In sfarsit! Dragon Age: Inquisition a ajuns printre noi! Marturisesc ca am asteptat jocul asta inca de cand am pus mana pe Dragon Age 2. Este singurul joc pe care l-am asteptat anul acesta. Si nu numai ca l-am asteptat, dar am ignorat intentionat absolut toate informatiile despre el.

Nu am vrut sa stiu nimic despre el. Sa fiu complet surprins in momentul in care il pornesc. Iar acum, ca am apucat sa adun destule ore de joc, pot sa zic ca am ajuns la o concluzie. Si pot sa va povestesc despre impresiile care mi le-a lasat.

 

Storyline

Din start mentionez ca nu am apucat sa termin jocul, pentru ca e absolut urias, iar „timpul liber” e o notiune relativ vaga pentru mine. Si, tinand cont ca e totusi un sequel, o sa fac dese comparatii cu Dragon Age: Origins (pe care-l consider un joc excelent) si cu Dragon Age 2 (pe care-l consider un joc relativ prost, facut in graba), desi o sa incerc sa-l judec individual. Asadar, fara sa o mai lungim (si-asa sunt multe lucruri de spus), sa intram in paine!

Dupa evenimentele din Dragon Age 2, Magii, satui de metodele de control abuziv la care au fost supusi, au ajuns sa se razvrateasca impotriva Templierilor, pornind astfel un razboi pentru a-si castiga libertatea. Totusi, cateva personaje din cele doua tabere si-au pastrat capul pe umeri, si au pus la cale un summit pentru pace, la care sa participe ambele tabere. Dar, cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, in momentul inceperii summit-ului, o explozie uriasa a ucis (aproape) toti participantii, si a lasat in urma numeroase mici rupturi (rifts) in bariera (The Veil) care separa lumea reala de lumea viselor (The Fade), alaturi de o ruptura uriasa, care de acum incolo va fi numita „The Breach”. Si aici intervii tu. Personajul creat de tine este singurul supravietuitor al summit-ului. Nu stie exact ce s-a intamplat si cum ai scapat, dar in urma micii aventuri te-ai trezit cu unica si uimitoarea capacitate de a inchide aceste rifturi. Acuzat initial ca tu esti motivul acestei explozii, vei porni intr-o mica aventura pentru a-ti dovedi nevinovatia si, mai tarziu, pentru a salva lumea de la pieire.

Dragon Age: Inquisition

Important de mentionat e ca, spre deosebire de Dragon Age 2 sau seria Mass Effect, nu iti poti importa salvarile din DA2. In schimb, BioWare iti pun la dispozitie sistemul „Dragon Age Keep”. Practic este un site dedicat (te loghezi cu contul de Origin) care iti permite sa faci fiecare alegere din cele doua jocuri anterioare (sunt incluse si DLC-urile, chiar daca nu le-ai cumparat/jucat). De asemenea, iti ofera informatii destul de detaliate despre alegerile care le faci, pentru a preveni situatiile in care nu mai tii minte despre ce-i vorba. La sfarsit iti poti salva „lumea” pe care jocul ti-o va prelua automat (daca doresti, desigur). E o optiune mult mai buna pentru cei care nu au jucat suficient primele doua jocuri, si elimina nevoia de a umbla pe cine stie ce site-uri ninja de unde sa-si descarce salvari personalizate. Dar sa revenim.

Dragon Age: Inquisition

Aici vedem deja o prima imbunatatire a lucrurilor comparativ cu Dragon Age 2. Vei putea sa-ti creezi un personaj cat mai pe placul tau, avand de ales dintre patru rase (Human, Dwarf, Elf si Qunari), precum si dintre cele trei clase arhetipale: Warrior (Two-Handed / Weapon & Shield), Rogue (Dual-Wield / Archery) si Mage.

Dragon Age: Inquisition

 Dragon Age: Inquisition

Spre deosebire de Dragon Age Origins, nu mai ai cate o poveste unica pentru fiecare personaj (Origin story), ci esti aruncat direct in joc, intr-un cut-scene din care nu intelegi mare lucru. Dar, in scurt timp, te vei intalni cu primele personaje cunoscute, si vei rasufla usurat, vazand ca esti intr-un univers familiar.

Cassandra Pentaghast si Varric Tethras sunt si primii tai parteneri, alaturi de un mag despre care nu stii inca nimic: Solas, elful. Acestia iti vor oferi primele informatii despre ce s-a intamplat, si te vor acompania in incercarea de a inchide marea ruptura ivita pe locul unde inainte era „Temple of Sacred Ashes” (stiti, locul ala unde se afla cenusa raposatei Andraste). Evident ca prima incercare se va sfarsi cu un esec partial, nereusind sa inchizi ruptura, ci doar s-o stabilizezi. Si astfel ia nastere Inchizitia, cu scopul dedicat de a inchide definitiv „Bresa (?)” si de a sadi pacea in lume.

Dragon Age: Inquisition

 

Gameplay

Dragon Age Inquisition adopta un model open-world care-ti permite sa explorezi continentul Thedas exact cum doresti tu! O evolutie mare fata de Origins, unde zonele prin care te purta povestea, chiar daca mari si variate, erau destul de liniare. De Dragon Age 2 nu mai zic nimic… Sa nu cumva sa credeti ca va veti plictisi! Nici o sansa! Zonele prin care va veti plimba sunt intesate de side-quest-uri, collectibles, si alte activitati de genul asta, astfel incat veti ajunge sa stati zeci de ore in fata calculatorului.

Cum spuneam, pe langa quest-urile principale si, bineinteles, combat (despre care vom discuta putin mai incolo), aveti numeroase alte activitati care sa va umple timpul. In primul rand, quest-urile secundare sunt foarte multe. Si, din pacate, aici apare o prima problema: o mare parte din ele sunt si foarte proaste. Sunt in genul „du-te si strange 10 blanuri de urs”, „vaneaza 10 berbeci” sau „adu-ne niste paturi, ca ne mor oamenii de frig”. Pe bune?!?!? Ce naiba!?!?! Eu sunt liderul Inchizitiei, si voi stati 40 de oameni cu mainile in san si asteptati sa muriti de foame, pana vin eu cu 10 bucati de carne de berbec! De parca n-as avea altceva mai bun de facut! Sunt si exceptii, bineinteles, dar in majoritatea cazurilor asa stau lucrurile. Ca si recompensa pentru indeplinirea questurilor vei primi puncte de Experience (e evident la ce va ajuta astea), precum si puncte de Influence si Power.

La quest-urile secundare primesti in general 1-3 puncte de Power care le folosesti pentru a debloca anumite zone sau pentru a porni alte questuri, fie ele primare sau secundare. De exemplu, la un moment-dat vei avea de ales intre doua quest-uri principale pentru care ai nevoie de 15 puncte de Power.

In cazul punctelor de Influence, cand aduni suficiente cat sa faci level-up, vei primi un punct de „Inquisition Perks” care iti permite sa investeti in anumite perk-uri. Acestea variaza intre extra-XP pentru anumite lucruri si skill-uri noi (de ex, „Deft Hands, Fine Tools” pentru a putea deschide usi si chest-uri blocate).

Dragon Age: Inquisition

Din pacate, desi acestea par destul de interesante si sunt relativ bine implementate, in acelasi timp te limiteaza in privinta vitezei cu care vei parcurge jocul. Si astfel se prelungeste artificial durata de viata a jocului. Nu mai e ca in Origins, sau in seria Mass Effect, unde puteai sa treci repede prin joc, si sa te concentrezi numai pe povestea principala.

Pe langa asta, vei aduna o gramada de plante, resurse si blanuri, care te vor ajuta in noul sistem de crafting. Per ansamblu, acesta se situeaza undeva intre crafting-ul din Origins si cel din DA2. Nu vei mai fi obligat sa investesti skill points in Herbalism sau Poison/Traps dar nici nu le poti crafta oriunde, ci doar la anumite „crafting stations”. In plus, acum ai posibilitatea sa-ti craftezi propriile arme si armuri. Si ce e mai interesant e ca acestea le poti face din (aproape) orice. Daca, de exemplu, unui grip de arc ii trebuie „5 bucati de blana”, tu poti sa folosesti orice fel de blana ai adunat, si fiecare aduce alte avantaje produsului final. Blana de urs poate sa-ti dea bonus la critical chance, pe cand blana de cerb poate sa iti ajute flanking damage sau critical damage. Nu sunt exemple punctuale, dar sper ca intelegeti la ce ma refer. In final, as zice ca noul sistem de crafting e bine implementat si suficient de interesant incat sa petreci ceva timp jucandu-te cu el.

Dragon Age: Inquisition

Dragon Age: Inquisition

Pe de alta parte, sistemul de potiuni e total aiurea. De exemplu, in mod normal poti cara doar 8 potiuni de healing, care sunt universale si se impart la tot grupul si alte 2 tipuri de potiuni, alese individual pentru fiecare personaj din party. Cele 8 potiuni de healing sunt gratis, si le primesti automat in momentul in care intri intr-un camp sau in castel. Aici din nou apare o limitare, deoarece nu mai exista arhetipul „healer mage” in adevaratul sens al cuvantului, iar asta te forteaza oarecum sa te intorci periodic la un camp sau la castel, indiferent ca vrei sau nu. Dar, tinand cont ca hartile sunt uriase, te vei folosi foarte des de sistemul de fast-travel pus la dispozitie de joc. Iar punctele de fast-travel sunt de obicei in camps, asa ca nu pierzi foarte mult. Totusi, e enervant cateodata.

Dragon Age: InquisitionDar, daca tot esti fortat sa te intorci des la castel, jocul iti mai da posibilitatea sa „Summon the War Council” (spus cu voce dramatica). Iar aici, pe langa alegerea quest-urilor pe care sa le urmezi (cele principale), mai ai si optiunea sa le dai de lucru celor care participa alaturi de tine la „marea adunare a partidului”: Josephine, Leliana si Cullen. Acestia pot fi trimisi in diverse misiuni, fiecare cu recompense diferite (de la influence points la item-uri unice pentru anumite caractere). De asemenea, poti profita de faptul ca fiecare din cei trei enumerati mai sus (in afara de Cassandra, care participa si ea la consiliu, dar nu poate fi trimisa in misiuni separate) au o anumita specializare, astfel ca, de exemplu, Leliana, spymaster-ul Inchizitiei, poate efectua o misiune mai repede decat Josephine, diplomatul tau. Din nou, un sistem interesant si bine implementat, dar care umfla artificial lungimea jocului. Pentru a primi recompensele, sau pentru a lansa alte misiuni, trebuie sa astepti pana se termina cele curente, dupa care trebuie sa lasi balta ce faceai si sa te intorci inapoi la War Council.

Dragon Age: Inquisition

Dragon Age: Inquisition

Si inainte sa inchei acest capitol, as mai mentiona faptul ca jocul iti pune la dispozitie un cal pentru a te deplasa mai repede. Din nou (pentru a cata oara?), un sistem bine intentionat, dar prost implementat. In primul rand, calul nu are o viteza semnificativ mai mare decat deplasatul pe jos. In al doilea rand, apesi butonul de sprint, din tine zboara particule de parca ai viteza supersonica, dar abia de accelerezi putin… In al treilea rand, e absolut patetic cum, in momentul in care te sui pe cal, partenerii tai dispar in aer pur si simplu, pentru a se rematerializa din senin, 80km mai departe, in momentul in care te dai jos de pe cal. Ce epic ar fi fost sa fie toti patru pe cai, calarind spre apus, cu o muzica eroica pe fundal! Dar n-a fost sa fie… Si in al patrulea rand, e si mai patetic decat absolut modul in care controlezi calul. Abia de poate sa vireze, saracul, si cand sa treaca de cel mai amarat bolovan, se impiedica si aproape se opreste. Plus ca se inclina groaznic cand trece peste o mica denivelare, si se bate de toate obiectele din jurul lui, din momentul in care l-ai chemat pana te sui pe el. Parca joci Goat Simulator… Mai bine o lasau balta.

Dragon Age: Inquisition

Sistemul de looting se apropie foarte mult de nivelul ridicol la care e Skyrim! Nu e chiar asa dramatic ca in Skyrim, dar esti foarte limitat in numarul de item-uri care-l poti cara (ce-i drept, se poate creste limita, dar e mai aiurea putin) si aproape fiecare chest are in el 2-3 item-uri care-ti ocupa spatiu. Din nou va trebui sa te intorci des la vendori ca sa vinzi ce ai adunat. Dar macar poti aduna destule materiale de crafting fara sa ai probleme mari cu spatiul in inventar. Si o sa aduni! O sa stai dupa fiecare amarata de tufa de Elfroot sa o aduni! Ca o sa ai nevoie! Mai ales daca vrei sa-ti faci si alte potiuni/armuri/otravuri etc etc. Of of…

Toate problemele astea sunt foarte accentuate in primul capitol al jocului. Am vazut pe cineva comparand prima zona din Dragon Age Inquisition cu un MMO. Si da, tind sa fiu de acord cu aceasta comparatie. Gameplay-ul in primele ore din joc e la fel de plictisitor si laborios precum primele lvl-uri facute intr-un MMO. Dupa cateva ore bune povestea tinde sa prinda putina viteza, firul epic se accentueaza si apar noi detalii. Si abia atunci lucrurile devin interesante, si DA:I incepe sa se transforme intr-un adevarat RPG.

Bug-uri

Mai pun aici si o sub-sectiune speciala dedicata bug-urilor, care isi fac aparitia in numar destul de mare. Animatii decuplate, personaje care se teleporteaza aiurea, iesiri din joc fara niciun fel de motiv, caderi prin harta, blocaje in harta, blocaje in combat, blocaje ale mausului, cand nu mai poti sa dai click pe nimic pana nu restartezi jocul, blocaje ale caracterului principal… Am intalnit de 2 ori situatia in care butoanele mausului nu mai raspundeau la comenzi, in timp ce ma bateam cu spiritele sa inchid un fade rift. O data mi-a murit personajul principal si, chiar daca am castigat in final lupta, nu am mai putut sa-l inviu, deci nu am putut sa mai inchid rift-ul si a trebuit sa reincarc jocul. A doua oara din nou s-au blocat comenzile de la mouse si, chiar daca de data asta am castigat lupta fara sa pierd vreun caracter, tot nu am putut sa inchid riftul pentru ca nu functionau click-urile de la mouse! Ce mai e?… A! Loot care pica in teren! Si nu poti sa dai click pe el sa-l iei! Dar macar poti apasa tasta „F” daca esti suficient de aproape si vei lua ce trebuie…

Si de parca n-ar fi de ajuns, am mai intalnit probleme si la spawn-area mobilor. Ma plimbam linistit pe harta, cand dintr-o data se spawn-eaza un grup fix langa mine. Sau grup de templieri care s-a spawn-at exact langa un fade rift, langa demoni, cu care nu aveau nicio treaba… Lame!

Dragon Age: Inquisition

Macar jocul are un numar nelimitat de save-uri si autosave-uri, precum si functia de quick save/quick load. Atata timp cat nu esti in lupta, poti salva oricand. Ceea ce e foarte bine. Daca aveam doar checkpoint-uri, dadeam cu basca de pamant!

A! Si un lucru extrem de enervant: in cutscenes, jocul limiteaza automat FPS-urile la 30. Si asta se simte cu varf si indesat. Daca jocul ruleaza fluid, 60+ FPS-uri, simti instantaneu usoara sacadare care o ai in cutscenes. Dar macar asta se rezolva usor, cu niste parametri adaugati la lansarea jocului. BioWare ziceau ca daca deblochezi rata FPS-urilor s-ar putea ca jocul sa dea rateuri la lipsync, dar eu nu am observat nicio problema. Asa ca puteti s-o faceti linistiti!

Una peste alta, jocul e destul de buggy deocamdata, si nici driverii video nu sunt foarte bine optimizati. Asta este unul din motivele pentru care nu pre-comand jocuri. Prefer sa astept pana stiu ca jocul e stabil, si poate prind si o reducere intre timp.

 

Grafica si sunet

Despre grafica numai lucruri bune am de zis. Cu o singura mentiune: sa jucati jocul la un nivel de detalii de la Medium in sus. Pe Low arata groaznic. Oricum… Texturile sunt bune si suficient de detaliate pentru a nu arata absurd, dar nu sunt extraordinare. In schimb, lumea inconjuratoare e impecabil realizata! Extrem de creativa!

Cu siguranta, oamenii de la „concept art” ar trebui sa primeasca o medalie! Fiecare regiune in care ajungi are specificul ei, diferit de altele. Vei trece prin munti, desert, plaje la ocean (valurile arata superb), paduri intesate cu ierburi, tufe si copaci, rauri si raulete pline de bolovani, cascade epice… Chiar si casele sunt foarte detaliate. Mese pline cu tot felul de hartii, cupe si lumanari, paturi, biblioteci, seminee… E o adevarata placere sa vizitezi toate locurile din Thedas. Chiar si pesterile sunt interesante! Pacat insa ca pana acum nu am gasit una plina de lilieci, care sa zboare dramatic deasupra ta in momentul in care intri, Batman-style. La capitolul „grafica” jocul a evoluat extrem de mult fata de predecesoare. A ajuns sa fie cam la acelasi nivel cu Witcher 2 sau Skyrim.

Si in cazul personajelor, departamentul grafic a facut o treaba excelenta. Lipsync-ul e foarte bine realizat, modelele sunt bine detaliate iar animatiile sunt si ele extraordinare. In cutscene-uri sunt putin mai statice, iar NPC-urile sunt si ele oarecum robotizate. Dar miscarea personajului principal si a coechipierilor tai e foarte buna. E fascinant cum observi schimbari subtile in pozitia corpului in momentul in care treci peste un mic damb, cand schimbi directia sau viteza de deplasare. Si cu cat o faci mai brusc, cu atat animatiile sunt mai ample. Si in combat animatiile sunt excelente. Foarte viscerale, cu multa greutate, cu mult impact in fiecare lovitura. Cand ai folosit un skill, stii ca ai folosit un skill! Iar la magi, atacul cu staff-ul e si mai impresionant ca in DA2, care dusese lucrurile mult mai departe de la pateticul „pew-pew-pew” din Origins. Ce sa mai zic de tank! Shield Bash e shield bash! Cand izbesti adversarul cu scutul, zboara 29 de metri in space, si ramane picat pe jos cateva secunde. Oricum, foarte fluide si spectaculoase!

Expresiile faciale sunt si ele foarte bune. E de-a dreptul impresionant cand vezi cum personajele isi misca ochii si sprancenele pentru a amplifica sentimentele care ti le transmit prin voce. Ii vezi ca sunt incruntati si nervosi. Sau din contra, tristi. Le simti frustrarea! Sau nervii! Sau amaraciunea din voce… o vezi! Toate acestea contribuie enorm de mult la capitolul „Imersiune”. Job well done!

Tot aici as mentiona ca sistemul de Options e bine pus la punct, iar jocul e destul de scalabil, putandu-l juca si pe configuratii mai slabe. Desi initial jocul rula foarte prost pe batrana mea HD5830 (aici dau putin vina si pe driver, nu numai pe placa), dupa ce am trantit un GeForce 750 Ti (alaturi de un Core i7-950@3.5GHz si 6GB DDR3 1500MHz), am putut rula jocul pe 1920×1200 cu preset-ul „High” fara sa am foarte des scaderi de FPS-uri sub 60. Desi e foarte enervant ca dupa fiecare optiune schimbata trebuie repornit jocul… Cu HD5830-ul am pierdut o ora numai pe prostiile astea. Pe bibilit optiunile, sa storc cat mai multa performanta din placa asta! Dar macar rulez jocul de pe SSD, si timpii de incarcare sunt destul de buni. Spre deosebire de versiunea de XBox One (care am apucat s-o vad in actiune), unde timpii de incarcare sunt patetici. A! Si inca o veste buna pentru versiunea de PC: in meniuri poti naviga absolut peste tot cu ce ai tu chef. Fie ca folosesti WASD, tastele directionale sau mouse, navigarea se face foarte usor si rapid. Deci si-au dat silinta din punctul asta de vedere: jocul nu prea se simte ca o „portare” (folosit cu sens peiorativ), ci ca o versiune de PC.

Pe de alta parte, coloana sonora e de departe cel mai bun aspect al jocului (in umila mea parere)! Sunetele ambientale sunt permanent cu tine! Daca esti in padure, vei auzi copaci trosnind, si vantul trecand printre frunze. Daca esti pe plaja, vei auzi valurile vuind in fundal, si pescarusi strigand aiurea. In pesteri, ecoul pasilor tai si al vocilor personajelor, al picurilor de apa care cad din tavan, si eternul si clasicul zgomot infiorator de vant pe care-l stim din toate filmele de groaza. In camp, stoluri de pasari roind deasupra capului, miscari ale animalelor, fasaitul ierbii scuturate de vant, rauri care strabat dealurile. Fulgerele care brazdeaza cerul, pe lumina puternica care dispare repede, lasa in spate un tunet care face sa-ti tremure castile pe urechi. Si daca cumva te apropii de un camp de lupta, vei auzi de la distanta clinchetul metalic al sabiilor lovind scuturile adversarilor, ropotul pasilor de lupta si urletele celor rapusi. Ca sa nu mai mentionez atmosfera sonora incredibil de apasatoare care o simti in momentul in care te apropii de „The Breach”! Cum spuneam, sunetul este cel care insufla viata acestei lumi deja foarte animate. Extraordinar de bine realizat!

In combat sunetele sunt la fel de bune. Toate spell-urile suna exact cum te-ai astepta sa sune (lightning, fire etc), sabiile 2-handed sunt extrem de galagioase, iar Bianca… Preaiubita Bianca… parca ai un lansator de rachete! Nici nu ma mir ca Varric e asa atasat de ea 🙂

Si la capitolul „voice actors” jocul sta bine. In marea lor majoritate vocile sunt foarte bine alese si interpretate. Mai ales cele ale personajelor proncipale. Exceptie fac cele ale Orlesianilor (un accent frantuzesc fortat pana la ridicol si, pentru mine cel putin, foarte enervant) si Sera! De fiecare data cand isi deschide gura imi vine sa-mi arunc monitorul pe geam! Pe langa faptul ca nu inteleg nimic din ce zice (nici macar cu subtitrari), are si o tonalitate extrem de enervanta! Dar nah… parere personala. De departe, preferatul ramane Varric, care e la fel de bun ca in Dragon Age 2. Oricum, personajele care au aparut si in celelalte jocuri (relativ putine la numar), isi pastreaza actorii vocali, iar daca v-au placut atunci, cu siguranta o sa va placa si acum. Ah, Claudia Black…

Iar muzica… Muzica e divina! Atat! Nu mai trebuie spus nimic despre ea!

 

Combat

Intentionat am lasat acest capitol pentru final, pentru ca este cel mai important dintre toate. Si cel mai prost element al jocului, din pacate. Si de asta merita o atentie deosebita.

Sistemul de combat se incadreaza mult mai mult pe partea de „action” decat de „tactics”. Similar cum DA2 a facut trecerea la Action fata de Origins. Dar aici lucrurile sunt duse si mai departe. In primul si in primul rand, NU exista auto-attacks! Atacul se face fie tinand apasat click-ul stanga, fie tinand apasata tasta „R”. Cum ai lasat tasta, cum s-a oprit din atac. Dupa parerea mea, asta e o mare idiotenie! Nu e nici „classic RPC”, dar nici „action/hack’n’slash”! Similar a fost si DA2, cel putin pe versiunea de XBox360 pe care am avut ocazia s-o incerc (Origins l-am jucat doar pe PC, deci nu stiu cum e pe consola). Dar acolo macar puteai sa schimbi pe o schema de combat clasica. In Inquisition nu poti face asta, din pacate. Si marturisesc ca nu inteleg care e logica. Macar daca era complet hack’n’slash, puteam sa accept mai usor. Dar atunci ar fi trebuit sa implementeze si un sistem de dodge sau parry, care lipseste cu desavarsire. Pluuus! Daca tii apasat butonul de atac, nu te mai poti misca. Foarte rar personajul face un pas sau o saritura catre adversar. Si cum campul de lupta e foarte dinamic, si inamicii se misca mult (incearca tot timpul sa flancheze, chiar daca sunt taunted; cand pe jos de la shield bash sau de la spell-uri sau abilitati cu impact mai mare), trebuie sa lasi foarte des butonul de atac ca sa te repozitionezi. Ceea ce e groaznic de enervant dintr-un singur motiv: in momentul in care pornesti intr-o directie, exista un pseudo-input-lag la miscare. Adica apesi, personajul isi incepe animatia de deplasare si dureaza cam o secunda (chiar doua) pana pleaca. Cand te opresti, animatia e mai scurta, dar nu cu mult. Parca ai o tastatura wireless de 2 lei si te joci din apartamentul vecinului! Pentru mine, care joc dual-wield/dps Rogue, e fantastic de enervant. Tinand cont ca acest spec presupune manevre de flancare si backstab, va puteti imagina cam cum e… Dar macar personajul tau are bunul simt sa se intoarca automat catre un inamic in momentul in care apesi butonul de atac. Si sare automat catre inamic in momentul in care folosesti un skill, chiar daca nu esti pozitionat perfect, sau daca nu folosesti functia de lock-on pe care jocul ti-o pune la dispozitie (care, intre noi fie vorba, nici ea nu functioneaza grozav). Oricum, daca joci un personaj ranged, e mai usor.

Dragon Age: Inquisition

Dragon Age: Inquisition

Si tactics mode? O gluma penibila! Tactics mode vine sa inlocuiasca camera „clasica izometrica” disponibila in celelalte doua jocuri, dar o face intr-un mod extrem de prost. In primul rand, doar in Tactics Mode poti da ordine personajelor, sau te poti deplasa folosind click-ul dreapta al mausului. In rest trebuie sa folosesti WASD pentru deplasare, si deja stim cum sta la capitolul asta. De asemenea, in momentul in care intri in Tactics Mode, camera se duce la mama naibii, si trebuie sa stai 10 minute sa o repozitionezi corect ca macar sa vezi cat de cat campul de lupta. Dupa ce te-ai saturat de tras rotita de scroll si de panning cu clickul dreapta, trebuie sa mai si misti punctul de ancorare al camerei cu WASD, ca sa vezi inamicul! Si abia dupa aceea poti sa dai un ordin! La personajul pe care-l controlezi! Daca vrei sa schimbi personajul, sunt sanse mari sa ti se schimbe punctul de ancorare al camerei, si iar trebuie s-o iei de la capat! Pe dificultate Normal sunt rare momentele in care ai nevoie sa apelezi la Tactics Mode, dar pe dificultati mai mari ma tem ca va fi foarte frustrant. Actiunea se misca mult prea repede sa poti reactiona suficient de prompt incat sa nu mori.

Dragon Age: Inquisition

Dragon Age: Inquisition

Multa lume s-a plans de sistemul de combat si Bioware deja au anuntat ca vor lucra la asta, desi nu se stie daca, cum si cand vor aparea modificari. Cel putin pe varianta de PC. Pe console (si pe PC, daca folosesti controller) navigarea si orientarea sunt mult mai usoare, dar pe tastatura+mouse e groaznic.

In fine… La un moment-dat parca te obisnuiesti cu sistemul asta. In niciun caz nu devine placut, ci doar mai putin frustrant. Dar asta se datoreaza (cum am zis si mai sus) animatiilor foarte bune si sunetelor excelente. Si probabil ca si atmosfera jocului (care devine din ce in ce mai buna pe masura ce avansezi in joc) ajuta mult. Dar nu mai insist.

 

Concluzii

In final, mi-e destul de greu sa ajung la o concluzie. Pentru ca il urasc, dar in acelasi timp il si iubesc. Da, judecat individual este un joc bun. Judecat ca membru al unei trilogii, cu lore puternic in spate? Ehm… Mai bun ca Dragon Age 2? Absolut! Mai bun ca Origins? Discutabil. Personal, tind sa merg spre „Nu”, dar stiu ca multa lume nu o sa fie de acord cu mine. Povestea este buna, dar asupra mea parca nu are acelasi impact care l-a avut Origins. Personajele sunt bune, dar, per total, parca nu asa bune ca cele din Origins. Grafica si atmosfera, in general, sunt mult mai bune decat cele dinainte. Dar carcotasii ar zice ca asta e si normal, tinand cont de evolutia tehnica in perioada scursa de la lansarea primului joc, in 2009. Ar fi fost si culmea sa nu arate mai bine ca un joc de acum 5 ani!

In plus, jocul va va tine ocupati pentru foarte mult timp. Pentru mine, completionist-boy, e o crima sa trec pe langa o tufa de elfroot sau o bucata de fier si sa nu o adun! Si peste 2 metri mai e o tufa! Si inca o tufa! Si dup-aia un side-quest! Si un semn de exclamare pe harta, la 50 metri de tine! Si un Ocularum! Si un campsite! Nu poti sa le ignori!!! Si nu poti sa-l termini doar o singura data, ci de mai multe ori! Pentru ca jocul asta urla din toti rarunchii „Mai joaca-ma o data si vezi ce-ai ratat!!!”. Cu siguranta iti vei primi doza de entertainment corespunzatoare sumei de bani care-i dat-o! Nu exista nici o urma de indoiala in privinta asta.

Da, jocul necesita cateva patch-uri serioase pentru a fi cu adevarat o versiune buna de PC. Si nu neaparat, ci un joc bun, per ansamblu. Chiar daca are multe probleme (mici, ce-i drept, dar multe), tot nu mi-a dezamagit asteptarile uriase care le-am avut de la el. Asadar, din punctul meu de vedere e un must-buy pentru orice fan RPG, si nu numai.

PS: Despre multiplayer nu o sa vorbesc pentru ca se bazeaza pe microtranzactii, ceea ce mi se pare inacceptabil intr-un joc AAA cu pretul peste 200 RON. Plus ca nu influenteaza absolut deloc jocul in Single Player. Asadar, din punctul meu de vedere nu exista. Cel putin deocamdata. Pe viitor poate o sa-l incerc, dar ma indoiesc ca voi mai scrie ceva despre el.

Dragon Age: Inquisition

 

Note

  • Gameplay: 7 (Cel putin acum, in stadiul in care se afla. Dupa cateva patch-uri, nota va creste)
  • Sunet: 10 (Cu felicitari!)
  • Grafica: 9 (Mici bug-uri ici-colo, dar overall, foarte atmosferica)
  • Story: 9 (nu asa bun ca Origins, dar contine suficiente puncte interesante care sa te tina cu fruntea lipita de ecran si gura cascata)
  • Performanta: 8 (Destul de scalabil, chiar si pe sisteme mai slabute. Multe bug-uri deocamdata, dar patch-urile vor elimina probabil multe probleme)
  • Overall: 8.6 (E bun, merita jucat)

Lasă un răspuns