A trecut ceva vreme de la lansarea acestui joc, însă am reuşit să îl prind la reducere, aşa că ar fi bine să scriu un review despre această experienţă fenomenală numită Dark Souls.

Am impresia câteodată că un segment mare din comunitatea de gameri din lume a devenit foarte răsfăţată. Într-un fel e şi normal, căci jocurile au trecut deja la stadiu de fenomen/modă, iar nivelul de calitatea trebuia să scadă pentru a acomoda cât mai mult din preferinţele fiecărui gamer. Sună ciudat. Nu?

Ei bine, de aceea există jocuri ca The Elder Scrolls: Skyrim, unde mecanica jocului aproape că se aseamănă în comportament cu un câine care doar vrea să fie pe placul stăpânului. Normal, lumea expansivă şi mediul înconjurător fără restricţii a dorit să voaleze simplitatea gameplay-ului. Nu de puţine ori am auzit din gurile a multor gameri că nu au apucat să vadă tot jocul fiindcă personajul era prea puternic şi deja toată provocarea jocului (chiar şi pe cea mai mare dificultate) dispăruse din cauza mecanicilor prea servile.

Culmea, acei gameri erau şi încă sunt mari fani Skyrim. Recunosc, Skyrim a fost un joc foarte bun şi încă este. Însă am impresia că accesibilitatea dusă la extrem a jocului a creeat un motiv pentru care generaţia actuală de gameri se comportă (câteodată) ca nişte copii răsfăţaţi.

Lista de jocuri care merg până în pânzele albe pentru a servi fiecare nevoie a gamerului e lunga şi se întinde şi la alte genuri, cu exemple ca Call of Duty sau League of Legends ş.a.m.d

În fine, nu suntem aici să dezbatem acest subiect, asta poate am să o discut într-un editorial cu nişte cititori care vor să discute liber şi cu minţile destupate. Nu am să stau la conversaţii cu nişte oameni care nu reuşeşc să treacă de problemele (oarecum mici) mele în ceea ce priveşte limbajul şi aplicarea corespunzătoare a gramaticii limbii române.

Aici vom discuta despre Dark Souls, un RPG 3rd person creeat de studio-ul japonez From Software. Un joc care livrează o experienţă diferită şi care ţine musai să îţi deschidă ochii şi mintea, să te ţină blocat pe scaun şi să te facă să apreciezi un joc bun, indiferent de dificultate.

 

A fost odată ca nici odată….

Un film de introducere care îţi prezintă o poveste foarte banală. Cam aşa începe Dark Souls. În afara faptului că personajele cheie sunt dragoni, zei şi nişte oameni, mare lucru nu ţi se explică.

În principiu, dragonii erau maeştrii tărâmului, nişte fiinţe sub pământ umanoide au descoperit focul, au fost unificate de către nişte zei care căpătaseră puteri imense din sursa acelui foc….umanitatea.

Şi aşa porneşte un război imens între oameni şi dragoni. În ciuda faptului că oamenii puteau fi anihilaţi, ei bine, aceştia sunt ajutaţi de către un dragon care era foarte gelos pe fraţii săi fiindcă el era muritor. Dar de ce era muritor? Fiindcă dragonii aveau solzi, sursa nemuririi. Însă în marea sa gelozie, el a decis să dezvăluie secretele dragonilor şi să îi ajute pe oameni pentru a îşi anihileze întreaga rasă.

Ajungem în prezent unde umanitatea trăieşte bine mersi. Însă flacăra vieţii nu este veşnică, iar în curând omenirea va fi înnecată într-o eră a întunericului unde sufletul şi umanitatea vor înceta să existe. Disperaţi, zeii încearcă să caute metode pentru a recrea flacăra iniţială, însă aceştia eşuează, aducând întreaga umanitate cât mai aproape de întuneric.

Bun. Vă veţi întreba ce rol va avea personajul vostru în toată harababura asta? Simplu! Tu eşti un oarecare om care a murit, corpul fiind lipsit de suflet sau umanitate.

Pe scurt, eşti un Hollow, o fiinţă goală pe dinăuntru care îşi duce presupusa existenţă într-o stare de putrefacţie constantă într-un azil pentru asemenea creaturi.

Însă tu ai un rol important, căci printr-un miracol eşti eliberat şi trimis de către un cavaler (el fiind încă om) pe moarte să devii The Chosen Undead, fiinţa care va decide soarta ţinutului sau cel care va putea să re-aprindă flacăra umanităţii. Cam asta ar fi povestea de bază, însă Dark Souls are foarte multe poveşti mici şi importante care se leagă între ele şi creează o legătură directă şi foarte strânsă cu jucătorul. Am fost păcălit de joc să cred că povestea mi-a fost prezentată ca pentru nişte copii mici. Data viitoare, nu am să mai fiu păcălit. Serios! Cred că mi-ar lua încă 3000 de cuvinte să vă explic fiecare situaţie şi fiecare mică chichiţă a fiecărui personaj întâlnit în joc şi cum lumea jocului poate să conţină atât de multă informaţie…..e păcat că nu mă veţi crede. O să credeţi că Skyrim a avut cea mai bună poveste şi o să spuneţi că acest joc este o porcărie…..şi cel mai rău îmi pare că nu am alt mod să vă conving în afară de a vă îndemna cu toată inima să jucaţi acest joc şi să îl exploraţi până la epuizare.

De ce spun toate acestea? Pentru că Dark Souls – Prepare to Die Edition este un joc foarte dificil. Este un joc care nu îţi explică mare rahat, genul ăla de joc foarte greu încât eşti oarecum forţat să te uiţi pe un wiki sau Youtube ca să desluşeşti adevărata contribuţie a mecanicii dificile în experienţa jucătorului. Asta face jocul unic (din păcate pentru unii, din fericire pentru alţii), te scuipă în faţă, te înjură, te tachinează şi ţipă la tine să te dai bătut şi să te laşi de el. E genul de joc chinuitor, creat de japonezi  şi a fost acuzat de mase că ar fi prea „elitist” şi prea greu de înţeles pentru generaţia asta de gameri.

Am discutat cu mulţi gameri despre acest joc şi o bună parte din ei nici măcar nu au avut răbdarea să îi acorde o oră de joc după ce au fost nenorociţi în primele 30 minute ale jocului. Păcat.

Haideţi totuşi să vă fac un mic rezumat al gameplay-ului şi să vă explic puţin din mecanicile jocului. Poate cei cu mintea destupată îl vor înţelege.

 

Curva Lordran-ului

Cam asta e porecla pe care developerii de la From Software au vrut să o ofere jucătorului…..cel puţin în primele faze. De ce folosesc cuvântul curvă? Pentru că încă din primele 30 minute inamicii nu sunt tocmai uşor de ucis, iar stilul de joacă nu e tocmai uşor.

În esenţă Dark Souls îţi oferă o lume expansivă pe care să o poţi explora după bunul plac, sunt anumite bariere care te împiedică să faci asta, însă acelea sunt uşor eliminate dacă ai o idee despre cum se desfăşoară progresia jocului.

Pentru că până la urmă despre asta este vorba în Dark Souls. Progresia zonelor este una naturală, iar dacă urmăreşti drumul normal poţi lejer să începi să explorezi tot jocul fără restricţii.

Vom discuta în detaliu despre harta jocului şi explorarea sa, însă mai întâi vreau să vă explic cum stă treaba cu clasele jocului şi mecanica de upgrade a personajului.

Încă din meniul de creaţie a personajului, veţi observa că Dark Souls oferă 10 clase cu stiluri de joc distincte. De exemplu, Thief-ul este o clasă care se bazează pe dexteritate, atacuri rapide şi înjunghieri mortale. Standard nu? La fel, Sorcerer-ul este un mag periculos care poate să îşi ucidă inamicii de la distanţe impresionante cu o gamă vastă de vrăji ofensive şi defensive.

Ei bine, aici Dark Souls schimbă puţin macazul. Sincer să fiu, jocul îţi oferă o libertate destul de mare în a îţi dezvolta personajul. Să nu vă gândiţi că odată ce v-aţi ales o clasă sunteţi forţaţi să jucaţi numai cu acelaşi stil dictat de mecanicile acelei clase. Dimpotrivă, Dark Souls îţi oferă posibilitatea să te joci cu un magician îmbrăcat în armură grea care îşi loveşte inamicii cu o bardă imensă. Poţi să foloseşti şi vrăji dacă doreşti, căci singura limitare impusă sunt atributele investite în personajul tău.

Formula este una simplă. Ai 8 atribute în care poţi să investeşti. Fiecare atribut aduce un bonus pentru un anumit stil de joc.

Un exemplu bun ar fi să zicem că vrei să te joci un personaj foarte agil care să lovească cu foarte multe atacuri cu critical damage. Pentru acest stil de joc trebuie să investeşti puncte în DEX (Dexterity) şi în END (Endurance). Aceste atribute te ajută să îţi îndeplineşti scopul de mare duelist, însă Dark Souls este un joc complex, iar elementul esenţial care îţi defineşte clasa este echipamentul folosit.

Fiind un joc bine gândit, Dark Souls oferă un arsenal imens de arme. Culmea, fiecare armă are o serie de atacuri specifice. Adică un cuţit poate să facă bleed damage, pe când un ciocan este greoi, dar setul de atacuri ale ciocanului vor fi complet diferite faţă de cuţit. Şi asta-i lucrul fascinant la Dark Souls, faptul că deţine o componentă asemănătoare cu jocurile de tip fighting game unde fiecare personaj are un set de mişcări diferite.

La fel, fiecare armură îţi oferă bonus-uri diferite în funcţie de greutatea ei. O armură uşoară nu îţi oferă cine ştie protecţie în schimb poţi să fi sigur că te vei mişca ca un ninja, pe când o armură grea te transformă într-o fortăreaţă mişcătoare, însă la viteza unei ţestoase. Totul depinde de cum preferi să joci şi cum combini atributele cu echipamentul folosit.

Ce se întâmplă cu level up-ul în jocul ăsta? Cum progresezi ca personaj? Păi aici reţeta este cât se poate de uşoară, dacă stai să o înţelegi.

Când omori un monstru (fie el normal, mini boss sau boss) primeşti un număr de suflete pe care le poţi folosi pentru a îţi ridica un atribut sau pentru a cumpăra echipament. Schema este că un punct investit într-un atribut îţi oferă un level up. Exemplu, ai 6000 de suflete şi vrei să pui un punct în STR (Strength). Dacă ai level 30 atunci vei face level 31 pentru că ai investit un punct în acel atribut.

Poţi să faci level up oriunde vrei? Nu! Aici treaba devine foaaarte interesantă. Dark Souls are o mecanică foarte ciudată de a îţi salva progresul în lumea Lordran-ului. În principiu, fiecare zonă are un număr de focuri de tabără (bonfire) la care te poţi vindeca.

Tot la bonfire faci level up, fiind singurul loc unde îţi este permis să îţi modifici personajul. Însă drumul până la un astfel de bonfire este anevoios şi plin de pericole, aşa că de multe ori ajungi să cureţi multe zone ca să aflii defapt că următorul bonfire te forţează să te lupţi cu un boss dificil.

De aici devine amuzant şi o să vă explic de ce. Odată ce ai ajuns la un bonfire, TOATE creaturile (cu excepţia mini bossilor şi bossilor de zonă) învie. Aţi văzut bine şi nu glumesc. Ceea ce e şi mai amuzant este faptul că îţi pierzi TOATE sufletele şi umanitatea când mori, fiind forţat să te duci să îţi iei spiritul de unde ai murit ca să le recapeţi. Nu eşti forţat, poţi să ignori şi să îţi acumulezi din nou un număr de suflete. Însă ideea jocului este să te facă să îţi plănuieşti atent rutele de farm pentru că o singură greşeală (şi de multe ori un jucător nou va greşi de FOARTE multe ori) îţi va da peste cap toaaaată progresia.

Ce e şi mai interesant este faptul că un personaj are un număr de puncte de umanitate pe care le poate acumula. Umanitatea fiind o resursă pe care o poţi activa pentru a primi un bonus la damage, pentru a găsi mai multe obiecte şi cel mai important, pentru a putea juca co-op sau PVP. Dacă mai ţineţi voi minte ce am spus mai sus în prima secţiune a articolului, era faptul că personajul tău este un corp neînsufleţit care caută să îşi recapete sufletul şi umanitatea. Ei bine, în această stare de Hollow personajul este oarecum slăbit şi nu primeşte bonus-urile de umanitate.

Iar ca să (re)devi om trebuie să te duci la un bonfire şi să oferi un punct de umanitate. Interesante mecanici nu?

Totul inclusiv vindecarea personajului se învârte în jurul acelor focuri de tabără. Singurul mod în care te poţi vindeca în timpul luptelor este o fiolă numită Estus Flask care acţionează ca o poţiune de vindecare. Problema este că ai un număr limitat (până la 20 de folosinţe dacă investeşti umanitate în a îţi îmbunătăţi poţiunea) de folosinţe ale poţiunii, iar singurul mod în care poţi să îţi refaci rezerva de poţiuni este să…….te duci la un bonfire. Nu a zis nimeni că Dark Souls este un joc pentru cei care se dau bătut uşor. Dimpotrivă! Dark Souls e un joc pentru gameri cu tărie de caracter, spre deosebire de altele….

În fine, cam aşa stă mecanica de bază a jocului. Restul jocului este pură explorare şi planificare a rutei de farm.

Am să discut puţin despre sistemul de „crafting” al jocului. Eu nu l-aş numi crafting, dar în fine…majoritatea materialelor de crafting le găseşti sub forma unor minerale numite titanite. Acele bucăţi de titanite sunt resursa generală de îmbunătăţire a echipamentului. De exemplu, dacă vrei să faci o armă de foc trebuie să cauţi componentele specifice pentru acel element. La început ţi se cere să aduci arma la nivelul 5 (+5 în joc), după care să o aduci la nivelul +10. În funcţie de elementul dorit, materialele folosite vor avea un nume special. Red pentru foc, blue pentru arme magice, titanite chunk pentru arme cu electricitate, solzi de dragon pentru armele dragonilor etc.

Ţineţi minte că fiecare armă pe lângă faptul că are un set unic de atacuri, dar se specializează pe un anumit tip de damage. Un cuţit de exemplu este mult mai folositor cu un personaj care se specializează pe DEX, o sabie two handed este mult mai bună cu personajele care folosesc STR ş.a.m.d

De ce spun asta? Pentru că echipamentul jocului ţine cont de mâinile personajului tău. De obicei, o armă de damage se ţine în mâna dreaptă. Dacă e o sabie imensă, o foloseşti cu două mâini pentru a îţi fructifica stilul de luptă. În mâna stângă recomand un scut bun pentru a bloca diverse atacuri sau o armă lungă, de exemplu o halebardă pentru a putea bloca şi mai important, pentru a oferi un contraatac puternic creaturilor umanoide. Bun, să revenim la upgrades!

Partea interesantă este că nu există un hub central al jocului unde să îţi poţi îmbunătăţi armele după bunul plac, căci de multe ori există un tip de fierar care se specializează în a îmbunătăţi arme şi armuri de un anumit tip. Ca să ajungi până la un astfel de NPC trebuie să fugi prin lume ceva ca să îi găseşti, iar când fugi prin lumea lui Dark Souls nu înseamnă că fugi prin câmpiile cu flori fericite din Skyrim unde te poţi teleporta în orice oraş după bunul plac. Repet, planificarea este FOARTE FOARTE IMPORTANTĂ şi tocmai din acestă cauză au fost mulţi gameri descurajaţi în a explora/înţelege detaliile fine ale jocului.

Ştiu, e un mare păcat că nu îţi este explicată mecanica jocului foarte clar şi că eşti forţat de multe ori să te uiţi pe un wiki ca ACESTA sau pe un canal de Youtube dedicat ca să îţi faci o idee despre cum ai vrea să te joci…..dar asta sincer face din Dark Souls un joc mult mai interactiv pentru un motiv care încă îmi scapă. Ce mai, e fascinant, e ca pe vremurile bune când nu aveai un internet decent ca să cauţi ghiduri. Jocul are şi o astfel de faţetă.

Fiind un RPG bine dezvoltat, jocul are un sistem de facţiuni numit Covenants care îţi oferă bonus-uri şi un stil de joc diferit. Nu ţi se explică mult despre ce face fiecare facţiune, aşa că recomand un wiki serios. În esenţă, prima facţiune din joc se numeşte Way of the White, iar scopul acelei facţiuni este să vă găsească jucători pentru co-op mai rapid dacă aparţin de aceeaşi facţiune. Celelalte au mecanici mult mai complexe, but then again, wiki-ul este prietenul vostru cel mai bun.

Ah şi da, acest joc NU poate fi jucat cu o tastatură şi cu un mouse….din păcate. Aşa că înainte să cumpăraţi jocul ar fi bine să luaţi în considerare o investiţie modică într-un controller/gamepad, de preferabil unul de Xbox 360, jocul fiind portat după versiunea acelei console. Schema de control nu este foarte complicată şi este destul de uşor de intuit, ceea ce-i un lucru bun, dar nu ar fi stricat să facă ceva mai bun pentru PC. Măcar Dark Souls 2 se vrea a fi o variantă autentică de PC şi nu un port obosit….cel puţin aşa zice studio-ul From Software.

Un lucru esenţial pe care am să îl abordez este componenta de multiplayer a jocului care cred că momentan bate orice în materie de aplicare a unui design ingenios.

În principiu, pentru a juca împreună cu unul, până la maxim doi prieteni, personajul tău trebuie să deţină un obiect numit White Sign Soapstone pe care îl va primi după cel de-al doilea boss al jocului. Ca să primeşti acel obiect trebuie să găseşti un NPC (oarecum important în povestea jocului) numit Knight Solaire of Astora care poate fi găsit imediat după ce ai bătut o creatură numită Taurus Demon. După ce discuţi cu acel NPC vei primi obiectul menţionat mai sus şi poţi să începi să te joci co-op cu oamenii din joc.

Ingredientul cheie pentru a putea găsi oameni cu care să te joci este să fi om. Asta înseamnă să nu fii Hollow şi să ai un punct de umanitate investit în a îţi activa umanitatea. Îndată ce faci asta, poţi observa simbolurile lăsate de alţii presărate prin lumea jocului, iar dacă eşti înclinat să chemi pe altcineva în lumea ta ca să te ajute, poţi să îl chemi prin a îi activa acel simbol.

De notat este faptul că dacă eşti chemat de un jucător pentru a îl ajuta, personajul tău este o fantomă care nu poate să se vindece cu Estus Flask, nu poate să ia obiectele din lumea celuilalt şi nu poate să intre in anumite zone dacă nu au fost deblocate de cel care te-a chemat. În caz că ai făcut greşeli care au dus la moartea ta să nu îţi fie frică, căci te vei trezi în ultimul punct în care ai fost fără să pierzi absolut nimic.

Sunt câteva reguli pentru a putea juca co-op şi acestea sunt următoarele:

• Trebuie să fii om, nu Hollow
• Trebuie să NU fii sub 15 SL (Soul Level, adică nivele pe scurt) în zona respectivă, dar nici să NU fii peste 15 SL în aceeaşi zonă ca să poţi chema/fii chemat. Fiecare zonă are un level range care creşte cu 20 de SL în funcţie de progresia ta. De notat că toate creaturile NU se scalează direct cu nivelul tău.
• Trebuie să NU fii bătut bossul acelei zone, altfel nu poţi chema pe cineva la tine în lumea ta. Poţi doar să fii chemat.

Pe foaie sună foarte complicat însă vă asigur că veţi găsi imediat oameni sau prieteni cu care vă puteţi juca împreună. Doar să respectaţi regulile de mai sus.

Primele două reguli menţionate mai sus se aplică şi pentru varianta de PVP. Cum se face PVP în Dark Souls? Simplu. Poţi să invadezi lumea unui jucător DOAR dacă acela este om şi nu Hollow folosind un obiect numit Red Sign Orb ce poate fi consumat şi achiziţionat de la un NPC secret al jocului. Dacă ucizi un jucător, vei câştiga o porţiune din umanitatea şi sufletele pe care le deţine. Dacă ai ghinion şi eşti ucis, acelaşi lucru se aplică pentru el. Poţi să chemi un prieten să îi invadaţi amândoi lumea, făcând treaba ceva mai uşoară, însă dacă acel jucător este acompaniat va trebui să îi înfrângi pe amândoi sau de ce nu? Amântrei!

Există fel şi fel de forme de PVP sub forma unor arene sau sub forma unui fel de Fight Club organizat la anumite ore ale jocului în anumite zone, însă recomand să obţineţi access în aşa ceva de la level 100 în sus. Mare atenţie însă! Dacă sunteţi un ganker notoriu vă riscaţi să fiţi inculpat de către jucătorii pe care i-aţi chinuit. Da, există şi justiţie în acest ecosistem al jocului. Ce se va întâmpla este următorul lucru.

Dacă un jucător nu e de acord cu metodele voastre neortodoxe, acesta se va duce la un NPC special, va cumpăra un obiect şi vă va introduce numele într-un fel de clasament de răufăcători care pot fi vânaţi de un ordin de jucători care se specializazea pe pedepsirea oamenilor răutăcioşi.

Cei care au jucat MMORPG-uri ca Lineage II cred că vor înţelege această mecanică….

O ultimă chestie, jocul necesită Games for Windows Live….din păcate. Recomand instalarea unui alt mod numit DSCfix (Dark Souls Connectivity fix) pentru a vă uşura experienţa multiplayer.

 

Fantastico-medieval de la japonezi

Deşi engine-ul jocului nu este cel mai arătos şi bine optimizat în comparaţie cu alte jocuri ca Dragon Age sau Skyrim, dar măcar compensează printr-un stil artistic unic ce îi oferă ceva ce alte jocuri nu prea au şi anume personalitate.

Mai ales prin faptul că lumea din Dark Souls este o combinaţie reuşită între un low medieval fantasy combinat cu varii elemente de steampunk. Pe console jocul rulează decent şi arată binişor, însă din păcate pe PC lucrurile stau diferit.

Jocul fiind un port FOARTE sărăcăcios şi prost făcut, este esenţial să vă procuraţi modul numit DSfix (Dark Souls fix) şi să îl instalaţi înainte de a rula jocul.

Am să las screenshot-urile de mai jos să vă scalde într-o lume cu mult eye candy de calitate. Veţi observa lipsa de Anti Aliasing din cauza faptului că mănâncă foarte, foarte multe resurse şi am preferat să rulez jocul la 60 FPS constant, faţă de 10 FPS cu AA activat.

Cât despre partea audio a jocului, cred că a fost făcută să adauge culoare întregului univers Dark Souls. Coloana sonoră este bine realizată cu foarte multe piese inspirate din orchestraţiile anilor 1300 – 1600, influenţate din perioadele Goticului şi mai ales ale Barocului.

Voice acting-ul este decent şi se vede clar că fiecare dialog este realizat ca un poem inspirat din Shakespeare cu vocabularul de rigoare.

În anumite momente asemenea lucruri par foarte pompoase şi siropoase, însă universul întunecat al jocului, mai ales povestea foarte tragică creează o legătură foarte strânsă cu gamerul care e în stare să aprecieze noţiunea de joc ca formă artistică.

 

Vesnicia sufletului va dainui

Tind să cred că jocul a avut un impact semnificativ asupra genului RPG şi că multe jocuri vor căuta să emuleze acest stil din ce în ce mai des. Ceea ce nu-i un lucru rău, pentru că Dark Souls este un joc ce ţine să te facă să te implici şi să îţi creezi o legătură spirituală faţă de întreaga mitologie a universului.

Dă-mi un developer ca From Software şi înmulţeşte-l. Nu am să mă supăr. Pot să spun că sunt în sfârşit pregătit să accept acest stil foarte exagerat în dieta mea de jocuri. De multe ori caut o experienţă unică în orice joc, iar Dark Souls este momentan singurul joc ce mi-a livrat acea experienţă demult uitată.

A fost, este şi va fi parte din ceva minunat şi copleşitor pentru că Dark Souls 2 va fi lansat anul viitor cu multe îmbunătăţiri şi cu multe clarificări cu privinţă la întreaga desfăşurare a scenariului şi mai ales a gameplay-ului.

Ascultaţi-mă când vă spun că acest joc trebuie jucat şi gustat cât mai rapid……până când flacăra vieţii se va stinge, iar sufletul şi umanitatea noastră vor trece în neant…..

p.s Notele mai jos. Jocul poate fi cumpărat la un preţ foarte modic de pe Steam sau e-taileri ambulanţi ca G2play.

• Gameplay – 10
• Sunet –10
• Grafică – 7
• Multiplayer – 8
• Storyline –10
• Overall: 9