Bun, am sărit direct în brânză, fără a mai povesti despre ce am mai discutat în alt articol.

Pentru început vom discuta despre overclocking, iar mai apoi vom trece să vedem câteva rezultate obţinute de cele două procesoare.

Frecvenţa finală la care am reuşit să ajung a fost foarte apropiată de cea obţinută şi de modelul 250. M-am învârtit tot în jurul a 4 GHz. Iniţial, când am testat Athlon 2 X2 250 am crezut că frecvenţa de bază atinsă atunci, 261 MHz, este aproximativ maxima posibilă pentru această serie, însă modelul 240 mi-a demonstrat că defapt este loc de mai mult şi că limitarea ar veni din partea plăcii de bază.

Aşadar, cu 240 am reuşit să ating o frecvenţă de bază de 285 MHz, iar cu modelul 245 am atins doar 274 MHz. Chiar dacă frecvenţele maxime ale celor două procesoare sunt similare, Athlon 2 X2 240 a obţinut rezultate mai bune deoarece rula cu o frecvenţă de bază mai mare decât a Athlon-ului 245. Fenomenul este acelaşi ca în cazurile în care procesoarele Intel funcţionau cu un FSB crescut.

 

 

Din screenshot-urile de mai sus ar trebui să se observe faptul că Athlon 2 X2 240 a avut nevoie de un voltaj mai mare pentru a urca până la 285 MHz. Am încercat acelaşi lucru şi cu modelul 245 însă nu s-a putut, acesta refuzând să treacă de frecvenţa la care am şi rulat benchmark-urile, adică 274 MHz.

Am ales să introduc în testele sintetice şi un procesor „Oldie but Goldie” din oferta Intel, şi anume E6750. Fiind dotat cu 4MB L2 Cache, a aparţinut segmentului performance. Însă acum procesorul este EOL, şi Intel are în ofertă produse mai performante şi implicit cu preţuri mai mari decat ale celor doua procesoare de la AMD. Acesta a rulat pe o platformă P45 echipată cu 2x2GB DDR2 la 800MHz. Comparaţia este foarte valabila, deoarece sunt multe persoane care folosesc configuraţii similare. Astfel se poate aprecia dacă merită un upgrade la noile procesoare AMD. De asemenea, am efectuat şi un overclock în limita posibilităţilor, adică fără a ajuta/modifica răcirea chipset-ului plăcii de bază GIGABYTE EP45-UD3P. Frecvenţa atinsă de CPU a fost de 3,6 GHz, iar memoriile au funcţionat la 1080 MHz, frecvenţe ideale pentru o utililzare 24/7 a unui sistem construit în jurul lui E6750.

 

Everest Cache Speed

În graficul de mai jos observăm că cele două procesoare Athlon se descurcă excelent atunci când rulează la frecvenţa stock. Totuşi, E6750 le ajunge imediat din urmă şi rezultatul obţinut de acesta este foarte bun în cazul în care a rulat la 3,6 GHz. Dacă ar fi rulat la 3,9 GHz cu siguranţă le întrecea. Totuşi, faptul că memoria cache a lui Athlon 240 ajunge la aproape aceeaşi rată de transfer ca cea a Phenom-ului nu poate decât să ne bucure.

 

Cinebench 10R

Şi în Cinebench observăm acelaşi lucru, E6750 se apropie foarte tare ca rezultat de cele obţinute de AMD-uri.

 

SiSoftware Sandra 2009 SP3c

Processor Arithmetic:

 

Processor Multi-Media:

La capitolul multimedia, procesoarele de la AMD triumfează. Acest lucru este defapt şi normal dacă ţinem cont de segmentul de piaţă căruia se adresează, segment în care E6750 nu prea s-a încadrat la vremea lui.

 

Memory Bandwidth:

Comparaţia cu procesorul de la Intel nu prea îşi are rostul deoarece acesta a funcţionat cu memorii DDR2 şi pe lângă asta şi controllerul de memorie este integrat în northbridge, lucru ce aduce anumite limitări cu privire la lăţimea de bandă a memoriei, dar ajută utilizatorii primei generaţii de Core 2 Duo să observe dacă trecerea la AMD merită.

 

Pages ( 2 of 7 ): « Previous1 2 34 ... 7Next »

Similar Articles

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.