Am aşteptat acest joc cu sufletul la gură în speranţa că Gearbox Software, fiind mari fani ai proprietăţii intelectuale Aliens, or să facă ceva mai bun decât studioul Rebellion cu al lor Aliens vs Predator 2010, însă după o analiză foarte atentă a ambelor jocuri, trebuie să recunosc că AvP 2010 este jocul mai bun. Dar să revenim la Aliens: Colonial Marines şi cum nu vom mai vedea un alt joc bazat pe acest univers în viitorul apropiat.
Încep prin a vă spune că mă consider un fan destul de înrăit al acestei licenţe, mai ales prin faptul că fac parte din generaţia 89′ în sus unde filmele cu favoriţii noştrii Xenomorfi ne-au marcat copilăriile. Cu toate acestea, până la acest joc am avut parte de o serie de jocuri extraordinare care nu numai că au făcut un nume bun pentru numele de Alien, dar şi pentru numele de Predator. Tind să cred că primele două Aliens versus Predator au fost jocurile generaţiei şi că marele avantaj al acelor vremuri era că prospeţimea unui game design bun a fost motivul pentru care am rămas şi rămânem în continuare impresionaţi.
Problema generaţiei ăsteia este că sunt prea multe jocuri pe care nici un fel de nişă nu le mai vrea în braţe. Cu acest joc în schimb…
Aliens: Colonial Marines este povestea a echipajului de soldaţi de pe nava USS Sephora ce sunt trimişi pentru a investiga dezastrul de pe nava USS Sulaco, cea din filmul Aliens (la noi în ţară cunoscut sub numele de Aliens 2). Aici vedem cum Gearbox Software au vrut să construiască o punte narativă unde încearcă ei, destul de prost, să ne lege evenimentele între primul, al doilea şi al treilea film cu Aliens. De aici, vă puteţi imagina faptul că protagoniştii jocului, căci acest joc se poate juca în maxim 4 persoane, vor trece printr-o serie de alte evenimente dezastruase ce vor culmina într-o bătălie pentru supravieţuire. Din păcate, povestea este şubredă şi prost construită, nimic din atmosfera sau din acea premiză a filmelor fiind prezente în joc.
Scenariul este scris de un dobitoc, cu scenarii de genul „du-te salveaza pe capitanul X, capitanul e infestat, capitanul merge cu voi în mijlocul unui tunel în vid, îi iese creatura din piept, cumva şi din armura aia groasă şi ghici ce, în loc să vă lase să îl împuşcaţi, el scoate grenada şi vă pecetluieşte soarta.” GG GEARBOX! Cu atât mai mult cât cumva ni se bagă pe gât un nou inamic sub forma corporaţiei Weyland Yutani, a cărui interese diabolice pentru a avansa ştiinţa şi progresul uman ne vor da cu palma peste bot. De unde şi până unde au apărut corporaţia Weyland Yutani?
Care sunt motivele adevărate pentru care o corporaţie ar da sume mari de bani pentru a trimite un întreg regiment de mercenari pe epava navei infestate de dragii noştrii Xenomorfi? Habar nu am, pentru că acţiunea se va derula atât de subit încât nici nu mai ajungi să înţelegi o iotă din ce vrea acel narator obosit să îţi povestească.
Serios, nici măcar dialogurile nu sunt interesante, tot jocul fiind o serie de one linere hollywoodiene de genul „Leave no marine behind” sau „Let’s go ladies, time to move”. Penibil.
Staţi liniştiţi. Credeţi că mai încolo veţi avea parte de nişte explicaţii şi de o încercare de a salva povestea? Normal că nu! Căci odată ce echipajul Sephorei ajunge pe vestita şi infestata colonie cunoscută în filmul Aliens drept Hadley’s Hope începe spectacolul urât în care tot jocul se transformă într-o continuă bătaie de joc unde mersul pe coridor şi împuşcatul creaturilor este mai mult decât suficient sau cel puţin cred că aşa s-au înţeles Gearbox Software cu publisher-ul SEGA.
Ca să înţelegeţi de ce sunt aşa de învrăjbit împotriva acestui joc, trebuie să înţelegeţi că totul vine de la marketing-ul celor de la Gearbox Software. Randy Pitchford, CEO-ul companiei este un om cu o guriţă formidabilă ce vorbeşte pe un mod foarte atrăgător şi cât se poate de rezonant cu noi gamerii. Mai ales când e vorba despre jocurile studio-ului său, iar în cazul lui Colonial Marines, Randy Pitchford a fost figura publică definitivă. Sunt multe clipuri, interviuri şi post-uri pe Twitter unde domnul Pitchford se declara un fan înrăit al licenţei Alien, că a stat de vorbă cu regizorul primului film, Ridley Scott, pentru a găsi o metodă de a lega acest joc şi cu elemente din ultimul film sci-fi al respectivului, Prometheus.
Jocul a venit cu un absolut zer0 barat din ce a promis Gearbox şi al lor Pitchford. Acum înţelegeţi şi voi că acest joc nu arată a fi făcut de o echipă de pasionaţi ai universului Aliens. Ca să nu mai spun, întreg jocul a fost un proiect asemenea lui Duke Nukem Forever, alt joc preluat de Gearbox de la altă firmă (3D Realms), alt joc care a eşuat şi a distrus fanteziile celor ce îl aşteptau, altă epavă şi altă lecţie bună pentru istoria gaming-ului.
Am spus cumva că Aliens: Colonial Marines nu este un proiect 100% Gearbox? Haideţi să vorbim puţin despre dezvoltarea acestui joc.
Game over
Aliens: Colonial Marines este un proiect care a fost luat de sub gura celor de la EA de către Fox Entertainment acum multă vreme prin anul 2000. Noi ştim mai bine despre momentul în care Aliens a fost combinat cu cea a faimosul Predator şi astfel, cei de la Rebellion Development au dat naştere seriei ce a propulsat întregul univers spre faimă cu primul joc Aliens versus Predator în 1999. Ei bine, au mai trecut câţiva ani după titlul cu numărul doi, de data asta dezvoltat de către cei de la Monolith (Blood, Blood 2 The Chosen, F.E.A.R), alt joc fantastic dealtminteri.
În 2006, publisherul SEGA a reuşit să pună mâna pe licenţa Aliens versus Predator şi tot ce înseamnă acestea şi s-a pus la muncă pe un titlu de zile mari……însă treburile nu au mers foarte bine, căci Gearbox era pe vremea aia ocupat cu muncă grea pe proiectul Borderlands, aşa că după cum v-aţi dat seama, munca a fost pasată unui alt studio numit Time Gate Studios care din lipsă de personal şi experienţă, au făcut un joc destul de slab. Ei bine, după succesul celor de la Gearbox în 2009 cu Borderlands, după ce producţia la Aliens: Colonial Marines a fost sistată de ceva vreme, o grămadă din pagubele şi rămăşiţele acestui proiect au fost reluate de Gearbox pentru a fi reconstruite. La vremea aia, Gearbox făcea acelaşi lucru pentru 3D Realms şi al lor Duke Nukem Forever. Şi acum, în anul 2013, după atât hype şi după atâtea bale ale comunităţii înrăite după tot ce înseamnă Xenomorf, apare această mizerie de joc pusă cap la cap din bucăţi proaste de joc.
Este un sentiment de respect şi de ură pentru Gearbox Software că au putut din nou să arate un tupeu fantastic în a ne servi cu un joc aşa de prost, dar îi iert pentru succesul francizei Borderlands (mai ales pentru Borderlands 2 pe care l-am şi ales Jocul Anului aici la WASD), dar să vă arăt de ce este jocul atât groaznic.
În primul rând, design-ul şi mecanica jocului îl strică din temeli. Nu vă gândiţi că veţi juca un joc atmosferic în care supravieţuirea contează şi resursele limitate creează un sentiment de disperare, rezultând într-un nerdrgasm demn de licenţa Aliens. Aliens: Colonial Marines este un shooter banal în care coridoarele şi micile arene unde de obicei te lupţi cu vreun super Xenomorf sunt la zi. Nu este cu nimic special faţă de Doom 3 sau Unreal 2. Culmea, sunt jocuri mult mai bune decât această porcărie fără suflet şi fără haz.
Aliens: Colonial Marines se vrea a fi un shooter co-op ce poate fi jucat în 4 persoane. Da este un shooter co-op pentru 4 oameni, însă doar dacă reuşiţi să vă conectaţi cumva la serverele Gearbox şi să aveţi posibiltatea să vă jucaţi în măcar doi oameni fără să fiţi deconectaţi subit. Pot să vă spun că eu, împreună cu colegul Cătălin Niţul de la Playtech.ro care poate să ateste adevărul spuselor mele, ne-am chinuit aproape 1 oră să încercăm să pornim o campanie pentru 2 oameni. Meniul este prost făcut, funcţionalitatea este zero, iar dacă intrii în meniul de campanie şi faci setările necesare (dificultate, misiune, mod de conectivitate) şi alegi misiunea automat toate setările se vor reseta magic. Nu glumesc şi acelaşi lucru se întâmplă şi în multiplayer, dar vom vorbi ceva mai tărziu despre acest capitol.
Gândiţi-vă că tot jocul poate fi jucat mergând în faţă ca orbul şi măcelărind orice creatură ce vă stă în cale fără să vă pese de nimic. Serios, să nu vă fie frică să vă jucaţi pe dificultăţi mai mari, căci AI-ul şi scripturile proaste ale jocului nu vă vor testa abiltăţile de gamer. Pe lângă faptul că jocul a avut o campanie de marketing unde cuvinte ca „luptă pentru supravieţuire împotriva rasei perfecte de ucigaşi”, „un rollercoaster emoţional unde nu ai gloanţe magice pentru a te putea apăra”, „jucătorii de co-op vor fi forţaţi să se bazeze unul pe altul pentru a putea trece prin nivele”, „acest joc este experienţa AUTENTICĂ a unui Colonial Marine”, „noi am făcut adevăraţii Xenomorfi, să vă fie frică” ş.a.m.d au fost aruncate mai ceva ca înjurăturile la birt, ei iată jocul a mai şi cutezat să se mândrească cu un multiplayer „original”, „inspirat după jocuri ca Left 4 Dead” (un developer de la Gearbox chiar a spus această idioţenie). Ce să mai vorbim?! Este ca şi cum Gearbox şi-ar fi făcut nevoile pe HDD-ul calculatorului şi nici măcar nu au avut bunul simţ să îşi ceară scuze. Deraiez iar, mă scuzaţi,
AI-ul din Aliens: Colonial Marines este acelaşi AI folosit în jocuri ca Doom 2, Corridor 7 şi de ce nu? Alien Trilogy. Exact. Xeonomorfii, adică rasa aia de creaturi inteligente care au evoluat şi continuă să evolueze, creaturile care mă făceau să îmi bag capul în pernă sau să rămân căscat cu bale la gură de fascinare, ce mai, adevăraţii antagonişti ai unui film de tip slasher horror, nu reacţionează cu nimic la faptul că un om pompează gloanţe în ele, nu. Ele vin în continuare ca taurii în faţa ta, cumva excitate de prospectul că ai să le termini această existenţă penibilă cu un Pulse Rifle sau cu un Smart gun. Nici măcar nu au inteligenţa unei maimuţe să se caţere pe pereţi însă atunci când se caţără, de multe ori ori se plimbă în jurul tău ca nebunele fără să facă ceva, ori rămân acolo cumva fascinate de faptul că cineva chiar a pierdut timp să le programeze. Cea mai tare chestie este nivelul unde rămâneţi fără armament şi sunteţi forţaţi să parcurgeţi un labirint cu o nouă specie de Xenomorfi chioară şi incapabilă, creată probabil pentru a suplini rolul de candidat pentru Xenomorph Special Olympics. Dacă eram James Cameron sau H.R Giger cred că dădeam în judecată şi pe SEGA şi pe Gearbox pentru aşa ceva. Săracul creator al universului Dan O’Bannon, Odihnească-se în pace’, cred se zbate în mormânt.
Scripturilesunt la nivelul celor folosite în jocurile din 1997. Puteţi să parcurgeţi un întreg nivel fie să ucideţi tot ce vă stă în cale, fie puteţi să fugiţi prin tot nivelul dacă jucaţi în co-op şi să vă aşteptaţi că sistemul de checkpoint-uri şi el la fel de penibil să vă radă toţi inamicii ce văr urmăerau fără nici un fel de grijă. Eu înţeleg că Gearbox nu au avut un timp îndelungat pentru a lucra la acest joc datorită altor proiecte mai importante (adică doar Borderlands 1 şi 2), dar serios măi băieţi, jocul ăsta a fost măcar testat?
După cum v-am mai spus, unde în Aliens 2 durează 20 de minute până când echipajul de soldaţi rămân fără muniţie, ei iată, Colonial Marines vă oferă la discreţie tot, fără nici un fel de problemă. Nu mai ai muniţie la Pulse Rifle? NICI O PROBLEMĂ. În 10 secunde găseşti trei încărcătoare împrăştiate magic printr-un colţ al unei camere. Nu mai găseşti muniţie pentru Pulse Rifle? E ok, căci protagoniştii au un întreg arsenal de 8 arme la discreţie, aşa că distraţi-vă doamnelor şi domnilor.
Nu mai ai viaţă? Nu e problemă, căci în Single Player găseşti Medkit-uri câte vrei, iar în co-op un partener poate să vă aducă înapoi la viaţă, chiar şi dacă un Facehugger v-a strangulat şi v-a băgat un ou Chestburster Surprise pe gât. E foarte ok, nu?! Nu mai aveţi armură? Nici acolo nu e problemă, găsiţi căşti balistice şi armură kevlar de parcă v-aţi duce în Miniprix. Gearbox vă dă totul mură în gură. Distracţia şi râsetele sunt asigurate! Ca să mai dea cu puţină sare pe rană, Gearbox Software au inclus în poveste un regiment de mercenari angajaţi de corporaţia Weyland Yutani cu care vă puteţi satisface nevoile de shooter arcade marca Call of Duty. AI-ul este atât de inteligent încât acei mercenari profesionişti se vor asigura ca voi să vă plasaţi bine headshot-urile, mai ales amatorilor de no scope.
Şi că tot vorbeam de Call of Duty, cum să nu uite Gearbox să nu implementeze un sistem de progresie cu XP şi echipament ce poate fi deblocat chiar şi în campania single player. Staţi liniştiţi băi shooteriştilor, căci acum puteţi să vă personalizaţi Pulse Rifle-ul cu vopsea, abţibilduri cu cranii şi coase şi de ce nu? Un amortizor împotriva creaturilor ce ar poseda abilitatea de a vă simţi prin pereţi. Defapt acum văd logica acestui joc. Jocul trebuie jucat cu o armă cu amortizor pentru că AI-ul de aia a fost programat în halul ăla, gândiţi-vă! Creaturile sunt stupefiate de faptul că un soldat poate să le ucidă cu o armă care trage cu 3 focuri (chiar există o astfel de armă, se numeşte Assault Rifle) şi este personalizată cu un amortizor, este perfect logic. Dar să las sarcasmul la o parte şi să vă explic că acest sistem de progresie vă poate debloca îmbunătăţiri pentru arsenal şi noi abilităţi pentru a fi putea folosite în multiplayer.
Ce am mai ratat? A da, mai ţineţi minte acel mini radar din Aliens? Acel scanner nenorocit care odată ce înregistra potenţiali inamici şi pornea acel blip cumva perfect coordonat cu bătăile inimii, vă băga în sperieţi în AvP 1 sau 2? Acel mini radar cumva a fost procurat din vreun supermarket Mega Image, căci el ştie să înregistreze ţintele doar când ele s-au spawnat, aşa că dacă vă aflaţi într-o cameră goală şi radarul nu vă detectează nimic, staţi liniştiţi că e în siguranţă, aici se ocupă script-ul prost al jocului să vă bage Alieni doar când se spawnează aproape de voi, aşa că lăsaţi grija la o parte şi daţi acolo înainte cu pompa de gloanţe. Ce pot să spun, când am scris acest review, nu l-am scris cu sentimente tocmai bune.
Ajungem acum la componenta de multiplayer care poate fi uşor prezentată, doar să priviţi clipul de mai jos. Îmi cer scuze pentru sunetul încet, eram foarte întristat şi era şi 4 dimineaţa. Sorry.
Pe lângă asemenea magie, multiplayer-ul este nimic altceva decât o copie ieftină de Left 4 Dead unde matchmaking-ul prost, demn de jocuri gen Call of Duty: Modern Warfare 2 vă lasă să aşteptaţi 5 minute până când vă găsiţi un meci, asta dacă reuşeşte să vă găsească un meci cu un host de undeva de prin Europa.
Hărţile sunt groaznice, pentru că aici există doar 7 hărţi, iar acestea sunt împărţite pe două categorii: Hărţi pentru Marines sau Hărţi pentru Alien, harta este o hartă bună pentru Marine, tot ce trebuie să faceţi este să staţi împreună pe teren deschis şi să vă escortaţi slayer-ul (adică cel care face multe frag-uri) la smartgun-ul ce se spawnează la 20 de scunde după ce a început meciul, de acolo, vă îndreptaţi înapoi de unde aţi plecat şi fără nici o grijă puteţi să vă puneţi cortul şi să campaţi orice nenorocit care se joacă Xenomorf.
Ziceam mai sus de unlock-uri pentru Multiplayer a’la Call of Duty? Da. Aliens: Colonial Marines „vă oferă un sistem robust de personalizare unde orice armă poate avea 4 ataşamente, o serie de vopseluri pentru a vă satisface nevoile cromatice şi puteţi să vă deblocaţi şi armuri folositoare anume Heavy Armor ce vă protejează de atacurile DEVASTATOARE ale Xenomorfilor”. Pe partea ailaltă a creaturilor, „vă puteţi delecta cu un set nou de torace pentru a vă putea proteja şi mai bine împotriva focurilor inofensive ale armelor primitive omeneşti, noi cozi pentru că se poate şi noi atacuri devastatoare care sunt executate imediat, demonstrând forţa letală a evoluţiei Xenomorfice.”
Oamenii pot juca cu loadout-uri a’la Call of Duty sau CS, iar Alienii au 3 tipuri de „creaturi unice ca, Drone, Alien ca la mama acasă cu atacuri letale de la apropiere, Spitter-ul, Alien ce poate instantaneu să lanseze proiectile cu acid către fraierii ăia de oameni şi Lurker-ul îngrozitor de rezistent pe care agilitatea inumană îl va ajuta pentru a îşi surprinde prada.” Observaţi că unele lucruri s-au spus în ghilimele, puteţi să vă daţi seama de ce. Nimic din ce am spus nu este aşa. Un exemplu bun este Xenomorful de tip Spitter care pe lângă faptul că merge infernal de greu, trebuie să îşi încarce acidul prin a te ţine cu degetul pe click stânga pentru a putea face nişte damage care de multe ori nici nu e letal şi culmea, este şi mai lent.
După cum ştiţi, două elemente fundamentale ale unui joc de tip multiplayer sunt movement-ul şi controlul asupra personajului, păi dacă eram în anul 1995 probabil că îi lăudam pe cei de la Gearbox pentru schema de control genială, dar având în vedere că sunt în 2013 unde tupeul este cras şi cumva Gearbox au făcut două butoane separate pentru funcţia de căţărat pereţi şi funcţia de sprint pentru Aliens.
Ca să nu mai spun că movement-ul Marinilor este lent, este uşor de întrerupt, să pui ţinta la ochi este să semnezi propria moarte, iar la Alieni căţăratul de pereţi de multe ori necesită micro-ul unui jucător de strategie pentru a trece prin labirintul coliziunilor proaste cu mediul înconjurător.
Unreal Engine 3 pre-alpha
Jocul este urât din punct de vedere grafic, îmi pare rău, nu sunt un fan al concepţiei grafică > gameplay, însă pozele vorbesc şi aici cred că Gearbox au făcut rost de varianta Pre-Alpha a engine-ului Unreal Engine 3. Suntem în 2013, şi iată că Gearbox nu ştie să folosească Unreal Engine 3 decât pentru a randa un „gameplay” demo.
Daăc vă mai aduceţi aminte, Unreal Engine a fost adus şi pe tablete. Evident că o tabletă nu este capabilă să folosească texturile enorme pe care le poate folosi un PC, însă caracteristicile engine-uilui sunt aceleaşi. Ar mai fi o variantă şi aceea că Gearbox au dorit să facă jocul să arate pe toate platformele similar unei portări pe platforma cu Android.
Oricum, grafica se pretează categoriei Duke Nukem Forever.
Sunetul este ok pe alocuri, mai ales că armamentul sună cum trebuie, muzica este compusă de aceeaşi orchestraţie ce a lucrat la filmele Alien, iar actori ca Michael Biehn (Corporal Dwayne Hicks din Aliens 2) şi Lance Henriksen (Androidul Bishop) au fost plătiţi cu sume mari pentru a îşi împrumuta vocile, însă staţi liniştiţi oameni buni, din cauza lor s-a amânat proiectul.
Aliens: Colon Puturos
Dezamăgire şi tristeţe sunt cuvintele ce caracterizează acest joc.
Sper ca SEGA să piardă licenţa şi să se găsească un developer care să pună osul la muncă indpendent şi să facă odată un Kickstarter pentru un AvP făcut ca la carte. Prost joc, proastă investiţie, prost, prost, prost tot. Cred că trebuia şi eu să scriu un review de o pagină ca alţii şi să stau liniştit, mă cam chinui să empatizez cu gamerul. Notele mai jos şi aviz fanilor universului, cei ce se consideră amatori le voi recomanda frumos să cumpere filmele pe DVD şi primele 3 cărţi sau să îşi reinstaleze AvP 1 sau 2 şi să dea partide bune în Multiplayer sau să se pişe pe ei de frică în Singleplayer aşa cum ar trebui jucat.
Doamne, nu îmi vine să cred că jocul acesta e cumva de 3 ori mai prost decât AvP 2010. This is why we can’t have nice things Gearbox. Dar şi asta e o lecţie în sine şi aici vă împart părerile de rău a.k.a feels, celor fraieri ca şi noi ce au primit sau cumpărat acest joc. Îmi vine să trimit înapoi această copie jenantă înapoi sau să i-o dau vreunui copil care încă nu a fost corupt de adevărul crud al industriei video ludice.
Groaznic, vă spun. Groaznic.
Mai ales în vedere că Metacritic-ul acestui joc nu este unul tocmai bun, jocul fiind ratificat 4 cu maximă indulgenţă. Un lucru pe care o să îl împărtăşesc este că şi alt publisher, Ubisoft a făcut acelaşi lucru cu Ghost Recon: Future Soldier, un alt joc la fel de slab ca şi acesta.
Mai ţineţi minte demo-ul de la E3 2009 al lui Ghost Recon: Future Soldier? Mai ţineţi minte cât de „bine a fost recepţionat” când a fost lansat şi nu puteai nici măcar să te joci un joc de Multiplayer? Bun. Ei bine, acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Aliens: Colonial Marines, unde am fost păcăliţi de o echipă şireată cu un demo foarte drăguţ în timpul lui E3 2012 şi acum că s-a lansat, poftiţi produs. Ambele titluri au suferit de acelaşi lucru, embargo de presă până în ziua lansării ca să nu se împrăştie vorba rea şi să îşi scoată publisherii vânzările necesare.
Aşa suntem noi forţaţi de publisheri să nu vă spunem adevărul înainte să se comită tragediile, aşa este presa aceasta unde pupincurismul atinge cote care te lasă pur şi simplu fără voce. De exemplu, site-ul Guardian a oferit o notă de 8 acestui joc, alte site-uri mai mici, au dat nota 5, 6. Păi se poate aşa ceva? Chiar în halul ăsta am ajuns? Să ne milogim după atenţie din partea publisherilor ca acei cerşetori ce umblă prin transportul public? Pai e frumos să dai note mari şi să uiţi motivul pentru care faci un review?
De aceea noi, presa, sau cel puţin noi de la WASD, căci nu am să vorbesc pentru alte site-uri româneşti de specialitate, încercăm să vă dăm o opinie sinceră. În fine, deja s-au provocat pagubele şi pe viitor, orice gamer ar trebui să voteze cu portofelul şi să se disciplineze cu puţintică răbdare până cumpără un produs.
Storyline: 3
Grafică: 3
Sunet: 7
Gameplay: 2
Multiplayer: 3
Overall: 3.6
