Intortocheatul univers fictiv Far Cry se muta intr-o locatie friguroasa pentru a ne arata, din nou, frumusetea pitoreasca, disperarea omeneasca, foametea, saracia, razboiul si implicit natura la fel de intortocheata a unei societati din lumea a treia. Insa este acest nou capitol un succes la fel de rasunator ca si cel trecut? Vom vedea.

Maniacal mystic mountain trip

Inca de la bun inceput ne este aratata regiunea fictiva a Kyrat-ului, aceasta tragand inspiratii geografice din regiuni reale precum Tibet sau Nepal. Tu esti Ajay Ghale, un cetatean american cu sange kyratian, venit inapoi in tara pentru a indeplini dorinta unei mame trecute in nefiinta. Cenusa ei trebuie dusa inapoi in Kyrat, intr-un loc misterios numit Lakshmana si-n contextul francizei, asta deja ar trebui sa-ti puna semne de intrebare, caci toti impatimitii de Far Cry ar trebui sa stie ca odata cu noua directie artistica a seriei, vine si simbolistica aia livrata pana la refuz cu un subiect moral pe care poti sa-l vezi, dar nu poti sa-l influentezi.

Lucrurile iau o intorsatura (as expected) sinistra, caci autobuzul in care tu te afli este oprit imediat dupa trecerea granitei, iar tu esti ridicat pe sus de catre armata regala a unui dictator flamboiant pe nume Pagan Min.

Fiind foarte incantat sa-ti aduca aminte ca mama ta i-a fost odinioara iubita si ca fiul ei, esti invitat drept oaspete de onoare la o cina cum alta nu s-ar mai face, dar din nou, lucrurile nu par asa cum sunt, caci se pare ca domnul Min are o problema cu o anume grupare numita The Golden Path, aceasta fiind o organizatie rebela fondata de tatal tau, Mohan Ghale.

„And from there on the shit goes down the drain!” s-ar zice, caci dupa cum era de asteptat, din nou esti chemat la datorie de catre rebeli sa scapi Kyrat-ul de sub jugul tiranic al acestui Pagan Min simpatic, dar sinistru.

Zis si facut! Far Cry 4 face exact acelasi lucru ca si predecesorul si anume, prezentarea unui mediu strain in care tu esti doar un pion bagat la inaintare, fortat sa lupte intr-un razboi ideologic in care traditia si misticismul a Kyrat-ului mascheaza realitatea crunta a unui regim dictatorial. Razboiul este unul de gherila, insa tu doar poti sa te muti in stanga sau in dreapta, in functie de cheremurile unor personaje in calitate de lideri disperati ce incearca sa te convinga ca felul lor de a gandi si de a actiona este cel corect. In esenta, totul este un mare semn de intrebare in care tu doar poti sa presupui ca faci ce trebuie, dar cum jocul nu-ti ofera libertatea de a alege intre un bine sau un rau, tot ce ramane este sa mergi inainte si sa vezi ce se-ntampla mai departe.

Ideea campaniei este sa-ti arate cum o tara inradacinata in traditii si monarhie este distrusa sistematic de catre proprii locuitori din cauza ambitiilor mult prea marete. Ai spune ca Pagan Min este dictatorul cel rau, insa rapid iti dai seama ca nici liderii rebeliunii nu sunt mai presus de aceasta „onoare”, caci Amita vrea sa transforme Kyrat-ul intr-un regim la fel de fascist, finantat din productia drogurilor, iar Sabal doreste sa masacreze o buna parte din populatie pentru a „curata” natiunea de tradatori, intr-un efort de a mentine credinta in zei si-n traditii. Ambele alegeri vor determina soarta unei fetite de 14 ani, pe nume Bhadra, vazuta ca pe-o mireasa sfanta a zeilor. Si desi povestea rebelilor Golden Path este una interesanta, tot nu apuci sa aflii nimic concret despre rolul tau in aceasta rebeliune grandioasa.

In fine, Far Cry 4 aduce un nou set de personaje dubioase, fiecare cu propriile lui intentii si motive, insa din cauza duratei scurte a campaniei, simt ca nu ajungi niciodata sa intrii calumea in pielea protagonistului, tocmai pentru ca esti invartit de colo colo, fara sa simti ca tu esti un factor de contributie in tot storyline-ul. Sper exemplu, antagonistul principal, Pagan Min are un story foarte interesant si intunecat, insa in afara de faptul ca din cand in cand ti se da putina atentie prin intermediul unor apeluri, nu ai multe ocazii sa interactionezi cu el sau cu locotenenentii sai.

Dealtminteri, o parte din joc interesanta si foarte dragut realizata o reprezinta calatoria fantastica a regelui Kalinag in a salva taramul paradis al Shangri-La-ului din ghearele demonului Rakshasa. Este un capitol bonus pe care va indemn sa-l jucati din simplul motiv ca-i foarte fun.

Dimpotriva, de multe ori traiesc cu impresia ca Pagan Min ar fi putut pus mai mult in lumina reflectoarelor, pentru ca actorul de voce isi face treaba cu brio, iar natura pasiv-agresiva si-n mare parte simpatica a sa este lasata balta in favoarea celor doi lideri ai factiunii Golden Path cu care interactionezi mult prea mult pe tot parcursul jocului. Cred ca cele mai interesante personaje au fost prajitii aia doi de Yogi si Reggie. Niste hipioti dependenti de spliff, ciuperci si injectii, ce-ti administreaza „tratamente naturiste” pentru a iti debloca niste seringi cu varii efecte benefice, iar misiunile lor desi sunt repetitive, dar macar au o mica doza de umor, culoare si personalitate pe ici, pe colo.

Ideea e ca Far Cry 4 este un amalgam de concepte si idei bine intentionate, insa nu ai niciodata ocazia sa vezi o poveste dusa bine pana la capat, deoarece acestea se termina mult prea abrupt pentru a intelege ceva din toata schema ambitioasa a jocului. Notiunea aia de regiune montana ce trage inspiratii din culturi estice este in sine un personaj, dar asta nu ar trebui sa insemne ca toata povestea ar trebui sa se invarta in jurul locatiei. Pe scurt, confruntarea dintre erou si raufacator, un subiect narativ important pentru un joc cu o poveste ce bate moneda pe asa ceva, dureaza mult prea putin pentru a te impresiona intr-un anumit fel.

Vedeti voi, parte din Far Cry 3 s-a simtit neterminat pentru ca nu a fost executat tocmai ok, mai ales ca a doua jumatate a jocului a fost din topor executata, insa toata lumea a iertat acel joc si a sperat (unii inca spera) ca urmatoarele titluri sa bata mai mult moneda pe povestile personajelor principale, caci acelea sunt prezentate si discutate cel mai mult, chiar si inainte de lansarea propriu zisa. Ganditi-va doar cat hype s-a facut in jurul lui Vaas (Michael Mando) si cata lume vorbea ca isi procura jocul, doar ca sa vada ce-i cu nebunul ala si uitati-va care a fost rezultatul.

Apai Ubisoft are departamente de marketing, bugete pentru AAA, mari prezentari la E3/Gamescom si nu e in stare sa livreze? Ah, am uitat, vorbim despre industria jocurilor, unde orice fraierica cu bani e convins dintr-un trailer mock-up ca jocul respectiv este CEA MAI IMPORTANTA SI PIVOTALA experienta a anului. You know, it’s called „biting the big one”.

Anyway, revenind la gameplay……

Shambalabamboozled

Ei bine, m-am saturat de filozofia asta de design a companiei Ubisoft si nu inteleg cum ei cred ca ne fraieresc cu aceleasi dume, tipice francizelor. Inteleg ca sunt bani de facut si investitori de multumit, dar calitatea jocurilor ar trebui sa fie superioara de la titlu la titlu, nu invers.

Conform formulei Ubisoft, gameplay-ul din Far Cry 4 este ACELASI cu cel din 3, iar micile imbunatatiri nu iti fac cu nimic mai placuta experienta. Numai chestia asta bazata pe checklist-uri de design ma scoate din sarite, caci deja suntem la al PATRULEA titlu dintr-o serie si pana in momentul de fata, normal ar fi fost sa se invete ceva. Guess not!

Gameplay-ul din Far Cry 4 (inclusiv cel din alte francize AAA ale companiei) este un mare checklist. Sa vedem:

– Lume „deschisa”, dar segmentata, plina de rahaturi inutile? Check!

– Repetitie in orice, fie ca sunt side missions, collectibles, activitati etc ? Check!

Inteleg ca iluzia libertatii e cea mai ieftina tactica ca sa poti sa pui acolo in rama descrierii jocului, insa atata timp cat intrii in joc si realizezi ca ce faci nu are nici un fel de rezultat palpabil sau nici macar o activitate cu care te mai poti delecta cand nu ai chef de extra story. Spre exemplu, in joc exista o serie de masti si scrisori pe care ar trebui sa le colectionezi pentru a afla mai multe despre anumite fatete ale Kyrat-ului. Fiecare din aceste activitati contine un mic story ca sa te atraga sa le faci, which is great, insa colectioneaza-le pe toate si vei afla ca nu se intampla nimic interesant la sfarsitul drumului. Absolut nimic.

Nu vreau sa fiu prea dur cu developerul din Montreal, deci sa nu va imaginati ca fac bashing de dragul actului. Dimpotriva, mi se pare ca Ubisoft Montreal a fost singurul studio ce a livrat cele mai bune experienta AAA ale publisherului, anume Assassin’s Creed II, Splinter Cell: Chaos Theory, Prince of Persia: Warrior Within sau Rainbow Six: Raven Shield.

Desigur, ca marea parte a audientei este de acord astfel de practici e alta mancare de peste. Ca multi consumatori sunt dusi usor de nas cu campanii ieftine de marketing, vezi Destiny, asta e! Industria jocurilor a devenit un business important si inteleg asta, insa, personal, consider ca fiecare joc nou ar fi o oportunitate unica de a livra un produs bun, indiferent de deciziile de business luate de catre executivii in costume.

Revenind la gameplay, Far Cry 4 aduce cateva elemente „noi” precum capturarea fortaretelor, care-n mare parte sunt niste Outpost-uri mai mari, ce pot fi atacate fie singur, fie cu partener-ul de co-op. Si ca tot vorbim de co-op, acesta este neglijabil din simplul fapt ca majoritatea activitatilor nu ofera nimic interesant pentru a necesita prezenta unui prieten.

Dimpotriva, co-op-ul din Far Cry 4 este cam anti distractie, din moment ce partenerul tau NU va beneficia de progresul salvat in timpul campaniei, adica pe scurt, tu fiind host vei progresa in joc cu ajutorul prietenului tau, insa el/ea nu va avansa odata cu tine pentru ca avanposturile/turnurile de transmisie capturate, inclusiv anumite misiuni secundare nu se vor salva in campania sa. As fi dispus sa iert asemenea scapari, insa nici macar campania jocului nu poate fi abordata in co-op, facand toata aceasta experienta una plictisitoare si lipsita de vreo rasplata semnificativa. Este un feature bagat in graba, care cumva lucreaza in detrimentul unei experiente multiplayer/co-op……tipic Ubisoft.

Bine ca jocul nu-i plin de microtranzactii ca Assassin’s Creed: Unity ca asta ar fi fost cireasa de pe tort, insa ma astept ca urmatorul joc Far Cry sa includa o astfel de componenta.

Deci da, fie ca vanezi animale pentru a iti imbunatati echipamentul, fie ca faci misiuni secundare pentru a castiga XP ca sa poti sa iti iei abilitati noi, fie ca explorezi harta si colectionezi diverse, toate activitatile din Far Cry 4 sunt un Copy + Paste nonsalant din titlul trecut. As fi preferat ca jocul sa iti permita sa faci mult mai multe sau macar sa iti ofere un sandbox mult mai permisiv precum cel din titluri bune ca GTA V, dar din nou, repet, Ubisoft stie foarte bine cui sa se adreseze.

La fel, modul in care jocul te indeamna sa progresezi in misiuni este foarte aiurea organizat. De exemplu, o anumita misiune, fie ca-i din campanie, fie ca e misiune secundara, nu se va debloca pana cand nu progresezi intr-un anume fel facand anumite lucruri care nu-ti sunt explicate tocmai clar. Nu te vei bloca, dar la inceput vei fi foarte confuz.

Per total, imi pare foarte rau ca gameplay-ul co-op/singleplayer din Far Cry 4 este jalnic, caci tot setting-ul ar fi avut mult potential pentru a genera o lume vie, plina de activitati interesante de facut.

P.S: Ah, exista si multiplayer-ul PvP, insa acesta este limitat la lupte 5v5 pe niste harti imense, iar satisfactia obtinuta din aceasta parte a jocului este foaaaarte mica. Ce-i drept, premiza multiplayer-ului este una interesanta, caci poti juca cu un soldat al factiunilor Rakshasa Hunters sau Golden Path Rebels, iar fiecare factiune are un anume stil de joc. Rakshasa Hunters sunt o gasca de vanatori ce folosesc seringi „magice”, animale pradatoare si arcuri cu sageti la fel de „magice”, pe cand Golden Path Rebels sunt inarmati pana-n dinti si pot conduce vehicule. Evident, in cele 5 moduri de joc vei juca o runda cu fiecare factiune in rotatie, pana cand se va arata o echipa castigatoare.

Nu putea sa lipseasca progresia aia nenorocita, asa ca te poti astepta sa acumulezi XP si puncte pentru a debloca arsenalul din dotare, dar din start te gandesti ca puteai sa vezi asta venind din partea acestui publisher. De ce s-au mai chinuit sa faca un multiplayer cand puteau sa finiseze componenta de singleplayer sau cea de co-op? Nici nu mai are rost sa gasesc un raspuns, zic eu.

Simulatorul de drumetii in 30fps

Apreciez ca Ubisoft isi da silinta sa angajeze cei mai talentati level designeri/gfx artists din industrie, pentru ca Far Cry 4 este un deliciu vizual in conditiile in care lumea construita de catre Ubisoft Montreal este veridica si bine reprezentata grafic, DAR!

Jocul sufera de o lansare cu nabadai, cel putin pe PC, unde stuttering-ul, ghosting-ul la monitor si multe alte probleme tehnice sunt la ordinea zilei, chiar si dupa ultimul patch.

Eh, deja stim ca Ubisoft nu ne iubeste, caci scuza aia clasica cu „noi nu facem pentru PC pentru ca piraterie si banii nostrii wah wah” inca se aude puternic din gura domnului Guillemot, but I could care less asa ca am sa felicit studio-ul Ubisoft Kiev pentru portarile de nota 10 pe care le-a livrat pana acum la fiecare mare titlu AAA al publisher-ului.

Dupa cum bine vedeti mai jos, am rulat jocul pe sistemul listat AICI si in cazul in care portarea si dezvoltarea s-a facut pe PC via NVIDIA Gameworks, am descoperit ca optiunile „exclusive” precum Simulated Fur / Trees Relief  sunt puse degeaba acolo doar ca sa iti scada din cadre, fara ca sa-ti ofere un feedback vizual semnificativ si ca rezultat al acestor minusuri tehnice cu siguranta pot spune ca este al 4-lea port de PC pe anul asta al companiei care nu are ce cauta in stadiu de produs gata pentru distributie. Inteleg ca vreti sa va pisati pe audienta de pe PC pentru care nu aveti respect, ceea ce-i de inteles pentru ca pirateria intr-adevar va ustura la buzunar, dar NU mai bine ar fi sa NU mai lansati jocuri portate prost ca sa nu simt ca-mi toc nervii cu voi timp de atatia ani?

Should I stay or should I go?

Depinde de cum privesti situatia, insa daca Far Cry 4 este primul titlu Far Cry de care te atingi, atunci merita sa treci granita si sa explorezi putin din culmile Kyrat-ului. In schimb, daca ai trecut o data prin Far Cry 3, atunci iti pot spune cu mana pe inima sa-ti pui inapoi gandurile in pasaport, pasaportul in portofel si sa mai astepti pana cand conditiile de calatorie sunt favorabile a.k.a un sale cu discount 40% sau mai mult.

Daca activitatile lipsite de scop, campania seaca, multiplayer-ul inutil si design-ul foarte neinspirat al jocului nu te vor indemna sa astepti, atunci poate problemele tehnice vor incheia povestea. Ce-i drept, Far Cry 4 NU este un joc prost, acesta fiind un port decent pe PC, insa lipseste finisarea si acel fun factor ce m-a luat prin surpindere in Far Cry 3. Poate m-am obisnuit eu cu aceasta formula de design, insa daca eram singurul nebun care ar fi sustinut ca m-am plictisit de am murit in timp ce m-am jucat acest joc…..atunci nu stiu ce sa mai zic.

Sincer sa fiu, acum chiar ma simt prost ca am stat sa ma joc acest joc cu cea mai mare sila posibila, in conditiile in care as fi putut termina jocul inca de la bun inceput, in 15 minute si tot ar fi fost o poveste mai captivanta, decat cea din campania de cateva ore unde nici macar nu am apucat sa petrec prea mult timp cu domnu Pagan, un alt antagonist interesant, la fel ca si Vaas Montenegro (Far Cry 3) sau ca The Jackal (Far Cry 2), care au disparut la fel de rapid cum au si aparut. Opportunity? MISSED! Pentru a 3-a oara!

Note

• Gameplay: 7 (Copy+Paste Far Cry 3 cu mici imbunatatiri, insa nu destule)
  
• Sunet: 10 (Sound design bun, coloana sonoara buna, actori de voce buni)
• Grafica: 10 (Maiestria Ubisoft cand vine vorba de level design/world building)
  
• Story: 7 (O poveste care se impiedica in propria morala)
  
• Performanta: 7.5 (Optimizari din pom, optiuni grafice exclusive irelevante)
  
• Overall: 8.3 (King Min is dead, long live the king!)