An de an gamerii de pretutindeni au privilegiul să se înjure, să scuipe acuzaţii din stânga în dreapta şi să îşi verse frustrările de o viaţă din cauza unui simplu subiect, licenţa Call of Duty.

Încă de la popularitatea primului Modern Warfare a.k.a CoD4 , acest fenomen global a dat naştere unui cult foarte puternic de oameni care ar dori să vadă temelia acestei francize arsă, violată şi ce gânduri maliţioase le-ar mai umbla lor prin cap…..asta ca să vedeţi ce oameni prietenoşi sunt unii gameri.

Ei bine, „am comis marele păcat” şi am jucat acest joc considerat şi citez „the downfall of gaming”, însă oare ne vom scufunda şi mai adânc în depravare sau oare vom încerca să ne spălăm păcatele prin a mânji cu noroi acest titlu? Vom afla în rândurile de mai jos.

De-a lungul seriei, CoD a avut marele avantaj de a fi printre puţinele shootere militare ce deţineau un scenariu cât de cât intens. Era şi normal, căci toată licenţa a fost creată de o echipă fostă EA Games pe atunci, numită 2015, Inc. (reponsabili şi pentru franciza Medal of Honor). Era clar că aceşti doi oameni, Jason West şi Vince Zampella sunt nişte adevăraţi trend setteri şi că sub mantia lor, genul shooterelor avea să îşi schimbe niţel perspectiva de viitor.

Zis şi făcut, căci nimeni nu s-a ţinut bine pe scaun odată ce furtuna după Call of Duty Modern Warfare a lovit întreaga lume. Desigur, unii gameri mai pretenţioşi vă vor spune că tot Unreal şi Quake 3 sunt shooterele de bază, însă v-aş recomanda să nu le daţi crezare, căci acele două jocuri (deşi sunt şi ele extraordinare) fac parte din cu totul alt gen de FPS. Oriunde te jucai, auzeai pe careva că vorbeşte de acest joc ciudat numit Modern Warfare. Pentru unii oameni, acest lucru a început să devină enervant, industria fiind acum încurajată să scoat[ pe bandă rulantă aceste titluri cvasi militare anual pentru a face un ban. Problema a fost că această ură a ajuns la cote atât de mari, încât deja e ceva patologic. Ce să faci, prejudecăţile sunt încă la modă în anul 2012. Acum de la jucători de RTS până la indie gameri, Call of Duty este inamicul numero 1.

 

Bun. Revenim la poveste

În caz că nimeni nu era surprins, era timpul pentru Call of Duty să ne ducă şi în viitorul apropiat. Este o abordare relativ nouă pentru o licenţă care până acum oscila între WWII şi anii 2000, însă Treyarch (studio-ul care tocmai a reuşit să preia ştacheta seriei ) este 100% încrezător în forţele sale şi ne explică cum că de acum încolo, vom avea o abordare nouă în fiecare joc, în fiecare an. Şi aici începem cu povestea care este o cronică a Americii ce luptă cu onoare, pentru dreptate. Ştim cu toţii că Black Ops 1 a fost propagandă pro-USA de la bun început, iar noul Black Ops 2 nu este diferit. Au vrut să vă ia ochii cu faptul că au angajat un scenarist mai decent (David S. Goyer = Nolan’s Batman series) să vă facă să bociţi puţin pentru cât de mult o să investiţi voi în personajele acestui joc.

 

 

Adevărul este că povestea acestui joc este într-adevăr, interesantă. Însă, nu aduce nimic profund pentru că până la urmă, câtă profunzime să bagi într-un joc unde omori oameni cu o mitralieră?

Normal. Nu are nimeni nici o pretenţie….doar cultura indie care acum se auto intitulează „pionierii unei ere noi în storytelling”. Culmea, am văzut foarte puţine jocuri indie cu poveşti care să te facă să te implici emoţional, unul fiind Zeno Clash, dar în rest? Nu prea sunt cu miile. Dar iară divagăm şi nu face bine, ce vroiam să spun este că un joc ca Black Ops 2 trebuie luat cu puţină sare, mai ales în momentul în care este anunţat.

Ce este însă cât de cât proaspăt este faptul că seria (doar cea Treyarch) a mers pe direcţia populară de a include o campanie cu finaluri posibile, unde acţiunile jucătorului în anumite misiuni vor contribui la un final bun sau rău. Culmea, acest lucru este foarte bine executat, multe dintre alegeri fiind subtil implementate. Eu, de exemplu, nu mi-am dat seama de faptul că puteam să salvez un anumit personaj dacă nu făceam un anume lucru în acea situaţie. Totul bine şi frumos, însă să nu vă aşteptaţi la finaluri multiple, căci jocul are doar DOUĂ finaluri posibile cu câteva alegeri minuscule fiind doar puse acolo de dragul unui achievement.

 

 

Ah, uit să vă spun de poveste şi despre ce este vorba. Fiul lui Alex Mason, David este un comandant al forţelor americane ce se ocupă cu anti terorismul şi scopul lui este să îl prindă pe Raul Menendez, principalul antagonist, un terorist din Nicaragua (cu o ciudată obsesie asupra surioarei sale, Josefina) care este pus pe fapte nefaste şi nu numai. Aparent domnul Menendez este presupusul ucigaş al lui Alex Mason, iar povestea acestui spaniol ne va duce prin două perioade, respectiv anii 80′ în care vom juca cu tata Mason şi al său tovarăş Frank Woods şi 2025 unde vom juca cu băietul David Mason şi vreo încă 10 – 25 de personaje.

Cum vine asta? 10 – 25 de personaje? Exact. Perioada viitorului apropiat ne deblochează un „nou” mod de joc numit Strike Force care ne pune în bocancii unei echipe de specialişti ce sunt trimişi în diverse misiuni pentru a dejuca planurile domnului Menendez. Strike Force se joacă într-o combinaţie rudinemtară de RTS/FPS unde abilităţile tale de comandant/soldat vor fi puse la încercare. Sincer să fiu, Strike Force a dat un gust bun jocului însă banalitatea misiunilor care se rezumă la un simplu „Apără X pentru 5 minute sau Omoară ţinta X în 5 minute” face ca acest gust să se dispară pe parcurs.

În esenţă, povestea este un emo story în care un traficant de arme/terorist boceşte după sora lui moartă, fiul care boceşte după tăticul mort încercând să îi devină exacta lui imagine, plus boşorogul clasic (Frank Woods în 2025) care suferă de artrită şi „‘Nam flashbacks”. Faţă de Black Ops 1 este o îmbunătăţire MAJORĂ mai ales datorită faptului că Treyarch acum deţin magicieni ai cinematicurilor precum Michael Barnes (un faimos regizor de machinima-uri Call of Duty MW1 şi WaW pe YouTube) care fac o treabă bună în a face din scene banale unele ceva mai suportabile. Jucaţi campania şi vedeţi ce şi cum……poate o să aveţi vreo surpriză mai mare ca mine, cine ştie? Apropo, recomand să vă uitaţi la credits până la sfârşit. Merită.

 

Multiplayer

Trecem la adevărata valoare a jocului şi implicit, a seriei. Multiplayer-ul.

În stilul clasic Treyarch, Black Ops 2 vine cu nişte schimbări cât de cât radicale în mecanicile de multiplayer. Ok….nu atât de radicale încât să nu mai recunoşti jocul, dar destul de serioase încât să schimbe modul jocului şi mentalitatea celor care îl joacă.

Am crezut că o să fie o chestie de durată şi că în sfârşit avem un joc făcut de nişte game designeri cu cap însă acel gust delicios s-a disipat pe parcurs şi aici aş putea spune că s-au făcut anumite schimbări care duc seria un pas înainte de data asta faţă de cei trei paşi înapoi făcuţi de Infinity Ward cu Modern Warfare 3…..însă acum după ce am apucat să trec de primul Prestige şi după ce am observat tendinţele jucătorilor….ei…..se pare că multiplayer-ul acestei francize va rămâne blocat în aceleaşi obiceiuri.

Dar să începem cu ce este diferit şi anume Perk-urile, încă de la început se vede lipsa clasicelor Sleight of Hand/Steady Aim, moment în care am rânjit, căci numai simpla amintire a apăsacilor obsedaţi de SMG-uri sau Akimbo fani care îmi făceau ziua atât de frumoasă era îndeajuns să arunc mouse-ul pe geam, aşa că de data asta am răsuflat uşor gândindu-mă că am terminat-o cu asemenea fagotristeţuri. Cu atât mai mult cât variantele Pro ale fiecăuri Perk au fost eliminate, iar o bună parte din Perk-urile vechi au fost refăcute, cel mai bun exemplu fiind Ghost care acum te face invizibil pe radar doar când NU stai pe loc, o schimbare înspre bine dealtminteri.

Întregul sistem de Create A Class este acum numit Pick 10 şi aici Treyarch a vrut să ofere mult dorita schimbare. Practic, ai 10 puncte la dispoziţie pe care le poţi folosi să te înarmezi, iar fiecare armă, perk, echipament ş.a.m.d în afară de Scorestreak-uri te va costa 1 punct. Ideea e următoarea, cu acest sistem, îţi poţi face o clasă care să folosească 6 perk-uri de la bun început, datorită sistemului de WildCards care îţi pot permite folosirea unui obiect, fie el Perk, fie el armă din sistemul Pick 10 (WildCards costă şi ele tot 1 punct), însă vei fi redus în a folosi un cuţit până când poţi să pui mâna pe arma unui inamic omorât. La fel, poţi să îţi creezi o clasă în care să fi înarmat până în dinţi cu 3 ataşamente pe arma principală şi două pe cea secundară, însă asta te-ar limita la folosirea unui singur Perk.

Sper că aţi înţeles ce v-am explicat, dar ca să vă fac un scurt rezumat, Create a Class din Black Ops 2 este un mod în care bagi puncte să câştigi ceva, dar vei pierde altceva în schimb. Am fost impresionat de faptul că sistemul te lasă să experimentezi cu el ceea ce în titlurile precedente nu prea puteai, dar aparent se mai fac şi lucruri cât de cât ok. Momentan, nu i-am găsit nici o hibă sistemului, însă sunt sigur că cineva va găsi o combinaţie letală pe durata jocului, iar dacă asta nu se va întâmpla, înseamnă că Treyarch a făcut ce trebuia şi poate vedem şi noi un multiplayer de Call of Duty care să nu pută atât a nepotism pentru console.

Câteva lucruri de precizat însă:

Ataşamentele dau tonul armelor, NU Perk-urile şi astfel un ataşament poate determina comportamentul unei arme şi orice alegere trebuie luată în considerare. De asemenea, Scorestreak-urile sunt altă mămăligă faţă de sistemul vechi de Killstreak-uri folosit în celelalte jocuri pentru simplul fapt că jucătorii sunt încurajaţi….ba nu…forţaţi aş putea spune…să joace în echipă. De ce?

Pentru că acum un kill contează mai puţin, decât capturarea unui obiectiv, un Stealth Chopper îţi va oferi mai puţine puncte per kill spre deosebire de un simplu Assist. De asemenea, un Scorestreak se câştigă foarte greu. Gata cu fuga nebună pe hartă şi goana după frag-uri. Treyarch încearcă să forţeze mâna jucătorului şi eu cred că se merge într-o direcţie bună.

 

 

Din păcate, Black Ops 2 este victima profitului şi asta se vede prin un singur lucru. Lipsa serverelor dedicate. Este pentru a nu ştiu câta oară când văd imbecilitatea asta de implementare a unui sistem de consolă peer 2 peer matchmaking pe platforma PC-ului unde precizia mecanicilor de shooter, mai ales a unui shooter care se vrea a fi twitch shooter cu tentă realistă. Treyarch a comis-o grav cu acest lucru şi chiar am fost păcălit împreună cu restul comunităţii, crezând că vom vedea o listă de servere şi un acces la fişerele de server. Aşa poate am fi văzut şi noi un joc mai bun, însă Treyarch susţine cu vehemenţă că modificările aduse unui joc îl dăunează. Atunci să îmi spună şi ei mie cum comunitatea eSports se joacă CoD4 promod încă în anul 2012?!?!

Că tot discutăm de eSports şi promod-uri, am avut ocazia să jucăm cu un băiat de pe la noi din ţară care se întâmplă să fie printre cei mai buni jucători de CoD4 din Europa. Nu este al nostru ang, dar este o persoană care din motive personale, nu vrea să îşi divulge identitatea. Opinia lui faţă de acest titlu şi încercările sale a fost una cât se poate de surprinzătoare:

„Este bine că au făcut jocul pentru cei care vor să captureze obiective şi să fie coechipieri de treabă. Shooting-ul se simte fluid, armele sunt făcute cum trebuie, iar jocul mi se pare ca viteză, ceva mai rapid decât CoD4 însă nu la nivelul absurd al lui MW3. Îmi place că au revenit înapoi ataşamentele bune şi că Select Fire e în sfârşit disponibil deoarece dă flexibilitate multă unei arme care poate înainte nu era folosită aşa des din cauza statsurilor proaste. De asemenea, faptul că grenadele pierd din importanţă cu perk-urile actuale este o schimbare înspre bine, căci poate se mai gândesc şi oamenii să mai folosească Smoke Grenade.

Problema mare a jocului este faptul că taie din simplitatea sistemului. Nu contează că eşti bun cu arma, contează că o cioară teleghidată şi nişte rachete balistice trase dintr-un Monster Truck ca să câştigi. E mult prea aleatoriu şi nu încurajează skill playing. Văd meciuri întregi aruncate pe veceu din cauza cuiva care a avut noroc la loteria cutiei magice să îi pice un avion care bombardează toată harta. Şi nu numai, CoD suferă de conectivitate foarte proastă. Nu ai să vezi niciodată pe nimeni din comunitatea eSports PC că este de acord cu modul în care CoD a tăiat orice fel de posibilitatea de a îl moda.

Prima palmă a fost când au închis unele comenzi din consolă pentru a nu putea nimeni lucra la vreun promod nou. A doua palmă văd că a fost dată acum când nu ne mai lasă nici măcar să le umblăm în fişierul de config. E foarte trist şi crede-ţi-mă pe cuvânt că îmi pare foarte rău că acest joc este dezvoltat ca să ne facă nouă, fanilor loiali şi mai ales jucătorilor care vor să investească timp în a deveni profesionişti. Nu contează pentru ei cât de mult am jucat, contează cât de mult Mountain Dew şi Doritos am băgat în noi ca să îi satisfacem şi asta, după părerea mea, va omorî CoD. 

Matchmaking-ul nu prea mă interesează, dat fiind faptul că este un lucru folosit de public, iar noi nu ne jucăm public, însă chiar şi pentru public e aiurea rău să vezi cum nu mai există posibilitatea de a îţi găsi un server care să îţi placă, orice pubber care să zicem că e bun la joc, e forţat să joace cu nişte oameni care se comportă ca nişte copii de clasa a 5-a. E păcat că din cauza consolelor s-a început toată nebunia asta.

Şi totuşi până la urmă asta este, nu am eu ce să le fac celor care fac aceste jocuri, însă sunt nişte mari proşti că îşi bat joc de timpul omului pasionat.”

 

 

L-aţi auzit pe om şi sincer, deşi aş dori să văd comunitatea de CoD din România să încerce Black Ops 1, nu pot să nu fiu de acord cu ce s-a spus mai sus. O bătaie de joc, dar hei, prestigiul licenţei merge fără probleme pentru cei cu consolă, deci bravo vouă, vitelor.

Pe cealaltă parte a gardului este modul Zombies care introduce metoda clasică de ciopârţit hoardele viilor decedaţi cu noi moduri de joc, TranZit şi Grief.

 

 

TranZit este un mini road trip în care cei patru supravieţuitori sunt trimişi să facă haos prin lumea existentă cu un autobuz şi cu un arsenal de arme la dispoziţia lor. Desigur, Perk-A-Cola şi cutia misterioasă nu lipsesc din peisaj, mai ales că acum jocul introduce nişte quest-uri secrete pentru a avansa povestea. Dealtminter, TranZit este campania modului Zombies, însă ca să îţi dai seama de asta trebuie să ai încă 3 prieteni şi să aveţi timp la dispoziţie pentru a putea explora toată harta imensă a modului.

 

 

Grief este încercarea de a populariza Call of Duty prin a aduce o mecanică oarecum similară cu cea din Left 4 Dead. Este TranZit-ul PvP unde două echipe de supravieţuitori, asta înseamnă 4v4 se vor lupta pentru……..um………supravieţuire! E destul de fain modul, dar din nou, necesită 3 prieteni cu care să te poţi coordona şi care sunt dispuşi să facă toate lucrurile imbecile pentru a opri echipa adversă.

Overall, Zombies este fix ca în Black Ops şi anume este conţinut în plus. Însă spre deosebire de Singleplayer şi Multiplayer, măcar te pupă pe obraz şi îţi garantează distracţie de fiecare data.

 

Quake 3 engine in 2012

Când am auzit că Treyarch va introduce DX11 pentru prima oară în întreaga franciză am râs cu hohote, căci nu ştiu cât de bine trebuie să dai cu fard un engine prăfuit pentru a face aşa ceva. Însă Black Ops 2 arată binişor, at best. Nu este o perlă grafică, nu necesită cerinţe precum Crysis sau Battlefield, nu inovează cu nimic prin tehnologie, ci este pur şi simplu ok pentru cei care preferă să joace un joc cu detaliile pe setări maxime doar pentru a se da mari că se joacă pe detalii maxime.

Este un engine urât. Şi cu ocazia asta, am zis să îmi ies puţin din spaţiul familiar şi să iau la testare jocul cu două drivere, dacă tot a apărut unul Beta ce promite un spor de performanţă de 26%. Prima dată am rulat al nostru falnic 680 cu driverul WHQL 306.97, iar apoi am instalat 310.61,
Ei bine, o diferenţă între ele există însă nu ştiu la ce bun, căci jocul oricum rulează decent şi pe sisteme vechi chiar şi fără optimizări.

Sistemul pe care am rulat testul a fost contruit în jurul unui procesor AMD X6 1075T cu 4GB Memorie Kingston @ 1600 CL7.

Bucuraţi-vă de screenshot-uri. Mai jos aveţi şi graficul cu diferenţa de performanţă dintre cele două drivere.

 

 

Este ciudat acest lucru pentru că dacă stau să mă gândesc, există jocuri ce oferă un eye candy şi tehnologii mult mai maleabile decât Call of Duty care are acum cutezanţa să îmi blocheze fişierele de config. Ce pot spune, GG Activision!

Sonorul în schimb, este altă treaba! Faţă de Black Ops 1 unde armele aveau sunetele de foc asemănătoare cu tragerea unei arme airsoft, Black Ops 2 chiar a ridicat ştacheta cu privinţă la sound design şi a adus o suită de sunete noi care chiar complementează engine-ul prost prin a te scălda într-o anumită atmosferă. Soundtrack-ul însă e slăbuţ….mai ales că mă aşteptam ca Jack Wall (responsabil pentru Mass Effect 1 & 2) să facă o treabă excelentă împreună cu cel care a pornit curentul industrial şi anume, legendarul Trent Reznor, responsabil pentru formaţia Nine Inch Nails. Oh well, măcar munca de voce este în regulă, cu contribuţii din partea unor oameni ca Michael Keaton, Sam Worthington, Kamar de los Reyes ş.a.m.d

 

Finale

O să încerc să fiu cât se poate de realist în a vă oferi o concluzie.

NU vă recomand să încercaţi acest titlu, pentru că la banii pe care îi cheltuiţi, vă oferă puţine motive de bucurie. Campania, cu toată naraţiunea şi cu toate influenţele à la Mass Effect este de durată scurtă şi vă dă puţine motive să o reluaţi. Zombies ar putea fi un motiv bun, însă sunteţi siguri că puteţi să vă jucaţi acelaşi mod în fiecare zi fără să o luaţi razna? Poate. Însă nu uitaţi să aduceţi prieteni, e foarte important şi adaugă cu mult la experienţa modului, mai ales în TranZit sau Grief.

Cât despre Multiplayer, sincer sunt foarte dezamăgit. Era cadrul perfect pentru a vedea lucruri noi şi pentru a aduce o serie de schimbări mult cerute în întregul design, dar simpla prezenţa a sistemului de conexiune pentru console face ca toată munca celor de la Treyarch să fie pentru nimic.

Nu ştiu. Nu sunt omul care susţine ceva fără să argumenteze. Nu sunt un idiot care copiază păreri de pe internet. Nu sunt genul de om care să nu joace jocul, dar să aibă păreri foarte puternice despre el. Oamenii ăia se numesc poseri şi sunt ca nişte chisturi pe faţa acestei planete….ei se ştiu care sunt. Tot ce vă pot spune cu privinţă la Call of Duty: Black Ops 2 este că momentan, poate ar fi bine să luaţi o pauză şi să nu mai acordaţi atenţie acestei licenţe, eu cel puţin, probabil că asta am să fac. Poate îmi va veni cheful într-o bună zi de Black Ops 1. Ăla a fost un joc foarte bun.

Storyline: 8

Grafică: 4

Sunet: 10

Gameplay: 8

Multiplayer: 8

Overall: 7.6