Lara Croft, imaginea faimoasei serii de jocuri 3rd person action adventure Tomb Raider, primeşte o nouă imagine şi o schimbare de atitudine faţă de încarnările precedente. De data aceasta, studio-ul Crystal Dynamics au mers pe structura narativă scoasă dintr-un film al lui Christopher Nolan (un exemplu foarte bun şi recent).

Naufragiată pe o insulă misterioasă plasată în mijlocul furtunilor din Triunghiul Dragonului, tânăra arheolog va fi pusă într-o serie de situaţii limită în care bombasticul întrece limitele bunului simţ. O fi Tomb Raider un joc survival satisfăcător? Vom vedea.

După cum am mai spus, jocul parcă este inspirat dintr-un scenariu Nolan şi majoritatea călătoriei ţine morţiş să ne prezinte o fată vulnerabilă şi sensibilă care într-un final devine imaginea exemplară a supravieţuitoruluii. Tonul întunecat al poveştii scos din filme ca Batman Begins este cuplat cu un alt scenariu întunecat dintr-un film mai puţin cunoscut numit The Descent. Ei bine, povestea Larei porneşte pe aceeaşi premiză. Tânăra arheolog pleacă într-o expediţie pe mare, o furtună violentă răstoarnă vaporul pe care se afla. Sărăcuţa de ea împreună cu tot echipajul navei sunt naufragiaţi pe o insulă în care lucruri stranii îşi fac apariţia la secundă. De la început până la sfârşit, jocul te ia de mână şi îţi arată cu degetul cum Lara Croft se transformă din pradă în prădător.

Story

Pe parcursul campaniei single player, Lara Croft află mai multe despre evenimentele petrecute pe insulă şi mai important, descoperă o întreagă istorie a unei regine japoneze care era considerată o zeiţă şi venerată de către populaţia insulei. Vă daţi seama cum toate acestea vor culmina într-o luptă epică la finalul jocului, însă nu am să vă dau mari spoilere. Ok, bine vă dau un mic spoiler. Cumva ajungi să te baţi cu o armată de războinici samurai pe la finalul jocului…

Având un personaj feminin, era normal ca jocul să fie înconjurat de tot felul de controverse izvorâte din nevoia americană de a bate un cal mort. Pe la începutul jocului, tânăra Lara este capturată de către un rusnac care tinde să îi facă avansuri sexuale destul de violente. Această scenă a fost arătată la un demo al jocului în care evident, toată presa străină a sărit cu fundul în sus cum că nu este posibil să tolerezi implicaţii de viol într-un joc video. Evident, în joc, nu se întâmplă nimic de genul ăsta, dar după cum am mai spus, americanii ăştia nu se dau bătuţi.

Lăsând la o parte violul implicat, povestea jocului merge pe ideea maturizării în care eroina noastră reuşeşte să întreacă orice frică ca la sfârşit să devină un adevărat supravieţuitor. Culmea, sfârşitul jocului vine cu un text foarte interesant care spune aşa „A Survivor is born”.

Bun.

Gameplay

Gameplay-ul este o clonă de Uncharted. Eh, glumim şi noi…..sincer, gameplay-ul lui Tomb Raider este cel mai neinteresant lucru al jocului. De ce? Păi o să îmi spuneţi că Tomb Raider într-un fel a perfecţionat acest gen de joc. O să fiu de acord cu voi pentru un moment, dar vouă vi se pare în regulă să renunţi la puzzle-urile dificile ale seriei pentru acţiune ce rivalizează seria Uncharted? Nu ştiu dacă e tocmai corect să compar Uncharted cu Tomb Raider însă partea de action a jocului se regăseşte în ambele jocuri şi de multe ori stau să mă gândesc la faptul că studio-ul Crystal Dynamics au renunţat la trăsăturile originale are seriei pentru a vinde acest nou joc mai bine.

Aşa că da, gameplay-ul este fad cu elemente tipice precum sistemul de progresie în care Lara achiziţionează componente pentru a îşi îmbunătăţi echipamentul. Fauna, flora şi nebunii localnici pot fi vânaţi pentru XP din care poţi primi un level up care te va ajuta să îţi cumperi un skill point într-o categorie pentru a putea face diverse.

În altă ordine de idei, acest sistem de progresie te pune să găseşti diverse comori prin locaţiile de pe insulă care şi ele la rândul lor îţi dau XP. Vedeţi ce mecanică ieftină? Să nu care cumva să punem jucătorul să exploreze de dragul de a găsi un puzzle interesant, ci hai să vedem cât XP îi mai turnăm în cap. Puţin deranjant pentru o serie cu atâta istorie în spate, dar suntem în 2013 şi piaţa este una diferită cu privinţă la titlurile mari AAA.

Aş fi dat o bomboană studio-ului dacă supravieţuirea în acest joc ar fi însemnat ca Lara Croft să fie nevoită să se bazeze pe mediul înconjurător pentru a îşi continua traiul, dar inconsistenţele din poveste cu inconsistenţele din gameplay sunt mult prea izbitoare. Cumva Lara Croft la începutul jocului este lihnită de foame, după care ea vânează o căprioară şi ce primeşti din toată isprava? XP! Sau, săraca Lara este rănită aproape mortal, dar după câteva minute de gameplay descoperim că are puterile regenerative ale unui troll.

Sunt sigur că ar fi luat mult ca CD să scoată toate aceste inconsistenţe şi să le lege într-un mod logic, dar 2 ani de marketing şi 2 de development cred că ar sumariza mai bine efortul depus de Square Enix şi Crystal Dynamics.

O chestie interesantă este faptul că prototipul jocului conţinea o insulă de dimensiuni mult mai mari, creaturi, un cal pe care puteai să îl şi călăreşti şi un aruncător de flăcări. Din păcate, toate ideile de mai sus au fost transformate în experienţa pe care puteţi vedea pe sistemele voastre. Nu mă înţelegeţi greşit, Tomb Raider oferă o experienţă decentă.

Voiam să spun ceva de puzzle-urile din joc, dar cred că nu merită spus mai mult, decât câteva propoziţii despre această componentă. Nu prea mai există în formatul original. Unde Tomb Raider-ul vechi îţi servea în cale un puzzle la care stăteai cu orele pentru a îl rezolva, noul joc oferă maxim 10 minute de efort mintal per puzzle. Puzzle-urile sunt opţionale apropo, că na……le faci doar dacă vrei XP. Hahahaha! Nici nu pot să îmi dau seama cum am reuşit să termin toate cele 6 morminte opţionale în mai puţin de o oră având în vedere că la Tomb Raider 3 m-am chinuit vreo 2 ore la un puzzle la începutul jocului.

Multiplayer

Cumva au reuşit să angajeze o echipă de 5 oameni să lucreze la aşa ceva…cel puţin asta ar fi părerea mea. Desigur, multiplayer-ul este bântuit de problemele aferente ale unui port prost pentru PC de la matchmaking care nu îţi găseşte meciuri, lipsa unui server browser şi latenţa peer 2 peer care ne este atât de dragă nouă gamerilor de pe PC. Sincer să fiu, vă recomand să NU încercaţi acest mod pentru că este o pierdere de timp şi un consum de nervi fără rost.

Marea „noutate” a acestui mod de multiplayer este faptul că jucătorii pot activa capcane presărate prin hărţile jocului pentru a îşi prinde inamicii. În rest, nimic altceva. Jocul conţine doar patru moduri de joc, adică Team Deathmatch, Free for All şi două moduri ala Domination şi un mod numit Rescue care se aseamănă mult cu modul Scavenge din Left 4 Dead. Desigur, fiind un multiplayer neinteresant, acesta suportă doar 8 jucători (4v4) maxim pentru fiecare mod.

Apropo, dacă cumva deţineţi un PS3, Uncharted 3 MP este gratuit. Dacă deţineţi un X360, cred că mai bine vă luaţi o copie ieftină de Gears of War şi jucaţi aşa. Cred că am să îi dau premiul pentru cel mai prost Multiplayer al anului lui Tomb Raider. Îl merită!

Grafica

Haideţi să trecem la capitolul grafic unde într-adevăr Crystal Dynamics au făcut o treabă nemaipomenită. Serios vorbesc. Portul pentru PC al lui Tomb Raider este cea mai frumoasă expoziţie de texturi şi efecte de până acum în 2013. Vă invit să priviţi screenshot-urile din articol şi galeria de mai jos şi să vă luaţi şerveţelele de rigoare.

Vedeţi părul Larei? Vedeţi ce frumos se vede? Iată magia tehnologiei TressFX care reuşeşte să fie cea mai stupidă găselniţă a acestui joc. Pe lângă faptul că uneori părul este aiurea animat cu TressFX activat, mai consumă şi foarte mult din GPU. Însă bună încercare de a lua ochiul Crystal Dynamics. Sunt sigur că tehnologia revoluţionară TressFX va fi folositoare pe viitor când o să optimizaţi consumul şi o să finsaţi setul de animaţii folosit de ea, dar asta în câţiva ani probabil. Probabil.

Concluzie

Ca să încheiem acest review pe o notă mai pozitivă, această restartare a seriei este una binevenită. Numele Tomb Raider şi mai ales numele Lara Croft cară în spate o istorie cu multă experienţă în domeniul platformerelor, însă se vede de la o poştă că noul titlu a fost construit pentru a acomoda seria noii generaţii de gameri. Nu zic că jocul singleplayer nu ar fi finisat, dimpotrivă, Tomb Raider este un joc extrem de bine pus la punct. Atât de bine pus la punct încât pe platforma PC a fost nevoie de o serie de patch-uri de urgenţa din partea celor de la Nvidia pentru a mai îmbunătăţi performanţa abismală a jocului care nu era în stare să scoată un amărât de 30 FPS pe plăcile video Nvidia.

Acum, credeţi ce vreţi, dar sunt încă uluit cum acest joc a reuşit să primească recenzii atât de favorabile având în vedere că în momentul actual (şi are să îmi pare rău că spun aşa ceva pentru că nu sunt un console gamer înrăit) este un titlu MULT mai slab decât oricare alt titlu din seria Uncharted. Serie care nu numai că are o poveste interesantă, scene care îţi taie respiraţia, puzzle-uri de dificultate medie şi un sistem de combat bine pus la punct. Înţeleg că probabil că au dat puncte pentru faptul că povestea lui Tomb Raider te ataşează ceva mai mult de tânăra Lara Croft, dar totuşi, am ajuns la sfârşitul jocului să nu îmi mai pese de ea sub nici o formă.

Încă odată, Tomb Raider este dovada clară că triumful departamentelor de marketing este unul răsunător şi că nu orice pixel drăguţ arătat la vreo convenţie va însemna că produsul finit va fi şi unul de calitate.

Din ce înţeleg eu, sintagma de la finalul jocului putea fi tradusă în următorul fel: „Salut, ne pare rău că am făcut un joc prost, nu prea am avut timp să facem ceva mai bun că nu prea ne-a interesant, dar stai liniştit că în următorul joc vom face tot posibilul să scoatem cel mai bun titlu din serie cu ajutorul marketing-ului.” Notele mai jos dragii mei.

• Storyline: 7
• Grafică: 9
• Sunet: 10
• Gameplay: 7
• Multiplayer: 4
• Overall: 7,4