Dezvoltatorii buchetului de recife sub-subacvatice Abzû au decis ca in 2020 sa mearga intr-o directie complet opusa. The Pathless este al lui Giant Squid si prezinta legenda Mamei-Vultur, creatoarea lumii, care, impreuna cu protagonista, isi va salva odraslele zeitati!

The Pathless Bear Salute

Totusi, Abzû si The Pathless au cateva elemente in comun. Ambele sunt experiente relaxante care prezinta lumi antice, unde tu esti un simplu explorator. Directiile artistice sunt similare, mizand pe minimalism si culori vibrante profunde. Dar, cel mai important, soundtrack-ul jocurilor este compus de vizionarul Austin Wintory, acest maestru care a facut din Journey o poezie de aranjamente muzicale.

Cand a aparut, Journey a surprins prin unicitate. Unii toarna sute de milioane in cinematic-urile jucabile triple-A pentru a spune povesti cat mai veridice si mai atractive, insa cea din Journey trisa in multe aspecte prin simplitatea sa. Nu aveai nimic de facut decat sa absorbi creativitatea care iti invaluia toate simturile si sa intelegi titlul jocului. Un mesaj vechi de cand lumea, dar subliniat sublim in Journey:

Lucrul cel mai important este calatoria, nu destinatia

Iata cum The Pathless duce traditia predecesorilor sai mai departe si remixeaza formula artistica.

 

Mitul

Joci cu o femeie vanator ce revine pe insula zeilor, unde un razboinic razvratit i-a corupt sau omorat pe toti acestia. Urmeaza sa vindeci Mama-Vultur pentru a te alia cu spiritul sau reincarnat si sa-i ajuti restul copiilor animal sa scape de blesteme.

Pe parcurs, aduni folclor din ultimele cuvinte ale oamenilor rapusi si din tablitele templelor. Un om a fost intemnitat pentru ca s-a razvratit impotriva zeilor, dar a evadat, adunand un adevarat cult in jurul sau. Ei venerau „The One True Path” si erau siguri ca liderul lor, Pathfinder, le va oferi o cale concreta si sigura de a-si trai viata.

Pathfinder a corupt zeii, si-a sacrificat adeptii, iar noua sa misiune de a distruge si reconstrui lumea in cautarea Caii Adevarate l-a transformat in Godslayer.

La baza, acesta este conflictul si morala jocului: nu exista un mod universal de a-ti trai viata, de fapt ti-o croiesti pe parcurs, strapungand fiecare metru cu nesiguranta si frica. Aceasta disputa interna metafizica se poate regasi in viata reala a multor oameni cu care interactionam cotidian. Tuturor ne e frica si incercam sa gasim un sens, dar e futil.

Chiar daca mesajul din The Pathless e destul de clar, ca si in Journey, nu acesta este scopul, ci fiecare abatere marunta de la drum pentru ca niste ruine aparte ti-au atras atentia. Curiozitatea de a sari pe niste pietre intr-o anumita ordine pentru a se intampla ceva, exact ca in excursiile forestiere cu parintii tai de odinioara.

In timp ce priveam buimac cascada genericului de final, am realizat ca mitul creatiei si legenda lui Godslayer pot servi drept povestile de temelie ale unei culturi reale. La fel cum Fenyx Rising era setat in mitologia greceasca, am simtit ca si in The Pathless retraiam miturile unui popor de mult apus.

 

Flux

Pentru a naviga in joc, ai nevoie de ochi (pe langa controller). Masca Spiritelor ii ofera vanatorului noastru abilitatea de a identifica cateva puncte de interes (reminiscenta a Eagle Vision din Assassin’s Creed), dar, in concordanta cu tema jocului, tu alegi constant unde si cand vrei sa calatoresti.

UI-ul tinteste automat, tu doar apesi pe buton pentru a trage cu arcul. Fiecare tinta lovita iti ofera un boost, iar in scurt timp vei invata sa mentii niste viteze impresionante, dar moderate. Aceasta este starea de flux / flow state, cand o persoana gaseste balanta perfecta intre implicarea intr-o activitate si recompensarea cu sucurile cerebrale ale placerii; o stare meditativa plina de adrenalina.

A ajutat si faptul ca pe 1660 Ti Mobile de pe laptopul meu, Helios 300, nu am intampinat niciun frame-drop.

Jocul tinteste sa obtina acea stare prin agilitatea duo-ului format din protagonista si vultur, dar si prin ritmul jocului. Puzzle-uri gasesti aproape peste tot, iar ele nu trebuie in mod special sa fie colorate cand iti pui Masca. Daca crezi ca o anumita secventa sau un traseu pe o carare mica de pietre poate rezulta intr-un premiu, atunci testeaza-ti teoria!

Puzzle-urile servesc drept puncte de repaos in cursele nebune de care nu te mai saturi de-a lungul satelor si templelor. Cateodata ritmul se diminueaza pana la cel al plimbarilor nocturne, insa isi revine si mai rapid la voiciunea momentelor recente.

Ma bucur ca The Pathless m-a facut sa nu imi mai fac griji ca am ratat x activitate si m-a incurajat prin game-design sa ma joc fara niciun scop ascuns sau constrangere. A fost eliberant si am regasit placerea naiva a explorarii. Rareori mai facem activitati pur si simplu de dragul lor.

 

Lupte epice, dar dezamagitoare

Toate boss-fight-urile sunt niste spectacole colosale.

Faza 1 a lor a fost partea mea favorita: imi urmaream prada prin meleagurile abia cucerite in curse pe viata si pe moarte. Chiar trebuia sa imi cronometrez loviturile pentru a dobandi boost, altfel scapa.

Insa, Faza 2 consta in clasicele arene. Oricat de multe efecte vizuale si scene bine coregrafiate vizionam, acestea aveau o hiba.

Exista 5 bosi in tot jocul, iar toti pot fi abordati la fel. Luptele se rezuma rapid la platforming de baza, cu ferestre foarte permisive in care sa te feresti. Ocazional mai te pui si dupa un copac sau o stanca pentru a te adaposti de atacuri devastatoare, insa cam asta e tot. Evident, cand iti apare ca poti trage cu arcul, nu eziti!

Faza 1 era atat de atrenanta si de provocatoare, incat Faza 2 paleste prin comparatie. Sunt sigur ca Giant Squid ar fi gasit modalitati la fel de stralucitoare si dinamice pentru a evidentia aceste ciocniri monstruoase de putere.

 

Verdict

The Pathless este alt joc despre care merita sa ne intrebam daca locul sau nu e mai potrivit intr-un muzeu de arta, in pofida unui site de gaming.

Mitul care sta la baza povestii sale este simplu, dar cuceritor. Personajele fantastice sunt bidimensionale la caracter, insa isi joaca excelent rolul pe tot parcursul naratiunii.

Fuga, saritul, zborul si planajul prin taramurile insulei confera o stare alerta, unde te simti complet stapan pe miscarile tale. Sunt prezente indeajuns de multe puzzle-uri pentru a te provoca intelectual, dar, in primul rand, pentru a schimba de fiecare data formula care l-a rezolvat pe cel dinainte.

Avem nevoie de jocuri ca The Pathless, Journey, Flower sau Abzû pentru a descifra inca o data cum evolueaza acest nou mediu al gaming-ului in materie de expresivitate, mituri, traditie, liniste suflteasca si, pentru a mia oara intr-un singur cuvant: arta…

Review overview
Stil grafic - 8
Muzica si sunet - 10
Lume si mediu - 9
Gameplay - 8
Summary Un tablou al meditatiei care cheama la descoperire si cercetare prin fiecare detaliu al sau. Gameplay-ul complimenteaza lumea si povestea perfect, iar soundtrack-ul exceptional al lui Austin Wintory ii confera o aura spirituala unica.
8.75
Tagged

Similar Articles

2 thoughts on “The Pathless – Ratacind prin folclor

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.