APU-uri, grafică integrată, procesoarele viitorului. Un subiect dezbătut pe larg în ultimele luni. Iată că a venit momentul să vă punem la dispoziţie atracţia principală, din nefericire îndelung aşteptată. Este vorba despre o comparaţie directă între acceleratoarele grafice integrate de Richland şi Haswell.

Generaţiile actuale de procesoare cu grafică integrată de la AMD şi Intel au reuşit să surprindă în mod plăcut. Intel au făcut progrese majore în mod special, oferind cu Haswell drivere mult mai bune decât până acum. După cum a punctat şi Fulger în articolul dedicat, driverele pentru grafica integrată în Haswell sunt atât de bune comparativ cu ceea ce eram obişnuiţi, încât par să nu fi fost făcute de Intel. Ca să fiu sincer, software-ul mi se pare cel mai important pentru viitorul Intel deoarece orice accelerator grafic, indiferent de performanţele pe care le oferă, este inutil fără un driver bun.

În tabăra opusă, AMD au beneficiat de la bun început de un avantaj major în privinta driverelor. APU-urile folosesc acceleratoare grafice integrate identice din punct de vedere al arhitecturii cu plăcile grafice dedicate oferite de AMD. Este logic că IGP-urile beneficiază de pe urma acestui aspect şi că driverele au fost revoluţionare comparativ cu ceea ce era disponibil pentru grafica integrată până în momentul în care au fost lansate primele APU-uri de la AMD.

Software-ul nu se rezumă la drivere însă. Încă de la începutul acceleratoarelor grafice pentru PC-uri, producătorii au căutat să obţină un avantaj în faţa concurenţei prin intermediul optimizărilor şi al colaborării directe cu developerii. Din acest punct de vedere, AMD sunt din nou pe primul loc. Este suficient să vă uitaţi la bundle-ul Never Settle oferit de AMD la ora actuală ca să vă daţi seama de asta. Relaţiile dintre Intel şi developeri nu au lipsit niciodată, însă până acum eforturile erau axate pe optimizările pentru nucleele de procesare x86. În ultimul timp am observat că apar din ce în ce mai multe jocuri care sunt optimizate pentru grafica integrată a procesoarelor Intel. Cele mai recente exemple sunt GRiD 2 şi proaspăt lansatul Total War: Rome 2. Este clar că deşi nu au bătut tobele în această privinţă, Intel depun eforturi reale şi mai ales vizibile de recuperare a timpului pierdut.

Per total, la ora actuală AMD sunt câştigătorii clari pe partea de software. Cu toate acestea, schimbările introduse de Haswell au adus Intel mult mai aproape de AMD decât au fost vreodată la grafica integrată în procesor.

 

O discutie despre hardware

Lucrurile stau oarecum la fel pe partea de hardware. AMD au avut încă de la bun început (şi aici mă refer la Llano) un avantaj major datorită experienţei pe care au acumulat-o proiectând şi comercializând plăci grafice dedicate. La ora actuală, arhitectura folosită de grafica integrată în procesoarele AMD este cam cu o generaţie în urma plăcilor grafice dedicate. Richland a reprezentat o uşoară dezamăgire din acest punct de vedere, deoarece nu a adus absolut nimic nou din punct de vedere arhitectural. Acelaşi IGP cu 384 shadere şi arhitectură VLIW4 introdus de Trinity. S-ar putea spune multe lucruri pe marginea acestui aspect, cum că AMD au rămas pe loc o generaţie întreagă sau că Richland este mai degrabă generaţia 2.5 de APU-uri.

Discuţia despre partea hardware a acceleratorului grafic integrat de Haswell nu este la fel de lungă datorită lipsei acute a detaliilor legate de arhitectură. Ceea ce se ştie este că acceleratoarele grafice utilizate de Intel pentru procesoarele dedicate segmentului desktop folosesc un număr foarte mic de shadere foarte complexe, denumite EU – Execution Units sau unităţi de execuţie. Procesoarele Intel Haswell pentru desktop utilizează 20 unităţi de execuţie tactate la 1350MHz comparativ cu 384 shadere VLIW4 tactate la 844MHz în cazul Richland. Se poate spune că Intel foloseşte aceeaşi strategie ca şi în cazul nucleelor de procesare x86, se axează pe folosirea unui număr mai mic de unităţi de procesare cât mai puternice.

Progresul hardware al acceleratoarelor grafice oferite de Intel pentru desktop-uri reprezintă un subiect foarte interesant. Primele procesoare Intel cu grafică integrată în pastila de siliciu a procesorului, Sandy Bridge, au fost înfrânte categoric pe partea de grafică de competitorul AMD, anume Llano. Următoarea generaţie, Ivy Bridge, a pierdut bătălia pe partea de grafică în faţa modelelor cu arhitectură Trinity oferite de AMD, însă diferenţa procentuală a fost mai mică decât în cazul generaţiei anterioare. Haswell a reprezentat o adevarată revoluţie pe partea de grafică pentru Intel, după cum am mai spus, şi per total aproape a reuşit să prindă din urmă competiţia reprezentată de Richland. Se observă faptul că Intel investeşte din ce în ce mai mult în dezvoltarea nucleului grafic integrat în pastila procesorului, iar rezultatele sunt vizibile. Dacă în ecuaţie mai adăugăm şi faptul că procesoarele Intel dispun de un controller de memorie mult mai bun decât cele AMD, este destul de clar că supremaţia acestora din urmă pe partea de grafică integrată în procesor nu este asigurată.

Acum că am discutat despre aspectele majore ale problemei, să trecem la detalierea platformei de test şi la teste în sine.

 

Platforma de test

Am folosit următoarea platformă de test:

Procesoare: AMD A10-6800K (FM2) si Intel Core i5 4670K (LGA1150)

Cooler: Thermalright True Spirit 120

Plăci de bază: GIGABYTE F2A85X-UP4 (FM2) si GIGABYTE G1.Sniper M5 (LGA1150)

Memorie RAM: 4x4GB AMD Radeon Gaming Memory @ DDR3-2133 10-11-11-30

Stocare: 320GB Western Digital WD3200AAKS

Sursă: Sapphire Pure 950W

 

Testele au fost rulate la două rezoluţii, 720p (1280×720) şi 1080p (1920×1080). Am ales aceste rezoluţii în primul rând deoarece sunt rezoluţiile cele mai importante pentru HTPC-uri. În al doilea rând, 720p este o rezoluţie adecvată pentru obţinerea unor performanţe cât mai bune cu un accelerator low-end şi diferenţa de performanţă faţă de rezoluţia cel mai des întâlnită la laptop-uri (1366×768) este realmente neglijabilă. 1080p, în schimb, este rezoluţia cel mai des folosită de către gameri, cinefili şi în mare de cam toţi cei care folosesc desktop-uri şi HTPC-uri.

Setările de calitate Low, Medium şi High folosite sunt preset-urile puse la dispoziţie de meniurile jocurilor. Am ales să nu luăm în considerare pentru realizarea testelor setări precum Very Low, Ultra Low, Very High şi Ultra High. Anti-Aliasing-ul a fost întotdeauna pus pe Off sau pe valoarea minimă permisă. Acestea fiind zise, am ales întotdeauna API-ul DirectX 11 pentru rularea testelor. În cazul în care aveam la dispoziţie setări auxiliare pentru îmbunătăţirea calităţii imaginii, care nu erau afectate de schimbarea preset-ului, le-am activat în cazul în care puteau doar să fie bifate, sau le-am crescut proporţional cu preset-urile.

 

Teste de performanta

DiRT Showdown

 

Începem seria de teste cu DiRT Showdown. Acest joc scoate în evidenţă diferenţe foarte mici între A10-6800K şi Core i5 4670K. Majoritatea diferenţelor aproape că se încadrează în marja de eroare şi singua dată când se înregistrează o diferenţă vizibilă, de 18.28% în favoarea AMD mai exact, este la 1080p cu setări High. Per total, DiRT Showdown mi s-a părut jucabil la 1080p Medium pe ambele procesoare, cu un uşor avantaj pentru AMD.

 

DiRT 2

 

Rezultatele obţinute în DiRT 2 sunt foarte bune pentru ambele procesoare. Practic, puteţi să rulaţi jocul la 1080p High fără probleme. Diferenţa dintre A10-6800K şi Core i5 4670K la 720p este din nou foarte mică deoarece DiRT 2 şi DiRT Showdown folosesc acelaşi engine grafic, dar aceasta creşte la între 11.87% şi 16.73% la 1080p în favoarea AMD. Per total, A10-6800K iese învingător puţin mai clar.

 

DiRT 3

 

În acest test se văd primele diferenţe majore între cele două nuclee grafice integrate. Indiferent de rezoluţie şi nivelul de detaliu, soluţia AMD iese în faţă cu între 31.36% şi 40.68%. Deşi este clar că pentru DiRT 3 soluţia AMD este superioară, amândouă procesoarele sunt îndeajuns de rapide încât să ruleze jocul la 1080p cu preset-ul High pentru calitatea imaginii.

 

GRiD 2

 

O altă victorie clară pentru A10-6800K, GRiD 2 scoate în evidenţă importanţa nucleelor de procesare x86 când este folosit nivelul de detaliu Low. Asta duce la reducerea avansului AMD la aproximativ 20%. Comparativ, la Medium şi High soluţia AMD s-a dovedit superioară cu între 31.49% şi 43.56%. Deşi GRiD 2 conţine optimizări pentru grafica integrată în procesoarele Intel, se pare că AMD au reuşit să compenseze prin îmbunătăţirea constantă a driverelor. Ambele procesoare sunt suficiente pentru rularea acestui joc la 1080p cu setări de calitate High.

 

Bioshock Infinite

 

Dacă în testele precedente avantajul AMD se oprea în jurul valorii de 43% în cel mai bun caz, în Bioshock Infinite avantajul A10-6800K începe în jurul aceleiaşi valori şi se opreşte la aproximativ 83.47% la 1080p High. Nu pot să spun că m-a surprins faptul că AMD au un avantaj clar ţinând cont că Bioshock Infinite este inclus în bundle-ul AMD Never Settle, însă procentul de peste 80% arată în mod clar importanţa driverelor în cazul în care aveaţi nevoie de vreun exemplu. Intel au nevoie de un şir continuu de drivere bune ca să ajungă să concureze AMD de la egal la egal pe partea de grafică integrată. În termeni practici, A10-6800K vă permite să jucaţi acest titlu la 1080p pe Medium fără probleme, în timp ce i5 4670K scoate peste 24 FPS-uri la 720p Medium.

 

Tomb Raider

 

Tomb Raider este încă un titlu inclus în bundle-ul AMD Never Settle, însă diferenţele de performanţă înregistrate sunt mult mai mici decât în cazul Bioshock Infinite. Diferenţele de performanţă sunt cuprinse între 18.91% şi 39.48% în favoarea A10-6800K în acest caz, şi este clar că IGP-ul Intel are potenţial. După cum am mai spus, driver-ele sunt importante şi în acest caz se vede că echipa de programatori Intel au făcut treabă bună. Cu toate acestea, diferenţa de performanţă dintre cele două IGP-uri creşte odată cu mărirea nivelului de detaliu. IGP-ul AMD obţine observabil peste 24 FPS la 1080p Medium, în timp ce Core i5 4670K este restricţionat la 1080p Low sau 720p Medium.

 

Sleeping Dogs

 

Sleeping Dogs continuă trendul jocurilor din bundle-ul AMD Never Settle şi scoate în evidenţă o diferenţă de performanţă cuprinsă între 20.16% şi 45.11% în favoarea A10-6800K. Niciunul dintre cele două procesoare nu a reuşit să ofere framerate decent la 1080p High, însă ambele au stăpânit 1080p Medium fără probleme. Judecând după framerate-ul obţinut, IGP-ul AMD oferă un gameplay mai fluid sau posibilitatea folosirii anti-aliasing-ului la 1080p Medium. Singura diferenţă practică între cele două procesoare este că A10-6800K oferă peste 24 FPS la 720p High, în timp ce Core i5 4670K nu reuşeste acest lucru.

 

Hitman: Absolution

 

Hitman: Absolution înregistrează cele mai mici diferenţe de performanţă dintre toate titlurile incluse în bundle-ul AMD Never Settle. Procentajele sunt cuprinse între 11.10% şi 41.13%, ceea ce îi permite procesorului AMD să ofere peste 24 FPS inclusiv la 1080p Low, în timp ce modelul Intel nu trece de acest prag decât la 720p Low şi 720p Medium.

 

Sniper Elite v2

 

În acest test am obţinut cele mai ciudate rezultate din tot testul. La 720p Low şi 1080p Low Core i5 4670K surclasează A10-6800K cu aproximativ 33%, o diferenţă uriaşă care poate să fie explicată numai prin diferenţa dintre nucleele de procesare x86. Lucrurile stau mai mult decât invers la 720p Medium şi 1080p Medium, unde A10-6800K reuşeşte să obţină un avans mediu de 53%. Nivelul de detaliu High este dominat în cel mai clar mod de IGP-ul AMD, înregistrându-se diferenţe de 74.10% la 1080p şi respectiv 94.55% la 720p. Ce înseamnă asta pentru gameri? Ei bine, A10-6800K a trecut de 24 cadre pe secundă în toate testele realizate la 720p, inclusiv cu nivelul de detaliu High. Procesorul Intel Core i5 4670K reuşeşte să treacă de 24 FPS numai la 720p Low şi aproape că reuşeşte asta şi la 1080p Low. Oricum ar fi, este clar că lunetiştii amatori au nevoie de o placă grafică dedicată pentru un framerate bun la 1080p.

 

Metro 2033

 

Lucrurile sunt mult mai simple şi uniforme în Metro 2033. Acest fapt se datorează faptului că Metro 2033 este un joc optimizat pentru plăcile grafice Nvidia şi în egală măsură optimizărilor din driverele Intel. Astfel, diferenţele înregistrate sunt cuprinse între 11.13% şi 16.97% în favoarea procesorului AMD. În termeni practici, aceste diferenţe se traduc prin faptul că A10-6800K obţine peste 24 FPS chiar şi la 1080p Medium, în timp ce Core i5 4670K trece de acest prag doar la 720p.

 

Metro Last Light

 

Cel de-al doilea joc optimizat pentru plăci grafice Nvidia din acest test, Metro Last Light este vizibil un joc mai pretenţios din punct de vedere al graficii decât Metro 2033. Diferenţele înregistrate sunt cuprinse între 8.17% şi 24.82% tot în favoarea procesorului AMD, însă framerate-ul nu trece de 24 FPS decât la 720p Medium (A10-6800K), respectiv 720p Low (Core i5 4670K).

 

Concluzie

Iată că am ajuns şi la finele acestui articol. Lupta dintre AMD şi Intel pe partea de procesoare cu nucleu grafic integrat este abia la început. Ritmul susţinut cu care Intel şi-au îmbunătăţit driverele şi nucleul grafic integrat aproape că le-a permis să-i prindă din urmă pe AMD, care aproape au bătut pasul pe loc prin lansarea Richland. Nu mă aşteptam să văd diferenţe de doar 3% între A10-6800K şi Core i5 4670K, chiar şi numai într-un singur test, însă Intel au reuşit să facă acest lucru posibil.

Intel mai au de muncă la îmbunătăţirea driverelor, fapt evidenţiat de lipsa de uniformitate a diferenţelor înregistrate între cele două procesoare. O altă prioritate este lansarea de drivere noi cât mai des, care să aducă optimizări pentru îmbunătăţirea performanţelor şi suport pentru jocuri noi. Intel stau chiar bine la nivel hardware şi au reuşit să producă un nucleu grafic competitiv, dar au nevoie de mai mult de atât ca să depăşească AMD în acest domeniu. Ar fi fost interesant să vedem pe piaţă procesoare Intel cu nucleu grafic HD Graphics 5200 (sau Iris Pro), însă acestea sunt rezervate ultrabook-urilor şi platformei NUC aparent.

Învingătorii acestui duel, AMD, oferă cel mai puternic nucleu grafic integrat de pe piaţă. Succesul AMD este dat de mai mulţi factori, însă în mod special de calitatea driverelor şi de arhitectura nucleului grafic, aceeaşi ca la plăcile grafice dedicate comercializate de companie. Ceea ce m-a surprins cel mai mult însă este faptul că procesorul AMD A10-6800K permite rularea celor mai noi jocuri DirectX 11 fără probleme, uneori chiar la 1080p cu detalii High.

Este clar că AMD A10-6800K este ideal pentru HTPC-uri, sisteme office şi chiar sisteme de gaming entry level, atât din punct de vedere al performanţelor oferite, cât şi al preţului cerut. Combinat cu o placă de bază miniITX şi un kit de memorii DDR3-2133, A10-6800K este perfect pentru realizarea unui PC de dimensiuni foarte mici, cu adevărat portabil, capabil să vă satisfacă toate nevoile multimedia şi chiar să facă faţă unui LANparty fără probleme. Core i5 4670K este mai mult decât capabil să îndeplinească nevoile multimedia ale utilizatorilor şi s-a dovedit destul de capabil şi în jocuri. Cu toate acestea, puteţi destul de lejer să luaţi un A10-6800K şi o placă de bază miniITX de calitate pentru el din banii pe care i-aţi da pe Core i5 4670K. Din această cauză, procesorul Intel este recomandat mai degrabă utilizatorilor care au nevoie de cât mai multă putere de procesare x86. Core i5 4670K este mai degrabă un procesor high end pentru gaming, ce merită folosit numai alături de o placă grafică dedicată.