Îşi mai aduce aminte cineva de proiectul OLPC? One Laptop Per Child? Prin scopul său, proiectul OLPC s-a vrut a fi o demonstraţie a triumfului intereselor umanitare asupra intereselor economice: construirea şi vânzarea unui laptop foarte ieftin, gândit special pentru a ajuta copiii din ţările mai sărace să se familiarizeze cu calculatoarele.

Iar sub umbrela organizaţiei OLPC s-a adunat un grup important de producători de talie mondială din segmentul IT. După cum era de aşteptat, discuţiile în contradictoriu nu s-au lăsat foarte mult aşteptate, şi o parte din membrii iniţiali au părăsit grupul.

Însă nu ne-am adunat aici pentru a discuta istoria „tumultoasă” a proiectului OLPC, ci pentru a discuta despre ceva mult mai interesant: schimbările pe care naşterea OLPC le-a adus pe piaţa IT. Ideea de a realiza un laptop foarte mic, cu o autonomie mare şi cu performanţe decente pentru aplicaţii uzuale, dar mai ales cu un preţ de achiziţie foarte mic a fost extrem de interesantă, iar o parte din producătorii renumiţi de pe piaţa portabilelor nu au stat prea mult pe gânduri şi au început pregătirile pentru lansarea unor produse accesibile. Şi astfel a luat naştere unul din cele mai populare brand-uri de pe piaţa IT: ASUS EEE.

Primul EEE a fost EEE 701, un notebook de dimensiuni foarte reduse, cu o diagonală a ecranului de doar 7” şi echipat cu un SSD de 4GB, cu sistem de operare Linux şi cu un procesor Intel Celeron subtactat (pentru a reduce consumul şi pentru a creşte autonomia).

Ţin minte că spre sfârşitul vieţii notebook-ului de 7 inci, fostul meu angajator, alături de complexul comercial în care era situat magazinul nostru a pregătit o promoţie specială pentru clienţii mall-ului, şi printre numeroase alte premii, se oferea câte un EEE 701 în fiecare zi, timp de o lună. Asta se întâmpla în luna Decembrie 2007. Şi pentru că fiecare câştigător trebuia să treacă prin magazinul nostru pentru a li se completa certificatul de garanţie, am avut ocazia să văd direct reacţia fericiţilor câştigători. Reacţie întotdeauna pozitivă: lumea se uita cu admiraţie la micuţul laptop, şi toţi rosteau, cu zâmbetul pe buze, cuvintele „Vai, dar ce drăguţ e!”. Vorba celor de la MasterCard: reacţia populaţiei… priceless!

Chiar dacă a avut problemele sale (numeroase, de altfel), EEE 701 a fost un succes major şi a dovedit că se poate construi un laptop mic şi ieftin. Iar ca dovezi avem atât vânzările importante realizate de ASUS pe brand-ul EEE, cât şi dezvoltarea şi diversificarea gamei EEE.

Şi uite că încet-încet am ajuns şi la subiectul articolului de azi: ASUS EEE 1201N SeaShell. Acesta este unul din modelele de top ale gamei EEE, şi vine echipat cu un procesor Intel Atom şi un nucleu grafic Nvidia ION şi costă 2000 Lei.

Sper că v-am stârnit deja curiozitatea, aşa că vă las să vă uitaţi puţin peste poza de mai sus, iar eu o să vă aştept pe pagina următoare unde vom discuta mai detaliat despre specificaţiile modelului testat de noi.

 

Specificatii

Cum v-am promis, aici vom discuta despre specificaţiile modelului EEE 1201N SeaShell. Mai jos veţi regăsi cele mai importante dintre ele.
•    Procesor: Intel Atom 330, 1.60GHz, 2 Cores / 4 Threads
•    Procesor grafic: Nvidia ION
•    Memorie: 1 x 2 GB DDR2
•    Display: 12.1” LED-backlit WXGA, 1366 x 768
•    Stocare: 250GB, 5400rpm
•    Conectivitate: Wireless 802.11b/g/n @ 2.4GHz, Bluetooth 2.1 + EDR
•    Dotări Multimedia: Cameră web 0.3MPx, digital zoom, microfon incorporat, Hi-Definition Audio Codec
•    Conectică: 1 x VGA port, 1 x HDMI, 3 x USB 2.0, 1 x LAN RJ-45, 2 x Audio Jack, Card Reader SD/SDHC, MMC
•    Acumulator: Li-Ion, 6 celule, 5600mAh, 63 Wh
•    Dimensiuni: 296mm (L) x 208mm (A) x 27.3~33.3mm (Î)
•    Greutate: 1.46Kg
Şi de data aceasta vom concentra discuţia doar asupra procesorului şi a nucleului grafic, deoarece acestea sunt cele mai importante indicatoare de performanţă.

Aţi aflat deja că EEE 1201N vine echipat cu procesorul Intel Atom 330. Acesta este tactat din fabrică la 1600MHz şi are în componenţa sa două nuclee fizice şi, prin intermediul tehnologiei Intel HyperThreading, patru fire de execuţie. Fiecare din cele două nuclee beneficiază de o memorie cache L2 de 512KB, iar TDP-ul procesorului este cu adevărat impresionant: doar 8 W! Aşa că deja ne putem aştepta la o autonomie destul de mare. De asemenea, suportă şi instrucţiuni pe 64bit, aşadar veţi putea instala şi sisteme de operare pe 64bit (*cough* Windows 7 *cough*), pentru a putea beneficia de viteză de rulare crescută precum şi de întreaga cantitate de memorie, în cazul în care vă decideţi să instalaţi 4GB RAM.

Şi un screenshot de CPU-Z pentru confirmarea informaţiilor.

Nucleul grafic Nvidia ION este la ora actuală cel mai puternic nucleu grafic care poate fi întâlnit pe un netbook, şi a fost proiectat de Nvidia să ofere performanţă superioară (în special la redarea conţinutului video) faţă de soluţiile implementate de Intel.

ION integrează 4 unităţi ROP şi 16 nuclee CUDA, şi are un framebuffer de 256MB RAM, „furaţi” de la memoria sistemului. Din acest motiv interfaţa de memorie este de doar 64 biţi, dar e mai mult decât suficient pentru performanţele la care ne aşteptăm. Nucleul grafic este tactat la 450 MHz, shader-ele funcţionează la 1100 MHz iar memoria a adunat în dreptul ei 800MHz.
Şi din nou un screenshot de confirmare.

Pe lângă suportul DirectX 10, Nvidia ION oferă şi tehnologia PureVideo pentru accelerarea conţinutului video. După cum am văzut în articolul dedicat plăcii video ASUS Bravo 220, PureVideo funcţionează excelent atunci când avem posibilitatea să o folosim, iar impactul asupra gradului de utilizare al procesorului e destul de mare. Aici însă va fi mai interesant de văzut dacă procesorul Atom 330 este capabil de a reda conţinut HD, şi în ce măsură nucleul grafic, alături de PureVideo, va reuşi să îmbunătăţească rezultatele.

But enough chit-chat and small-talk! 🙂 Urmează galeria foto.

 

Fotografii

Să vedem cum se prezintă fizic netbook-ul ASUS

Partea superioară este realizată din material plastic lucios, foarte reflectiv. Design-ul este foarte simplu şi elegant, fără briz-briz-uri, fără leduri, fără desene „întortocheate”. Doar logo-ul ASUS. Ceea ce e pe placul meu. Evident, capacul e un colecţionar pasionat de amprente şi praf şi se poate zgâria foarte uşor dacă nu sunteţi atenţi.

 

Acelaşi material glossy îl întâlnim şi pe toată suprafaţa palmrest-ului. Aici fac o mică paranteză, în care voi expune o părere complet personală: apreciez foarte mult decizia ASUS de a nu umple palmrest-ul cu sticker-e care ar fi încărcat inutil netbook-ul şi ar fi obosit ochii. Astfel se păstrează un aspect curat şi elegant al notebook-ului. Less is more, people, less is more! Dacă vreau sticker-e, prefer să le lipesc eu!

Dar să revenim totuşi la oile noastre…

 

În partea superioară a ecranului găsim camera web de 0.3MPx şi microfonul, ambele foarte discrete.

 

Tastele netbook-ului EEE 1201N sunt cu doar 8% mai mici decât cele ale unui laptop de dimensiuni normale şi au o dispunere standard, ceea ce reduce considerabil durata perioadei necesară acomodării. De asemenea, tastele sunt foarte silenţioase şi au o cursă foarte scurtă (aproximativ 1-2mm), astfel tehnoredactarea se realizează foarte rapid.

 

Touchpad-ul se integrează foarte frumos în palmrest, şi singura delimitare vine de la acele „protuberanţe”. Aderenţa suprafeţei la apăsare normală e foarte bine balansată: nici prea mare, nici prea mică. Cu cât apăsăm mai tare, cu atât devine mai aderent, iar cu cât apăsăm mai uşor, cu atât devine mai fin. Şi asta e o bilă albă, deoarece touchpad-ul va funcţiona foarte bine, indiferent de stilul nostru de folosire („apăsat” sau „superficial”). A! Şi bineînţeles… e multi-touch 🙂

 

Pe partea dreaptă întâlnim cititorul de carduri, conectorul RJ-45 pentru reţea, conectorii Audio Jack şi două dintre porturile USB. De remarcat distanţa mare dintre cele două porturi USB, ceea ce înseamnă că pot fi folosite ambele deodată, indiferent de dispozitivele conectate. Aşa că nu trebuie să vă faceţi griji dacă aveţi un stick USB mai gras, sau un tuner TV pe USB 🙂

 

Iar pe partea stângă întâlnim conectorul VGA, conectorul de alimentare, fanta de evacuare a aerului cald, al treilea conector USB şi conectorul HDMI.

 

O privire scurtă asupra părţii inferioare. Din fericire, în cazul modelului 1201N accesul la memorii e foarte simplu: desfaci doar două şuruburi şi ridici capacul. Modelul testat de noi a fost echipat cu 2GB RAM, şi acum vedem că ASUS au fost suficient de amabili încât să monteze un singur SO-DIMM de 2GB, ceea ce înseamnă că al doilea slot (cel de deasupra) este liber. Aşadar e uşor de adăugat încă 1 sau chiar 2GB RAM.

 

Sub folia neagră se află memoria. În cazul nostru, modulul SO-DIMM foloseşte chip-uri de memorie fabricate de Hynix. Acesta e tactat la 800MHz şi, conform specificaţiilor, funcţionează cu latenţele CL5-5-5.

 

Bateria Li-Ion de 6 celule…

 

… şi alimentatorul de 19V şi 2.1A.
Singurul element pe care nu l-am fotografiat în detaliu este display-ul. Aţi văzut în poze că este de tip glossy şi e foarte reflectiv atunci când e oprit. Aş fi vrut să vă prezint şi nişte poze cu el pornit, dar problema e că aparatul foto din dotare exagerează mult prea mult reflexiile. Şi acelaşi lucru se întâmplă şi cu unghiurile de vizibilitate.

În realitate, netbook-ul poate fi folosit fără probleme chiar şi în exterior, în lumina soarelui, atât timp cât luminozitatea e la maxim. Iar unghiurile de vizibilitate sunt şi ele foarte bune, mai ales pe orizontală. Pe verticală sunt ceva mai slabe, dar acest lucru e general valabil în cazul laptop-urilor. Şi nu e o problemă, deoarece ecranul e ajustabil pe verticală.

Şi închei prezentarea foto a produsului cu menţiunea că netbook-ul EEE 1201N a fost produsul cel mai dificil de fotografiat, iar motivul e foarte simplu: e ultra-glossy şi ultra-shiny. Totuşi, în realitate arată excelent: culoarea neagră alături de design-ul minimalist şi plasarea discretă a butoanelor şi indicatoarelor contribuie foarte mult la impesia de eleganţă.

Per total, constucţia şi asamblarea sunt la nivel înalt. Nimic nu scârţâie, nimic nu clăncăne, nimic nu bate şi nimic nu are joc aiurea.

On to the tests now!

 

Teste de performanta

Vom începe testele cu cele două suite de la Futuremark, pentru a avea o imagine generală asupra performanţelor netbook-ului: PCMark05 şi PCMark Vantage. Ambele teste au fost realizate folosind profilul energetic Max Performance.

 

PCMark05

Rezultatele obţinute sunt bune, şi vedem că atât procesorul cât şi memoria RAM se decurcă bine. Rezultate superioare pentru HDD şi uşor inferioare pentru placa video.
PCMark Vantage

Şi aici rezultatele ne arată aceeaşi imagine precum PCMark05: performanţe average. Şi astfel putem deduce că EEE 1201N se va descurca bine în utilizarea de zi cu zi.

 

GUIMark 2
Un test nou şi interesant este de redare al paginilor Web: GUIMark. Acesta măsoară numărul de cadre pe secundă la randarea mai multor tipuri de conţinut web (Vector Charting, Bitmap Gaming şi Text Column) în două formate: HTML şi Flash. Testele au fost realizate folosind browser-ul Google Chrome.

Mai multe informaţii despre acest test veţi găsi aici.

 

Aceste cifre sunt relativ greu de digerat  în cazul in care nu avem o idee mai clară asupra rezultatelor obţinute de alte platforme, aşa că, în cazul în care doriţi să înţelegeţi mai bine rezultatele, rulaţi şi voi aceste teste. Nu durează mai mult de 2 minute să le rulaţi pe toate.

Pot să vă spun că rezultatele sunt foarte bune, dacă le compar cu alte platforme pe care am mai rulat ocazional aceste teste, fie pe la birou, fie pe-acasă.

 

Handbrake, GIMP şi WinRAR
Şi tot aici vom vedea testele de manipulare foto (GIMP), de codare video (Handbrake) şi de arhivare (WinRAR 3.91 x64). Evident, nu prea cred că cineva va prelucra filme pe un netbook, însă editarea pozelor şi arhivarea sunt destul de importante. Pentru GIMP şi Handbrake am folosit acelaşi script pe care-l folosim de fiecare dată, iar pentru WinRAR am folosit un folder cu 10.880 fişiere cu dimensiune totală de 1.66GB alături de compresia „Best”. Rezultatele sunt exprimate în secunde, valorile mai mici sunt mai bune.

 

Rezultatele sunt foarte similare cu cele obţinute de procesorul Intel Atom 510, testat de noi aici, lucru aşteptat, având în vedere că ambele rulează la aceeaşi frecvenţă şi au în mare parte aceleaşi specificaţii.

Flash 10 Playback
Şi de această dată am folosit trailer-ul AvP Kill Moves de pe YouTube, iar metoda de măsurare este cea explicată aici. Versiunea de Flash instalată a fost 10.1.53.64

 

Ca să fiu sincer, mă aşteptam la rezultate mai bune aici, mai ales că acum Flash 10.1 a ajuns în stadiu final şi pentru că ştie să folosească şi GPU-ul pentru randare. Am testat şi pe alte platforme varianta finală Flash, şi rezultatele sunt mai slabe decât în versiunea Beta (nici măcar un Core i7 920 tactat la 3.80GHz şi un Radeon HD5830 nu obţin valori maxime), ceea ce este cam aiurea.
Dar chiar şi aşa, concluzia e simplă: se poate urmări conţinut Flash până la 480p şi chiar 720p, însă la 1080p se descurcă mai greu.

 

Splash Lite Playback

Din nou am testat un set de filme MKV folosind Splash Lite, deoarece acesta ştie să accelereze redarea video folosing GPU-ul, şi după cum am văzut şi în articolul dedicat plăcii video Bravo 220 de la ASUS, funcţionează foarte bine. Rezultatele sunt mai jos.

 

Se poate observa foarte clar că Nvidia ION îşi face perfect treaba, şi reuşeşte să reducă semnificativ gradul de încărcare al procesorului. Totuşi, asta e doar jumătate din poveste.
Cea de-a doua jumătate este legată de numărul de cadre pe secundă obţinut la redarea filmuleţelor. Şi mai exact de faptul că procesorul Atom 330 nu este capabil să redea perfect conţinutul video în formate 720p şi mai ales 1080p, fără ajutor din partea GPU-ului.

Şi aici este o problemă, deoarece nu am reuşit să măsor exact rata FPS-urilor din Splash. Am observat totuşi că Splash nu lasă cadre pe dinafară (cum fac multe alte player-e), ci încetineşte redarea filmului astfel încât să randeze toate cadrele. Acest comportament l-am mai întâlnit şi în câteva jocuri (Comand And Conquer Tiberian Sun şi Street Fighter 4 sunt primele care îmi vin în minte)… Şi din acest motiv e foarte greu să măsori exact rata FPS-urilor, dar pot să vă spun că în cazul rulării formatului 1080p fără accelerare pe GPU, redarea filmului a durat de peste 2 ori mai mult. Şi concluzia ar fi că rata cadrelor pe secundă e situată undeva sub 15fps la 1080p. La 720p lucrurile stau mai bine, iar la 360p şi 480p e foarte greu de diferenţiat.

Concluzia? Dacă veţi conecta netbook-ul EEE 1201N la un display extern, un Full-HD TV, cu intenţia de a viziona filme, asiguraţi-vă că aveţi un player capabil să folosească GPU-ul ION, altfel nu veţi putea urmări filmele.

Oricum, e clar, Nvidia ION îşi face treaba excelent.

 

Temperatura

Pentru monitorizarea temperaturilor am folosit FurMark 1.8.2 pentru GPU, RealTemp 3.46 pentru CPU şi un senzor Scythe Kama Thermo pentru măsurarea temperaturii aerului la ieşirea din fanta de evacuare, iar pentru încărcarea componentelor am folosit FurMark 1.8.2 pentru GPU şi Prime95 Blend pentru CPU. Temperatura mediului ambiant a fost situată în jurul valorii de 24.5°C, cu o variaţie maximă de +/- 0.5°C.

 

Primul lucru pe care l-am observat când am pornit netbook-ul a fost că se încălzeşte destul de tare, şi că va fi cu adevărat fierbinte în momentul în care-l voi stresa, însă nu a fost deloc aşa. Într-adevăr aerul la evacuare e destul de călduţ, chiar şi atunci când nu nu utilizezi netbook-ul, dar temperatura creşte foarte puţin atunci când începem să stresăm componentele.

Temperatura mai ridicată în cazul regimului Idle se datorează modului în care este programat controlul ventilatorului. Acesta abia că se roteşte în idle, ceea ce înseamnă că e dead-silent. Chiar şi în load nu se simte o creştere semnificativă a zgomotului, iar ventilatorul rămâne silenţios de la o distanţă de peste 30cm. Aşadar netbook-ul este mai cald, dar este şi foarte silenţios.

 

Autonomia

Şi acum, că am văzut performanţele netbook-ului, ajungem şi la cel mai important capitol al oricărui portabil: autonomia.
Aceasta a fost măsurată folosind micuţul Battery Eater Pro 2.70 în două înstanţe. Primul mod a fost testul „Classic”, iar explicaţia acestuia o veţi găsi aici. În acest caz am folosit preset-ul „Power Saver”.

Al doilea mod de rulare a fost o combinaţie între Reader’s Test şi redarea conţinutului video. Reader’s Test este un algoritm foarte prietenos cu resursele, şi l-am folosit doar pentru a putea măsura rata de descărcare a bateriei.

Adevăratul stress a venit de la rularea sample-ului de test în format 1080p folosind Splash Lite, cu Nvidia PureVideo activat, profilul “Max Performance”, toate dispozitivele activate şi luminozitatea ecranului setată la maxim.

Rezultatele sunt mai jos:
Classic Test

 

Media Playback + Reader’s Test

Observăm că în ambele cazuri autonomia este de aproximativ 3 ore, ceea ce e foarte foarte bine. Şi cum acestea sunt cam „worst case scenarios”, in alte moduri de utilizare autonomia va fi mai mare. Nu am rulat un test complet folosind modulul „Reader’s Test”, deoarece relevanţa acestuia mi se pare oarecum îndoielnică (tocmai pentru faptul că e mult prea prietenos cu consumul), însă în acest caz autonomia estimată era de peste 5 ore.

Autonomia foarte bună se datorează în cea mai mare măsură acumulatorului de 6 celule, şi îi felicit pe cei de la ASUS pentru decizia lor. Instalarea unui acumulator mai mic ar fi redus considerabil autonomia, iar impactul asupra greutăţii totale a netbook-ului şi asupra preţului de achiziţie ar fi fost minime.

Din punctul meu de vedere, autonomia este scopul principal al unui netbook, iar folosirea unui acumulator mai mic ar fi anihilat tocmai acest aspect. Şi ca să fiu sincer, mi s-ar fi părut jenant să avem un acumulator de 3 celule care să asigure o autonomie de 2-3 ore în Idle…

OK, dragelor şi dragilor, am încheiat suita de teste pentru acest produs, şi nu ne mai rămâne decât să vedem ce concluzii putem să tragem. Bineînţeles, pe pagina următoare 🙂

 

Concluzii

Sincer, e greu să nu-ţi placă acest produs. E mic, e uşor, e rapid pentru aplicaţii domestice, e foarte comod de folosit şi are o autonomie foarte mare. Cu alte cuvinte, e un netbook!

Am constatat că, în cele patru săptămâni de teste în care l-am purtat aproape zilnic după mine, de fiecare dată când l-am scos din rucsac şi l-am pornit, aveam un zâmbet pe buze. E un produs care-ţi induce o stare de spirit pozitivă de fiecare dată când îl foloseşti, şi care reuşeşte performanţa de a nu te enerva niciodată. În lunga perioadă de teste nu am întâlnit nicio situaţie în care să mă enervez într-atât încât să-mi vină să-l opresc, să-l pun deoparte şi să revin la desktop.

La urma urmei, acesta e scopul principal al unui netbook: acela de a fi un „travelling companion”. Adică să-ţi ofere o companie plăcută atunci când eşti în mişcare. Şi exact asta reuşeşte să facă EEE 1201N.

Sunt convins că pe parcursul lecturării acestui articol v-aţi gândit că acum e cam târziu să discutăm de platforma Nvidia ION, deoarece a doua generaţie Nvidia ION şi-a făcut deja apariţia în piaţă. Iar acest lucru este întărit de faptul că procesorul Atom 330 a fost deja declarat EOL (End Of Life) de către Intel. Dar exact acest fapt ar trebui să-l facă şi mai interesant de achiziţionat. Deoarece retailerii care încă au produsul în stoc, vor începe să-i reducă preţul, în ideea de a epuiza stocurile vechi şi reînnoirea lor cu a doua generaţie ION. Şi atunci şansele de a cumpăra acest produs la un preţ subevaluat cresc semnificativ. Am văzut numeroase astfel de situaţii în trecut, dintre care vă reamintesc doar de SSD-ul Kingston V Series, care a avut un preţ de pornire de 450 RON, dar care a ajuns la lichidare şi la 380 RON, sau superbul HD4850, care în momentul apariţiei seriei DX11 a ajuns şi la 400 RON.

Aşadar, chiar dacă preţul actual al netbook-ului EEE 1201N SeaShell se învârte în jurul valorii de 2000 -2100 RON, în funcţie de retailer, sunt şanse mari ca acesta să scadă în viitorul apropiat. Şi dacă acest produs v-a trezit interesul, atunci urmăriţi cu atenţie piaţa în perioada următoare, şi dacă prindeţi o ofertă bună, nu ezitaţi!