptă 18.

 

Ca să nu o mai lungim, avem aşa:

– Team Deathmatch – numele spune totul.

– Mercenary Team Deathmatch – n-avem voie să fim coechipieri cu jucătorii din party (aka clan)

– Free-for-all – Deathmatch din era Unreal Tournament, neplăcut mie, foarte jucat de alţii.

– Domination – regăsit din MW. Presupune capturarea şi menţinerea unor puncte strategice.

– Ground War – mod de joc pentru echipe mari (nu mai mult de 18 combatanţi) / mai precis, presupune Team Deathmatch şi Domination.

– Demolition – una dintre echipe trebuie să distrugă / arunce în aer două ţinte, într-un anume timp.

– Sabotage – aceleaşi reguli din MW. Bombă, trebuie să arunci în aer ţinta adversarului.

– Headquarters Pro – la fel ca în MW, deşi n-am înţeles de la ce vine pro. Capturarea unui punct strategic. Cu cât îl menţii mai mult, cu atât iei mai multe puncte.

– Search and Destroy – fără respawn, trebuie să aperi sau să ataci anumite obiective. Counter Strike look-alike.

– Capture the Flag – un mod de joc vechi, foarte îndrăgit. Foarte dinamic pe hărţile mici.

– 3rd person teams – Team Deathmatch, Domination, CTF şi Demolition. Toate din perspectiva 3rd person.

– Hardcore Ricochet Search and Destroy – search and destroy, dar mai hardcore. Presupune un HUD redus, gloanţele au damage mai mare, friendly-fire-ul face damage trăgătorului.

– Hardcore Team Deathmatch – la fel ca mai sus, singura diferenţă este friendly-fire-ul care face damage doar coechipierului.

– 3rd Person Cage Match – Duel din perspectiva 3rd person. Nimereşti destul de greu adversarul.

Sper că am fost destul de clar . Am şi spus mai sus că majoritatea modurilor de joc presupun un maxim de 12 combatanţi. Asta e un lucru destul de nasol dacă aveţi sau vreţi să vă faceţi un clan mai măricel. Asta e, jucăm cu schimbul 🙂

Mai devreme am amintit că nu putem alege de ce parte luptăm în multiplayer şi am vorbit serios. Clientul de Steam alege pentru voi şi această „opţiune” este definitivă. Scăpăm pe de-o parte de problema echipelor imba, dar dacă îndrăgim cumva vreuna dintre tabere, nu avem ce face. Alegerea este definitivă.

Să nu uit, se poate juca fie cu Task Force 141, Rangerii americani, Ultranaţionaliştii sau Spetsnaz-ul rusesc, Militia braziliană sau veteranii din OpFor.

Dacă tot am terminat cu modurile de joc din multiplayer, hai să disecăm un pic perk-urile ce pot fi deblocate şi bunătăţurile –bonusurile- pe care le putem folosi.

Modern Warfare 2 vine şi implementează şi un nou sistem de deblocare al perk-urilor, dar să începem cu începutul.
Unele dintre perk-urile din MW se regăsesc şi în MW 2, alături de altele, care micşorează diferenţa dintre un jucător de level mic şi unul cu experienţă.

Ca să înţelegeţi, le-am înşirat şi explicat mai jos, ca să ştiţi ce alegeţi. Fiecare dintre perk-uri este upgradabil la pro, doar dacă este folosit intens şi se ating anumite cerinţe.

 

Perk 1

– Marathon – sprint nelimitat. Upgradabil la Marathon pro, care te ajută sa caţeri mult mai rapid obstacole.

– Sleight of hand – reîncarci arma mai repede. Varianta pro, îmbuntăţeşte tragerea de la umăr.

– Scavenger – foarte util. Poţi lua muniţia de la inamicii sau coechiperii căzuţi. Scavenger pro înlocuieşte bandolier din MW adică o să cari cu tine mai multă muniţie.

– Bling – nu mai e aurul inutil folosit pentru show-off, sunt două ataşamente ce pot fi folosite pe aceeaşi armă. Pe prima armă mai exact. Bling pro, te lasă să foloseşti cele două ataşamente  şi pe arma secundară (pistol, shotgun, aruncător de grenade).

– One man army – îţi schimbi clasa oricând. Ia doar 5 secunde. Pro-ul te ajută să o faci mai repede.

 

Perk 2

– Stopping power – gloanţele tale fac mai mult damage. Pro te ajută să faci mai mult damage elicopterelor sau vehiculelor.

– Lightweight – te mişti mai repede. Cu pro, poţi ţinti mai repede după ce ai alergat ca un erou.

– Hardline – Killstreak-urile devin mai scurte cu un kill. Pro, scurtează deathstreak-ul despre care o să vorbesc mai jos.

– Cold blooded – extrem de util. te face de nedetectat pe UAV, Air suport, thermal şi drone. Pro nu mai face crosshairul inamicului roşu când te ia la ochi.

– Danger close – noua variantă a sonic boom din MW. Pro, aduce cu el extra damage Air Suportului.

 

Perk 3

– Commando – Micşorează distanţa dintre cuţitul tău şi gâtul inamicului. Cu pro, nu iei damage când sari de la înălţime.

– Steady aim – acurateţe crescută pentru tragerea de la şold. Cu pro, îţi poţi ţine respiraţia mai mult ca sniper, să il iei la ochi pe ăla de te-a ucis de 4 ori la rând.

– Scrambler – bruiază radarul inamic. Pro măreşte timpul de detonare al minelor.

– Ninja – invizibil pe senzorul heart beat. Pro îţi face paşii de neauzit, la fel ca Dead silence din MW.

– SitRep – detectezi explozibilii inamicului. Înlocuieşte Bomb squad. Varianta upgradată măreşte sunetele făcute de inamic.

– Last stand – mori ca erou`, trăgând cu arma secundară până rămâi fără muniţie. Sau fără sânge. Last Stand Pro îţi permite să foloseşti şi grenade.

 

Ziceam că MW 2 aduce cu sine lucruri noi. Printre altele ar fi Deathstreak-ul de care vorbeam mai devreme. Deathstreak permite unui jucător care a fost măcelărit de un anumit număr de ori – patu mai exact, fără a face vreun kill. În momentul în care se activează deathstreak-ul, acesta rămâne activ, până când martirul reuşeste să facă un kill.
Iată cele patru deathstreak-uri:

– Copycat – copiază armele, ataşamentele armei şi perkurile celui care te-a ucis ultima dată.

– Painkiller – juggernaut pe înţelesul tuturor pentru un timp scurt. 10 secunde dacă îmi amintesc bine.

– Martyrdom – la fel ca in MW, laşi o grenadă pe post de cadou de adio, când mori.

– Final Stand – un fel de last stand, doar că de data asta poţi trage cu orice armă. Te poţi recupera dacă nu iei damage un anumit număr de secunde.

Păi am vorbit de perk-uri, de deathstreak mi-a scăpat ceva? Da, se pare că am omis două lucruri importante. Killstreak-ul şi mai ales armele.

MW 2 aduce cu el un sistem nou de deblocare al killstreak-urilor. Adică poţi alege ce vei primi după un killstreak de x kill-uri. Interesant este că de data asta, bonusurile pentru killstreak se stochează spre deosebire de MW. Un UAV de exemplu îţi rămâne în buzunar chiar dacă nu l-ai folosit şi peste el vine un airstrike. Destul de util, mai ales când coechipierii tăi nu te ajută cu nimic, fiind ocupaţi să facă puncte.

Mai jos, iată cele 15 recompense pentru ucigaşii în serie:

– UAV – toată lumea ştie la ce foloseşte

– Care package – un pachet ce poate conţine muniţie sau un killstreak aleatoriu.

– Counter UAV – bruiază UAV-ul inamic

– Sentry gun – o mitralieră XM312 ce trage în inamici. Foarte utilă, acoperă perfect punctele tactice.

– Predator missile – o rachetă ce poate fi controlată. Eşti vulnerabil atâta  vreme cât o controlezi.

– Precision airstrike – la fel ca airstrike din MW doar că aici poate fi controlată direcţia.

– Harrier strike – un mic airstrike urmat de un Harrier 118 ce planează deasupra hărţii. În acelaşi timp trage la ţintă. Pardon, în inamici

– Attack helicopter – la fel ca în MW.

– Emergency airdrop – se lansează un pachet ce conţine patru care packages. Atenţie, pot fi furate de adversari.

– Pave Low – ţi se trimite tot un elicopter. Doar că un pic mai eficient.

– Stealth Bomber – air strike mai special. Avionul nu este detectat pe radar, iar strike-ul e pe măsură.

– Chopper gunner – apare un elicopter Apache, ale cărui tunuri pot fi controlate de jucător. Foarte eficient.

– AC-130 – controlezi armamentul de pe avionul AH-c130 Spectre. Letal, chiar dacă ştii sau nu să-l foloseşti.

– EMP – puls electromagnetic. Dezactivează toate echipamentele electronice cum ar fi radar, C4, semtex, mine şi chiar câteva ataşamente şi Fulger e trist:))

– Tactical Nuke – sfârşitul meciului. Nu glumesc. Se detonează în zece secunde, omoară tot, termină meciul.

 

Arme

Dacă nu v-aţi plictisit până acum, haidem să vedem ce arsenal ne-au pus la dispoziţie băieţii de la Infinity Ward. Am încercat să concretizez sub forma nivelului la care pot fi deblocate, împărţite pe trei categorii, primary, secondary şi bineînţeles ataşamentele ce pot fi folosite cât şi echipamentul.
Rezultatul sper să fie util şi să vă ajute să vă creaţi o strategie de joc mai bună.

Arme principale

Assault rifles:

Default – FAMAS
Level 4 – M4A1 Carbine
Level 8 – SCAR-H
Level 20 – TAR-21
Level 28 – FAL
Level 40 – M16A4
Level 48 – ACR
Level 60 – F2000
Level 70 – AK47

SMG:

Default – Ump .45
Level 4 – MP5K
Level 12 – Vector
Level 24 – P90
Level 44 – Mini-Uzi

Light Machine Guns:

Default – L86 LSW
Level 4 – RPD
Level 16 – MG4
Level 32 – AUG HBAR
Level 52 – M240

Sniper Rifles:

Default – CheyTac Intervention
Level 4 – Barret -50 CAL
Level 36 – WA 2000
Level 56 – M21 EBR

 

Arme secundare

Machine pistols:

Default – PP 2000
Level 22 – Glock 18
Level 38 – M93 Raffica
Level 58 – TMP

Shotguns:

Default – SPAS -12
Level 12 – AA 12
Level 34 – Striker
Level 42 – Ranger
Level 54 – M1014
Level 67 – Model 1887

Handguns:

Default – USP .45
Level 46 – .44 Magnum sau Colt Anaconda
Level 46 – M9
Level 62 – Desert Eagle

Grenade Launchers:

Default – AT4HS
Level 14 – M79
Level 30 – Stinger
Level 50 – Javelin
Level 65 – RPG 7

Alte Arme :
Default – Riot shield – ocupă slotul primei arme. Nu puteţi folosi o armă atâta vreme cât folosiţi scutul, dar îl puteţi folosi în locul cuţitului, pentru a vă lovi adversarul. Este invulnerabil împotriva armelor de foc, dar nu vă protejează de explozii.

Echipament:
Default – Frag Grenade
Default – Semtex
Level 7 – Throwing knife
Level 11 – Tactical insertion
Level 19 – Blast shield
Level 31 – Claymores
Level 43 – C4

Ataşamente:
Red Dot Sight
EOTech Holographic Weapon sight
ACOG Sight
Thermal Scope
Supressor
Grenade launcher
Heartbeat sensor
Shotgun
Extended magazine
Full metal jacket ammo – vine să înlocuiască deep impact.
Sniper scope
Akimbo – un add – on foarte interesant. Puteţi opta pentru o a doua armă dacă renunţaţi la tragerea de la umăr. Putere de foc crescută.
Rapid fire – înlocuieşte double tap din MW.
Foregrip
Tactical knife

După cum veţi vedea, marea majoritate a add-on-urilor sau a ataşamentelor, cum vreţi să le spuneţi, se pot folosi atât pe armele primary cât şi pe cele secondary.

Un alt element ce vine să suplinească nevoia de show-off şi îngâmfare a gamerului , sunt Call Sign-urile şi Accolade-urile. Call Sign-urile sunt tag-uri care apar sub numele tău şi pot fi deblocate dintr-o foarte mare varietate ce ne este pusă la dispoziţie. Acestea pot fi deblocate după ce faci un anumit kill sau o anumită acţiune – răzbuni un coechipier, îl protejezi sau reuşeşti să menţii un HQ de unul singur un anumit timp.

Accolade-urile sunt titluri pe care le primeşti după fiecare meci şi sunt reprezentate prin titluri ca “None Spared” – când ai ucis fiecare adversar din echipa inamică cel puţin odată sau “Steam Roller” – când ai reuşit să ai un raport kill-uri > killed.  Sistemul este foarte interesant, şi vine să-ţi gâdile orgoliul de fiecare dată după ce se încheie un meci cu scopul de te menţine interesat.

Şi dacă am lămurit şi ultimele aspecte din secţiunea multiplayer, hai să vedem ce concluzii putem trage, după toată povestea asta lungă.

 

Concluzii

Iată că încet-încet ne-am apropiat de final. O să încerc acum să  fac un scurt rezumat a ceea ce a reprezentat Call of Duty: Modern Warfare 2 în cele aproximativ 7 ore joc în solo-play şi cele peste 10 ore din multiplayer pentru noi.

Părţile care dau cu plus, sunt destule, dar Infinity Ward şi Activision – Blizzard au dat-o-n bară de data asta cu una dintre părţile importante al jocului, anume multiplayerul. Asta îi conferă rejucabilitate, dar atâta vreme cât restrângi gamer-ul să joace cu o anumită facţiune – Octavian a avut norocul să joace doar cu OpFor, nu îi oferi libertatea de a alege pe ce server să joace, că poate n-are peering cu Venezuela şi cum acolo se joaca HQ, tu acolo îl trimiţi, nevoia de distracţie şi relaxare se transformă în frustrare şi exasperare.

Părţile bune ţin mai mult de campania single, unde ai parte de o acţiune antrenantă care ,combinată cu sunetul şi grafica, crează o atmosferă extraordinară şi te determină să nu ieşi din joc fără a-l termina , mergând pe principiul “încă o misiune şi gata”.

Din nefericire, firul epic foarte liniar nu permite o rejucabilitate foarte mare, poate doar provocările din spec-ops te fac să mături din nou pe jos cu ruşii şi membrii OpFor.

Mai jos am încercat să condensez toate aspectele jocului, bune şi rele. Sper că n-am uitat nimic. Dacă totuşi am uitat, daţi un semn pe forum , unde v-om despica firul în patru mai pe larg.  Mă duc să mai o tură de Team Deathmatch, după care m-apuc de altele:)

+ Storyline
+ Gameplay
+ Grafică
+ Sunet
+ Atmosferă
– Multiplayer
– Rejucabilitate redusă
– Implementarea sistemului Steam pentru campaniile single