Vă spun de pe acum, ceea ce veţi citi aici sunt doar impresiile mele şi cu mare regret nu am apucat să iau tot ce poate să ofere această variantă de BETA la puricat. Aşa că luaţi cu sare.
În primul rând, mă aşteptam ca cei de la Funcom să înveţe din lecţiile dure pe care le-au suferit cu Age of Conan.
Într-o mică parte aş putea spune că The Secret World va avea o lansare mult mai relaxată decât AoC, dar asta nu scuză faptul că jocul este încă nefinisat, chiar şi în stadiul în care mai e puţin şi se va lansa.
Dar să trecem la lucrurile serioase şi să vedem ce este The Secret World?
În principiu vorbim despre un MMORPG cu tentă contemporană în care trei facţiuni se vor lupta împotriva forţelor supranaturale. Exact, avem de a face cu un fel de The Outer Limits meets Left 4 Dead meets H.P Lovecraft. Practic tot BETA-ul pe care l-am butonat până acum este o haină folosită în care am explorat câteva zone, am văzut noul sistem de abilităţi şi mai ales questing-ul. Lumea construită de cei de la Funcom este cât se poate de bine ilustrată pentru contemporan, însă tentele de supranatural sunt implementate atât de grosolan şi atât de fără sens încât am impresia că cei de la departamentul de design au luat pur şi simplu toate compendium-urile din categoria paranormal şi le-au îndesat fără ruşine în acest joc.
Fără supărare, dar mi se pare o insultă să mă pui să fac questuri în care să îţi omor zombii, monştrii din legende şi fenomene paranormale doar aşa pentru că trebuie să găseşti ceva care să îţi ocupe timpul. Aici, The Secret World ar trebui să îşi înfricoşeze audienţa de necunoscut, să ne pună să ne gândim şi să rezolvăm puzzle-uri pentru a găsi ceea ce un om normal poate nu ar observa, mă înţelegeţi voi. Nu e feeling în acest joc, pur şi simplu nu există. Vreau să iubesc acest concept de modern day paranormal activity, însă jocul nu îmi dă voie.
Să vă explic. Fiecare facţiune are un început în care eşti familiarizat cu modus operandi-ul ei. Eu am ales Illuminati, căci mi s-a părut interesant să mă aflu în prezenţa unei organizaţii atât de vechi şi eram foarte curios să văd dacă cei de la Funcom şi-au făcut studiile în ceea ce priveşte trecutul, prezentul şi mai ales modul în care presupusa putere a acestor oameni din spatele cortinelor mondiale ne influenţează lumea. Ei bine, sanchi. Am primit în schimb o banalitate corporatistă, prezentată ca o chestie ieftină, tipică filmelor americane. Nimic din ce ai citi într-o carte serioasă nu găseşti în varianta Funcom prezentă în joc. Mă aşteptam la mai multe, dar pe de-altă parte înţeleg faptul că e totuşi un MMORPG care trebuie prezentat şi vândut unei audienţe destul de mari. Râd cu hohote, căci subiectul conspiraţiilor şi a activităţilor paranormale nu este un concept gustat de toată lumea, aşa că prima impresie a jocului este cea de „vrem şi noi să avem un MMORPG cunoscut care să nu pice în categoria fantasy sau sci-fi”.
Grafic vorbind, jocul merge pe engine-ul de la AoC, însă nu văd nici un fel de muncă acordată în plus texturilor şterse. Pentru un joc demn de anul 2012, îmi imaginam că se poate turna mai multă atenţie variantei de DX11 care momentan nu arată nimic din ce ţi-ai imagina că s-ar putea scoate dintr-un sistem high end. Nu vreau să fiu rău, dar nu prea e ok deloc această randare plastică a vremurilor noastre. Sunetele jocului reprezintă cu bine armele, creaturile şi ambientul, însă soundtrack-ul este extrem de plictisitor. Nu zic că muzica este compusă prost, dar este prost aleasă pentru anumite situaţii.
Cu toate aceste neajunsuri, The Secret World zgârie o suprafaţă nouă în lumea MMORPG-urilor aducând o dezvoltare a personajului complexă şi bine pusă la punct.
Practic jocul nu îţi oferă levele cum te-ai aştepta la un MMORPG standard. The Secret World oferă două tipuri de avansări una fiind abilităţile pe care le poţi aloca şi punctele de specializare care te ajută să te descurci cu anumite categorii de iteme. Mai jos puteţi vedea aşa numitul Ability Wheel care în mare parte este componenta în care vă veţi petrece cam 50% din joc.
În loc să ai o suită de abilităţi oferite din anumite nivele, The Secret World oferă jucătorilor categorii de arme ca puşti, pistoale, magie sau arme de contact gen săbii la libertatea tuturor. Pur şi simplu îţi poţi dezvolta personajul aşa cum vrei tu, în ce ordine vrei tu. Fiecare punct investit într-o abilitate va deschide o altă abilitate ce va costa mai multe puncte. Şi aici mi se pare puţin ciudat faptul că Funcom declară că TSW nu are sistem de leveling când e clar ca bună ziua că are, numai sub altă formă. E ca şi cum ar fi pus o ciocolată Poiana într-un ambalaj Milka şi ar fi numit-o aşa. Dar cu toate acestea, singurul lucru care momentan separă The Secret World faţă de ceilalţi competitori este sistemul vast de personalizare a abilităţilor şi sistemul de alocare a skill-urilor.
Odată la câteva questuri completate, jucătorul primeşte 1 punct de SP care poate fi investit într-una dintre categoriile de mai sus. Armurile convenţionale dispar în favoarea unor talismane, care la rândul lor pot fi îmbunătăţite prin investirea unor puncte de SP în subcategoriile prezente. Ideea e una simplă: Vrei să devii un pistolar mai bun? Investeşti SP în pistoale pentru a avea acces la arme mai bune. Vrei să poţi purta echipament mai bun? La fel, SP în talismane.
Şi de aici totul merge încontinuu….însă acest sistem este destul de complicat pentru mulţi, aşa că Funcom a găsit o soluţie eficientă pentru toată lumea.
Dacă nu ai chef să stai să îţi construieşti caracterul minut cu minut, atunci poţi apela la opţiunea imediată de a alege dintr-un set de clase cu abilităţi predefinite. Seturi care imediat îţi explică unde să îţi investeşti SP şi ce abilităţi trebuie îmbunătăţite sau cumpărate.
Aş fi dorit să intru cu mult în măruntaiele jocului însă nu am avut un party cu care să mă pot juca constant, mai ales că fiecare om întâlnit nu prea era dispus să se joace. Aşa că majoritatea conţinutului a fost făcut solo cu bine, dar şi cu greu, eu urmând să vă spun puţin despre questing şi ce separă TSW de altă lume.
Ei bine, TSW vine cu sistemul standard de questuri în genul „Vino aici, fugi acolo, colecţionează X obiecte” pentru tot poporul.
Însă adevărata valoare a sistemului stă în questurile de investigare. Cum anume? Simplu.
Anumite questuri le găseşti plimbându-te prin lume şi diferenţa mare este că jocul te forţează să îţi dai seama singur cum să rezolvi situaţia. De exemplu, într-un quest de investigare am găsit un cadavru al unei femei de serviciu care avea un telefon în mână. Am luat telefonul şi am observat că femeia respectivă era un spion pentru facţiunea mea care se afla într-o zonă infestată de creaturi. Odată ce m-am uitat prin telefon, am descoperit că misiunea femeii era să monitorizeze o anumită biserică al cărei preot era foarte conştient de existenţa organizaţiei Illuminati. Ca să termin questul, a trebuit să caut o tabletă şi să decifrez codul ce conţinea o parte din informaţiile strânse de acest preot. Ei bine, aflu eu că acel cod putea fi obţinut dintr-un psalm favorit al preotului. De acolo, am pornit în a discuta cu respectivul şi cu alte NPC-uri ca să pot afla numărul psalmului respectiv. Mi-a luat o oră jumate să rezolv questul, dar la sfârşitul întregii afaceri am primit o răsplată pe măsură şi m-am simţit ca un adevărat Sherlock Holmes.
Toată această aventură a mea avut loc timp de 4 zile, unde mi-am petrecut majoritatea timpului de questing în zona Kingsmouth, oraşul apropiat de ocean şi inspirat puţin din Innsmouth-ul paranormal al lui H.P Lovecraft. Din păcate nu am apucat să văd şi celelalte zone din cauză că nu am găsit nici un grup cu care să termin ultimele questuri necesare pentru a putea avansa mai departe. Asta este o altă bubă deoarece consider că un MMORPG ar trebui să ofere o modalitate şi jucătorilor solo să avanseze către zone noi, însă nu judec, căci Funcom mai au fix o lună pentru a remedia aceste probleme.
Ce respect este faptul că Funcom apelează la gamerii mai hardcore cu aceste sisteme, dar dacă mi-ar cere opinia, le-aş spune că nu văd bine toată această afacere în cazul în care jocuri mai populare şi mai simple ca Guild Wars 2 se apropie de lansare. Părerea mea.
