Universul Starcraft înseamnă pentru mulţi „jocul ăla cu roboţei”. Pentru mine a însemnat – observaţi timpul trecut al verbului – prima strategie jucată pe PC şi primul joc care nu a avea în coadă Razor1911.

Blizzard au dat naştere în 1998 unui univers complex, unor legende ca Jim Raynor, Sarah Kerrigan, Zeratul sau Mengsk şi totodată au creat o afacere de tip Holywood în jurul căreia gravitează milioane de dolari.

Starcraft 2: Heart of the Swarm

A trecut aproape o lună de la lansarea ultimului titlu din serie, „Heart of the Swarm”, iar reacţiile pe care le aşteptam au întârziat să apară. Toată agitaţia creată în jurul jocului a trecut aproape neobservată. Mulţi dintre noi l-au considerat, acu’ ceva ani, ca fiind un joc elitist care era jucat de gamerii hardcore, cu ochii înroşiţi de nesomn. La fel de mulţi se aşteptau ca partea a doua să fie o scânteie a unui mic diamant într-o mare de cărbune. Dar gamerii se pricep să se autoiluzioneze foarte bine şi acest lucru nu a dus, din fericire, la o furie generală dar nici n-a pornit vreun curent intelectual. Astfel, acest joc atât de aclamat, a trecut aproape neobservat şi umbrit aproape de alte lansări din aceaaşi perioadă. De ce s-a întâmplat acest lucru, vom încerca să aflăm în rândurile următoare.

Starcraft 2: Heart of the Swarm

„Heart of the Swarm” reia povestea fix de unde s-a încheiat în „Wings of Liberty”. Acolo unde Jim Raynor, rebelul neînfricat, încalcă axioma „bro’s before ho’s” şi îl elimină pe Tychus pentru a-şi salva iubirea vieţii, Sarah Kerrigan. Astfel, deşi există intenţia de a implica şi stimula gamerii storyline-ul jocului, acesta ajunge inevitabil să fie unul lipsit de esenţă şi plictisitor.

Pe scurt, Kerrigan s-a întors, are PMS şi după ce ratează, din nou, o întâlnire cu Raynor, porneşte iar la război căutând răzbunare împotriva tiranului Arcturus Mengsk. Povestea tinde să conţină un feeling puţin mai întunecat faţă de precedentul titlu, „Wings of Liberty” şi o transformă pe eroina principală într-un antagonist care se vrea a fi memorabil.

Nu am de gând să vă stric bucuria de a descoperi singuri evoluţia poveştii, dar să nu vă aşteptaţi la prea mult. Jocul este destinat armatelor de jucători coreeni modificaţi genetic care abia aşteaptă să vă sfărâme pe orice planetă din sectorul Koprulu, deci storyline-ul este destul de slab. Singurele momente amuzante sunt cele în care Kerrigan adoptă un zergling bolnav de rabie şi discuţiile cu Abathur. Este interesantă totuşi ideea de a introduce, episodic, personaje mai vechi ca Zeratul. Acest lucru permite conturarea unei imagini mai complete asupra genezei Zergilor şi poveştii tumultoase ale eroinei.  Chiar şi aşa, celor care vor poveşti de calitate, le recomand cărţile care sunt mult mai pline de substanţă.

Starcraft 2: Heart of the Swarm

 Din punct de vedere al graficii jocul este aproape neschimbat şi arată bine. Am spus aproape neschimbat pentru că în afară de câteva animaţii noi nu există nimic nou sau ieşit din comun. Da, NVIDIA au început să bată apa-n piuă de acum doi ani, cum că HotS va avea parte de un engine fizic diferit dar singura plăcere pe care ţi-o oferă acesta este momentul în care vezi cum „marinii” sunt mestecaţi şi reciclaţi sârguincios de zerglingi.

Texturile şi efectele sunt similare cu cele din titlul precedent deci comentariile pe marginea acestui aspect sunt de prisos. Cerinţele de sistem nu sunt foarte mari şi jocul arată bine chiar cu detaliile setate la minim.

Cutscene-urile şi filmuleţele sunt CGI şi ajută enorm la imersiunea în joc însă este şi unul dintre motivele pentru care placa voastră video se va încinge imediat.

Noi am rulat jocul pe un sistem echipat cu un CPU i5 2500K, tactat la 4,7 Ghz, 8GB RAM la 2133Mhz şi o placă video ASUS RADEON 7970, cu toate detaliile pe ultra.

 

Gameplay

Gameplay-ul campaniei este foarte asemănător cu titlurile mai recente Blizzard. Astfel, avem de-a face cu un RTS combinat cu elemente RPG. Chiar şi aşa, nu cred că acest lucru a deranjat foarte mulţi gameri. Până la urmă este vorba despre continuarea poveştii iniţiale din anii ’90 şi nu despre un reboot al francizei.

Când am spus elemente RPG m-am referit la abilităţile eroinei, Kerrigan, abilităţi care o transformă într-un super-soldat ce poate să distrugă armate întregi. Asta n-ar fi o problemă dacă AI-ul nu ar fi creat de către programatori autişti. Diferenţa între nivelurile de dificultate constă în numărul de inamici care creşte exponenţial. Destul de trist.

Starcraft 2: Heart of the Swarm

Poate vă întrebaţi dacă s-a schimbat ceva. Ei bine, au fost introduse unităţi noi care pot fi upgradate pe măsură ce avansaţi în nivel. Pentru a vă ajuta să vă decideţi ce upgrade vi se potriveşte, în funcţie de stilul de joc propriu – agresiv sau defensiv, Blizzard au introdus misiuni suplimentare care vă pot în privinţa strategiei care vi se potriveşte.

Tot la capitolul gameplay au fost fost introduse câteva schimbări, în bine spun eu, pentru ca jucătorii nefamiliarizaţi cu universul Starcraft să poată să „ţină pasul” cu veteranii. Concret, acum se pot selecta toată unităţile combatante de pe hartă apăsând tasta „F2”. Dronele pleacă direct la cules minerale, iar Expo-ul şi Rafinăria vă arată numărul optim de drone ce sunt necesare pentru a vă asigura un flux bun de resurse. Totodată, nu mai puteţi vedea ce upgrade-uri au unităţile inamice, iar upgrade-urile pentru armură şi arme au fost unificate.

Fanii hardcore, cei cu ochii înroşiţi de care vorbeam mai devreme, au fost deranjaţi. În principal cei care erau foarte buni la micro şi care aveau automat un avantaj asupra adversarilor.

Sistemul de trofee s-a păstrat şi în „Heart of the Swarm” şi marea majoritate sunt uşor de obţinut.

 

Multiplayer

Gameplay-ul din multiplayer este însă total diferit. Există asemănări cu campania din punct de vedere al unităţilor, însă este mai antrenant şi cu un tempo mai ridicat. Unităţile din „Wings of Liberty” au fost păstrate şi au fost aduse modificări minore, cum ar fi faptul că acum puteţi produce „Reaperi” fără a mai construi „Tech Lab” sau adăugarea de boosters pe unităţile Medivac ceea ce inevitabil a dus la rush-drop-uri în primele zile de la lansearea jocului şi totodată la formarea unor strategi interesante.

Au fost introduse şi unităţi noi însă au fost echilibrate cu grijă: Protoşii au primit Tempest şi Oracle, Teranii Hellbats şi Widow Mines, iar Zergii Vipers şi Swarm Hosts. Toate acestea au schimbat puţin meta-ul jocului şi oferă alternative tactice foarte interesante, însă au fost anunţate de Blizzard în urmă cu ceva vreme şi nu mai reprezintă o surpriză. Poate că pentru jucătorii mai puţin familiarizaţi cu jocul aceste schimbări nu sunt majore dar aceste unităţi noi au complicat puţin strategiile într-un mod foarte plăcut. Astfel, nu există o strategie lineară pe care să o poţi aplica în toate cazurile.

Din punctul de vedere al multiplayer-ului, Starcraft 2: Heart of the Swarm este un RTS clasic, extrem de competitiv şi recomandat oricărui jucător cu valenţe de strateg şi care poate fi jucat la nivel profesionist chiar dacă are înclinări uşoare către genul MOBA.

 

Sunet

Sunetul nu este neapărat unul dintre punctele care ar putea influenţa părerea unora dintre jucători, însă este un element esenţial pentru atmosfera din singleplayer. Ca şi în cazul jocurilor precedente Blizzard nu au excelat în acest sens dar per total au făcut o treabă bună. Soundtrack-ul este compus tot de către Glenn Stafford şi nu te face să porneşti propriul playlist cu Hans Zimmer pentru suplini sentimentul de cuceritor intergalactic. Efectele sonore contribuie şi ele la creearea atmosferei. De la ţipetele de durere ale „marinilor” până la colcăitul creep-ului şi mârâitul agresiv ale unor Zergi Primordiali.

Starcraft 2: Heart of the Swarm

 

Concluzii

Cei care au jucat „Wings of Liberty” vor aprecia şi acest expansion deoarece Blizzard a păstrat, atât cât au putut, spiritul al RTS-ului clasic care în ultimii ani s-a cam evaporat şi demonstrează încă odată că mai există „vână” printre rămăşiţele genului.

Dacă sunteţi ca mine, vă e dor de vremurile bune şi tindeţi să patinaţi cu eleganţă spre zona voastră de confort din punctul de vedere al jocurilor puteţi cumpăra „Heart of the Swarm”.  Există unele progrese şi modificări din punctul de vedere al gameplay-ului şi produsul final este destul de sofisticat. Cu alte cuvinte, Starcraft 2: Heart of the Swarm nu imită dar nici nu inovează. Doar rezistă! Rezistenţa continuă!

 

  • Story: 8
  • Grafică: 9
  • Sunet: 9
  • Gameplay: 8,5
  • Multiplayer: 9
  • Overall: 8,7

Similar Articles

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.