Și cum orice poveste bună își are sfârșit, iată că am ajuns și la inevitabila concluzie a trilogiei. Sau avem de a face cu deschiderea unui nou capitol?

Take back Earth se cuplează cu Take Back Ferelden.

Mă aștept ca până acum ca mai toată lumea să fi terminat jocul, dar pentru cei care nu l-au terminat încă și consideră să-l apuce, atunci mă voi abține de la spoilere.

Știm cu ce avem de a face. Avem de a face cu o proprietate intelectuală care a ajuns probabil una dintre cele mai mari opere spațiale video ludice din ultima vreme. Mass Effect a generat o grămadă de hype prin simplul fapt că puteai intra în pielea unui erou sau eroine a căror scop era salvarea galaxiei. Nimic mai simplu.

Primul Mass Effect ne-a arătat că putem învinge un inamic cu un avantaj clar, însă al doilea titlu a fost cel care a făcut toată plăcerea învingerii cu atât mai satisfăcătoare. Și așa ajungem la partea a 3-a după aproape doi ani, cărțile s-au dat pe față, zarurile au fost aruncate, iar scopul este unul clar. Salvăm galaxia, batem Reaperii și la sfârșit ne gâdilăm cu o romanță virtuală. Pare legitim zic eu.

Tentatively excited

Cu toată seriozitatea însă, Mass Effect 3 pornește în forță cu o poveste care nu numai că a generat discuții aprinse, ci și reacții foarte polare. Cei care știu despre ce vorbesc probabil o să-mi spună că per total, a fost mulțumitor, minus ACEL aspect al finalului care aparent a bubuit întregul internet. De unde și până unde? Habar nu am. Revenind, jocul pornește din momentul în care bravul nostru Shepard ajunge pe Pământ unde așteaptă o judecată dură în fața unor acuzații cât se poate de serioase când taman în mijlocul petrecerii avem de a face cu o invazie la modul „We’re toast.” de către prietenii noștrii puși pe anihilarea întregii galaxii, The Reapers. Băgați vă rog orchestrație dramatică pe fundal că nu o să mai puteți de atâta epic.

All in all și fără spoilere, actiunea pornește fix după ultimul DLC din Mass Effect 2, „Arrival”, direct pe Pământ, unde Shepard va face marea evadare și pornește în a convinge întregul univers să coopereze pentru a învinge imposibilul. Sună familiar (Dragon Age Origins), dar! Se vede că Bioware s-au chinuit rău să adauge o latură mai umană al acestui conflict galactic și nu pot să zic că nu le-a ieșit bine, căci au nimerit ei acolo o notă emoțională destul de bună. Cei care și-au continuat aventura de pe un save importat din titlurile precedente vor avea un mic beneficiu față de cei care încep ME3 direct. Pentru o poveste cât mai bine țesută, vă recomand să jucați și ME1 și ME2, vă importați salvările și continuați ME3-ul în plină glorie. Vă garantez.

Cei care deja au avut prilejul să termine jocul, bravo vouă. Sper că ați făcut alegerea corectă și sper că ați luat în calcul faptul că Bioware încă mai au planuri de DLC cu mari evenimente galactice pregătite. Luați ca atare ce s-a oferit, știu că poate nu v-a convenit ceva, nici mie, dar după multă gândire, mi-am dat seama că ceva, ceva prin poveste a fost totuși bine gândit. Dacă nu, atunci Bioware sunt cei mai mari trolli ai industriei în ultimii ani.

Pay 2 Play, Pay 2 Win?

Bun, cu povestea fiind una clară trecem la gameplay. Se vede că Bioware au pus muncă pe un ritm mai alert, animațiile sunt mult mai fluide, luptele sunt mult mai rapide, dar structura de bază este aceeași ca și în Mass Effect 2, plus o componentă de multiplayer. În buna tradiție a titlului antecendent, Mass Effect 3 vine cu un sistem cvasi RPG în care tu îți poți personaliza echipa ta de duri și dure cu armament nou, ce poate fi chiar și modat acum cu diverse upgrade-uri, cu abilități noi, precum și clasicele Warp, Concussive Shot sau favoritul meu, Singularity. Echipajul tău va fi în număr mai mic, din păcate, doar două personaje (James, soldatul uman și Javik, adică controversatul Day 1 DLC) noi nouțe universului. Și aici Bioware au cam fript-o. Mă așteptam la un volum de conversații lungi din partea echipajului, dar de unde. Foarte puțin ai de discutat, fiindcă totul s-a mutat pe acțiune și nu vorbă și e un mare păcat zic eu. Preferam să mai stau la o shaorma galactică cu de toate cu Garrus, decât să omor hoarde de rase zombificate și agenți indoctrinați….c’est la vie.

Multiplayer-ul e altă hrană de câine în schimb. Sistemul produs este făcut pe scheletul arhicunoscutului Survival Mode cu un sistem de progresie ala CoD/BF. Cu cât mai mult faci misiuni, cu atât mai mult poți debloca armament, moduri și altele printre care și rase. Credeați că Bioware vă lasă să jucați cu Turienii de la început? Nu dom’le. Practic fiecare meci de multiplayer vă răsplătește în puncte ce pot fi folosite pentru a cumpăra pachete numite Reinforcement Packs. Printre aceste Reinforcement Packs, care sunt în trei categorii de la lucruri bune la lucruri extraordinare, poți găsi și o rasă pe care o poți debloca. Ca la croissantele cu Pokemon. Aici mi-am concentrat atenția, pe aceste Reinforcement pack-uri. Ca să obții aceste pachete, ai două alegeri:

a. Joci jocul, strângi credite (banul virtual) normal și cu asta b-asta sau mai bine zis, farmezi ca un chinez.

b. Poți plăti cu bani reali prin Bioware Points, direct.

Ce înseamnă asta? Băi nu știu ce ziceți voi, dar Bioware cam flirtează bine cu modelul microtranzacțiilor. Model faimos și folosit extensiv de orice e clasificat MMO Free 2 Play în ziua de azi. Mass Effect Online? Sută la sută sigur că îl au la buzunarul de „to do list”.

Si cu toate acestea, sistemul de joc e destul de distractiv, mai ales că Multiplayer-ul îți va afecta într-un mod direct și campania single prin simplul fapt că vei aduna resurse și vei îmbunătăți divizii ale galaxiei pentru ultima bătălie împotriva Reaperilor. Ceea ce nu-i o idee foarte rea, dar și acest lucru este implementat destul de ciudat, mai ales că nu prea va conta decât cu foarte puțin. Repet, măcar multiplayer-ul e fun, e greoi la dificultăți mai mari și e destul de intens.

Clasele sunt aceleași la număr ș-anume 6 (la fel și în singleplayer), însă observ că tendința generală a oamenilor, cel puțin în multiplayer este să joace Vanguard care e clasă de ofensiv cu close combat, însă având în vedere faptul că acum sunt alți inamici cu alte tipuri de creaturi și trupe, mai ales acele disperante Banshee-uri, nu prea văd rostul să joace toți așa ceva, dar cine-s eu să vorbesc despre preferințele omului, când eu joc Infiltrator ca nesimțitul de ceva vreme. În fine. Dacă vă coafează o seară de co-op distractiv cu prietenii, vă recomand să-i dați o tură sau mai multe, mai ales dacă sunteți fani înrăiți Survival și mai ales dacă sunteți jucători iubitori de Prestige. Am zis Prestige? Dar normal! Bioware știu ei scheme, așa că odată ce ți-ai ridicat personajul la level-ul maxim de 20, imediat îți poți îmbunătăți resursele galactice pentru singleplayer, plus că primești un caracter nou la level 10 gata pregătit, însă tot ce ai lăsat în urmă va fi resetat, excluzând opțiunile estetice desigur.

Ce se-ntâmplă Sheparde?

Vizual, Mass Effect 3 reține același engine de Unreal 3 folosit și in titlurile precedente. Observ că nu prea au ei talent în a lucra cu animațiile faciale sau pur și simplu nu le permite tehnologia, căci jur de nu are niște momente în care animațiile faciale ar face toți banii și fix când nu trebuie, primești poker face. Asta e. Tot arată bine, bine. Auditiv, va trebui să ne obișnuim cu același sunet impecabil cu care ne-am obișnuit până acum. Standarde, nu glumă. Soundtrack-ul este unul destul de bun, chit că Bioware inițial au promis că faimosul compozitor Clint Mansell (Requiem for a Dream, Moon etc.) va face tot scorul. Lucru care nu s-a întâmplat, iar bietul om a compus și el o melodie care este bijuteria din soundtrack. Lucrurile simple, care contează. Per total, eu zic că-i în regulă.

Și cu toate astea, Mass Effect 3 are marele noroc al momentului. Este un joc care îmbină un 3rd person shooter cu un sistem mai simplist RPG, ar dori să mai ofere, însă se încurcă în șireturi și cade în fund. E mulțumitor să vezi că în sfârșit ai o revedere de clasă sau mai bine zis, de coasă (see what I did there?) cu mai toate personajele întâlite și iubite, dar să încui totul atât de subit mi-a mirosit a semn de grabă. Nu-i de rău, căci întotdeauna se poate și mai rău, dar e păcat. Mai ales că durata campaniei este una mică, față de predecesori. Trec cu vederea momentan și sper ca viitoarele DLC-uri să mai adauge o porție destul de barosană întregului pachet.

Dacă aveți întrebări sau dacă vreți să discutăm mai amplu despre trilogia Mass Effect, vă invit să dați cu părerea în secțiunea de comentarii de mai jos. Screenshot-uri, mai jos.