Când Deus Ex: Human Revolution a fost anunţat, am fost primul sceptic. Îmi aduc aminte şi acum cu ce gust amar reminescent am rămas în gură din cauza lui Invisible Wars, partea a doua a jocului şi cât de sus a putut să ridice ştacheta în Action RPG-uri primul titlu.

La vremea aparitiei, Deus Ex, al celor de la Ion Storm, era o opera de arta în gaming, explorând cam tot ceea ce alte shootere din acei ani nu prea abordasera până atunci.

Bine, dacă raportăm asta la ţărişoara noastră mică şi pricăjită, în care jocurile se cumpărau de pe tarabe la Sf. Gheorge şi toate hiturile cunoscute erau NFS, MK, HL2, Quake şi alte cateva titluri care penetrasera piaţa noastra, lucrurile erau mai sumbre decat pot sa le portretizez eu într-un articol.

01-deusex

Totuşi printr-un miracol am pus mâna pe Deus Ex graţie unei conştinţe de peste hotare, şi de atunci viziunea mea despre ceea ce înseamna un shooter a fost alterata temeinic. Jocul era o combinaţie de Cyber Punk, cu motive renascentiste, cu arme care mai de care mai îndraznete prin design, dar ceea ce mi-a placut cel mai mult a fost libertatea de abordare şi sistemul de îmbunătăţire personală prin intermediul implanturilor.

Nu o sa amintesc nimic despre Invisible Wars, pentru cp este primul joc pentru care am strâns bani opt luni de zile şi mi-a înşelat toate aşteptările, şi o sa trec direct la minunea din titlul articolului… Deus Ex: Human Revolution… sau: “Ceea ce trebuia sa fie Invisible Wars”

Deus Ex: Human Revolution

Human Revolution este unul dintre cele mai bine scrise jocuri din acest an… nimic mai mult, nimic mai putin. Jocul nu numai ca face o treaba excepţională în a integra emoţia jucatorului în universul portretizat, dar are o încărcătură emoţională puternică, asta şi datorită faptului că dezvoltarea poveştii şi a personajelor este foarte bine segmentată.

Îţi dă acea impresie că eşti un personaj real într-o lume reală, elemente cu care mulţi nu ne-am mai întâlnit de la Mass Effect sau Dragon Age Origins.

 

Story

Plasat intr-un viitor apropiat, povestea se dezvolta îin jurul unui fost politist, Adam Jensen, ajuns intre timp sef de securitate al unei corporatii numite Sarif Industries. Ce este atat de special la aceasta companie? Ei bine, acestia sunt pe cale de a revolutiona evolutia rasei umane, sau cel putin aşa se intelege din primele minute ale jocului, motiv pentru care grupuri de interese inca necunoscute isi baga coada şi incearca sa isi impuna propia opinie cu forta. Prin impus cu forta se intelge un atac asupra laboratoarelor de cercetare a companiei îin cauza şi distrugerea acestora, impreuna cu cercetatorii aferenti.

Deus Ex: Human Revolution

Jensen baiat de treaba şi erou cu norma intrega se baga şi el îin seama şi incearca sa salveze situaita, reusind sa pice în manuta unui augmentat bionic, care, dupa ce matura cu el podeaua laboratorului şi ii striveste traheea, il lasa ingropat intr-un morman de morlz, la propiu, asezonat cu ceva sange al eroului nostru.

Ceea ce am uitat eu sa mentionez este obiectul de activitate al companiei pentru care lucreaza Adam, şi anume, implanturi bionice, cu care acesta este investit din plin. Astfel, dupa nici sase luni de zile, acesta seamna mai mult cu o cutie de conserve nu cu un reprezentat al rasei umane, intalnirea de gradul zero din laborator lasandu-si amprenta pe corpul acestuia. Astfel Jensen este mai mult masina decat om, dar, aceste impanturi nu pot fii accesate în totalitatea lor, coprul acestuia fiind grav traumatizat dupa explozia laboratoarelor, legand astfel progresia în joc de povestea efectiva a jocului, un element destul de notabil as putea spune.

Practic ai cateva augmentari bionice la inceput, dar, restul se activeaza pe parcusul povestii, progresia în nivel fiind explicata în cadrul povestii, element destul de interesant. In esenta jocul iti explica ca Jensen a fost extrem de busit dupa intalnirea din laborator şi ca majoritatea implanturilor tale nu sunt inca active, urmand sa se activeze în timp, corpul acestuia fiindu-i necesar ceva timp sa se acomodeze cu ele.

Deus Ex: Human Revolution

Dupa ce jocul te introduce în ceea ce este cel mai bine ascuns tutorial pe care l-am vazut până acum, intri cum s-ar spune în painea jocului. Jensen incepe sa se dea de ceasul mortii şi sa incerce sa alfe cine şi cum a distrus laboaratoarele, care sunt fortele din spatele atacului, spre final totul culminand cu o conspiratie aşa cum doar un joc precum Deus Ex poate oferii.

Este absolut uimitor cum evenimentele se desfasoara fara sa iti dai seama, iar ceea ce este mai fascinant, este libertatea şi dinamismul oferit de Human Revolution în evolutia naratiunii. Este printre acele putine jocuri care iti da sansa se influentezi povestea în functie de alegerile tale în joc, fiecare actiune pe care o intreprinzi sau silaba pe care o rostesti avand un impact direct asupra mediului tau inconjurator, rezultand o abordare diferita de la jucator la jucator şi un gameplay total diferit de la individ la individ.

 

Gameplay

Ca tot am dansat în jurul gameplay-ului aici lucrurile nu sunt atat de clare precum multi si-ar dorii sa fie. Jocul este un Action RPG şi nu se dezice de la formula clasica pe care primul Deus Ex a impus-o pe piata. Abordarea gesita a gameplay-ului fiind practic inexistenta. Daca esti fan Call of Duty şi esti obisnuit sa faci pe Rambo impartind gloante în scafarliile adversarilor, jocul te sustine şi iti da sansa sa faci acest lucru. Daca iti place sa fii un fel de ninja bionic, sa te joci baba oarba cu inamicii şi sa le inseli simturile, there u go… Human Revolution iti da ocazia sa faci şi asta. Acest gen de gameplay pare usor inspirat din Metal gear solid 4, dar gradul de rafinare este mai ridicat aici, explorarea şi abordarea fiecarui unghi fiind una dintre pietrele de temelie ale gameplay-ului.

Deus Ex: Human Revolution

Deus Ex: Human Revolution iti pune la dispozitie un skill tree pe care il imbogatesti pe parcusul povestii. Problema este lipsa de balans intre abordarile pe care le intreprinzi în timpul acestuia. Daca esti un ninja skija şi te furisezi pe langa adversari, hakuindu-le turetele şi ametindu-ui de cap prin tactici de bambilici, jocul te recompenseaza cu mai multa experienta. Daca pur şi simplu intrii în ograda inamicului ciuruind tot ce iti iese în cale, atunci XP-ul tau o sa fie cu mult mai mic.

Deus Ex: Human Revolution

Abordarea şi explorarea fiecarui cotlon, dar şi discutiile cu toate NPC-urile este iara recompensata cu experienta, iar daca asta nu te convinge sa o faci, atunci ai şi un sisitem de decizie care descinde din sistemul de skill points. Poti sa investesti niste puncte în abilitatile tale oratorii, rezultand un hud care iti arata ce fel de personalitate are individul cu care porti o conversatie, facand alegerea de raspunsuri mult mai elocventa în acest caz, fiind mult mai simplu sa ii acorzi un raspund în baza faptului ca stii ca acesta este un individ Alfa, Beta sau Omega. Boostarea acestei abilitati dovedindu-se imperativa pentru a descoeprii parti de informatie vitale sau a duce la bun sfarsit un anumit quest.

Deus Ex: Human Revolution

Sistemul de questuri are şi el partile lui bune şi rele, dar, în esenta debordand de o naturalete fluida, asta pentru ca daca te esti genul care urmeaza orbeste instructiiunile oferite de acesta, o sa te trezesti uneori ca ai dat cu capul de zidul proverbial. Cum vine asta? Pai destul de simplu.

Sunt momente în care quest log-ul nu te ajuta cu abosolut nimic, lasand jucatorul sa isi dea seama singur cum sa abordeze situatia, chestie cu care piata nu prea a fost obijnuita până acum. Sunt momente în care trebuie sa cauti prin mailuri şi alte parti de informatie adunte pentru a lua o decizie în directia în care trebuie sa te indrepti. Daca urmezi doar quest log-ul, o sa ajungi la un moment dat intr-un punct mort, scarpinandu-te în cap şi intrebandu-te: “Ce dracu fac acum” Sfatul meu… explorati, explorati, explorati… altfel nu o sa pierdeti parti vitale din poveste, iar daca luati jocul de la capat a doua oara o sa va dati seama ca ati omis bucati imense din acesta, din cauza grabei.

Si totuşi nu naratiunea prezinta mai mult de atat. Questurile secundare o sa iti arunce în fata ore şi ore de gameplay în plus, uneori la final confruntandu-te cu alegeri morale puternice, în unele cazuri fiind cam greu sa iei decizia corecta, aceasta variand de la individ la individ şi ceea ce considera el ca este moral.

Deviatia de la povestea principala prezinta şi ea o naratiune în naratiune, iar de multe ori o sa te gasesti ca te-ai abatut destul de mult de la firul initial al povestii doar pentru a descoperii o mini conspiratie sau a rezolva o problema, până la urma, totul culminand intr-o poveste extrem de bine omogenizata care se leaga din toate punctele de vedere. Totul impletindu-se intr-un joc ce ofera în jur de 30 şi ceva de ore, dar daca ai rabdarea necesara sa citesti fiecare mail, fiecare ebook şi sa observi fiecare moment al jocului, poti ajunge lejer la 45 de ore.

Deus Ex: Human Revolution

Toate aceste 45 de ore pe care le tot glorific, reusesc sa implineasca una dintre cele mai bine puse la punct mecanici de joc pe care le-am vazut în ultimii ani. In a spune ca Deus Ex Human Revolution este un joc original as gresii inca de la temelie. Acesta este o combinatie extrem de bine pusa la punct de Actiune, Tactica, Abordare şi multe alte elemente care fac din el un unicat pe aceasta piata a gaming-ului anosta de care ne-am cam alienat în ultima vreme. Sa luam de exemplu prima misiune dupa ce iti primesti implanturile bionice. Am stat frumos de capul ei şi am terminat-o de cel putin 20 de ori şi în toate incercarile mele am dedus urmatoarele lucruri: In primul rand jocul are un sistem de pozitionare a inamicilor aleatoriu.

NPC-urile în joc nu au un spwan point prestabilit, dar urmeaza un astfel de traseu. Acestia se misca de-a lungul acestuia, dar, locul în care apar inainte de o misiune este un mister de fiecare data. Astfel, daca ai terminat jocul odata şi crezi ca iti mai aduci aminte unde era cutare inamic, în cutare nivel, o sa ai o surpriza majora. In al doilea rand, am ajuns la o concluzie care m-a mahnit şi mi-a dat de gandit în acelasi timp.

Deus Ex: Human Revolution

Human Revolution sufera de aceasi problema de care şi alte jocuri precum Splinter Cell sau alte stealth game-uri sufera. Şi anume: Daca un inamic te-a reperat dupa un paravan sau bloc de beton şi stie ca esti acolo, daca nu te misti şi nu faci nimic sa il alarmezi o sa uite ca esti acolo” Este o problema majora în implementarea AI-ului în majoritatea jocurilor, chestie pe care nu am observat-o decat în jocuri precum Hitman de exemplu. In Human Revolution exista momente în care alarmenzi o intreaga baza militara, fortele masate acolo urmarindu-te precum o haita de lupi, dar, daca stai frumos intr-un loc cu un singur punct de acces o sa ii omori pe rand, acestia navalind spre tine ca niste bulimici la un bufet suedez. Iar în al treilea rand, daca nu ai energie nu rezolvi nimic.

Deus Ex: Human Revolution

Chestia asta cu actiunile şi energia consumata nu prea mi-a lasat o impresie prea buna. Primul joc nu iti dadea o sabie la purtator cu care sa iti transformi adversarii în sushi, doar ca sa iti manance din energie. Iti dadea o sabie tocmai pentru ca puteai sa te folosesti sa go VanGogh on ther asses, fara sa iti pese ca daca o folosesti ramai fara baterii. Defapt mai toate takedown-urile în joc iti papa o baterie energetica, chestie care ma duce la ultima concluzie trasa. Trbuie sa iti faci stive în inventar de batoane energetice, acestea fiind singura metoda prin care sa iti incarci bateriile, uneori dovedindu-se mai utile decat analgezicele sau munitia, chestie care cred ca nu o sa pice bine pentru multi jucatori. Pe de alta parte, nu prea am inteles eu cum iti maresti inventarul investind niste puncte de abilititate în shforta lui Jensen. Ok, poate sa care mai multe chestii pentru ca are muschi mai mari, dar sa fiu nevoit sa imi maresc inventarul investind niste puncte în bodybuilding-ul acestuia este cam ciudat. Preferam sa cumpar de la magazin un upgrade kit pentru marirea inventarului, nu sa folosesc doua sau trei puncte pentru a avea ceva care sa imi permita sa tin dupa mine un arsenal cat de cat divers.

Deus Ex: Human Revolution

Fara sa vreau am ajuns şi la armament. Arsenal care este impartit în doua categorii distincte. Letal şi non letal, sau mai ciobaneste, arme care omoara sau nu omoara. Chiar daca poti termina jocul fara sa tragi un singur foc de arma, asta şi datorita sistemu-ului de takedown, exista şi acei cativa dintre voi care vor trata jocul precum un shooter classic, caz în care o prezentare a acestora este imperativa. Daca incepi cu ceva care seamana cu un fratior  futurist al lui Steyr Aug, arsenalul prezinta o varietate bine venita în gameplay. Ai doua arme de foc mici, printre care şi un revolver, cateva arme de asalt, o arbaleta, lansator de rachete şi lista poate continua. Ceea ce este interesant este sistemul de upgrade implementat şi pentru acestea. Poti transforma o arma în ceva care sa semne cu Distrugatorul în masa 2000 infigand în ea upgrade-uri, modificand atat functionalitatea şi reculul, dar şi aspectul acesteia, Deus Ex fiind unul dintre putinele jocuri din tagma Action RPG, care a reusit sa ma surprinda prin micile detalii de acest gen.

 

Control

Avand în vedere ca site-ul nostru se numeste WASD, o dizertatie pe tema controlului este imperativa în cadrul unei asemenea recenzii. In Deus Ex, fie ca pui mana pe un controler fie ca joci folosind metoda traditionala, adica mouse şi tastatura, interactiunea cu Jensen o sa iti para extrem de fluida. Pe console, Eidos au ales o metoda asemanatoare cu HUD-ul din Mass Effect, fiind extrem de simplu sa iti schimbi armele în timpul luptei, sau sa alegi o anumita actiune. Si sistemul de cover este unul extrem de intuitiv. Prin simpla apasare a unui buton intri în cover, iar tranzitia de la un punct la altul se face lafel de fluent, fara sa fii nevoit sa te chinui sa apesi pe coispe mii de taste pentru a sta ascuns. Singura problema cu sistemul de control este pe console. Unde tintirea şi free look-ul sunt cam jenante.

Deus Ex: Human Revolution

Au o mica intarziere intre momentul în care misti analog stick-ul şi momentul în care pleaca imaginea din loc, chestie care cred ca o sa fie indreptata cu urmatorul patch, exact ca şi problema cu timpi de incarcare nejustificat de lungi pe care jocul ii afisa la data lansarii. Chiar şi asa, este un miracol cum a fost restrans şi comprimat meniul jocului intr-o metoda atat de eficace pe console.

Fara sa vreau m-am impiedicat şi de grafica jocului. Care, fie ca stimatul cititor vrea sau nu sa accepte asta, este o opera de arta şi un cix în acelasi timp. Incep cu ce este de bine, pentru ca jocul merita cateva laude inainte sa fie lovit cu un ciomag la gioale.

 

Grafica

Cum am spus şi în prezentare, Deus Ex te face sa te simti ca un individ care traieste şi respira intr-o lume care traieste şi respira impreuna cu tine. Arhitectura jocului este o opera de maiestru. Fiecare oras a fost construit de la temelie în sus pentru a reda o atmosfera aboslut unica. Jocul nu mi-a dat impresia de aceasi de  cladiri care se repeta sau personaje texturate diferit pentru a imi creea acea impresie de “placut populat” cu care jocuri precum GTA au abordat-o. In momentul în care intri intr-un edificiu o sa fii sigur ca nu o sa mai intalnesti aceasi arhitectura în nici-o parte a jocului, ceea ce reprezinta un plus major al acestui titlu. Strazile sunt populate de oameni doar în anumite locuri, exact aşa cum ar fii natural intr-un oras, fiind omisa acea acea regula pe care majoritatea sand box-urilor impun, aceasta dictand ca trebuie sa ai cel putin 60 de NPC la fiecare colt pentru a putea demonstra puterea motorului grafic sau mai stiu eu ce. Sunt portiuni de orase în care nu gasesti nici-un tracator sau cate un vagabond ratacit, iar în anumite cazuri o sa vezi NPC-uri care interactioneaza cu altele fara nici-un fel de precendent, aici amintidu-mi destul de mult de un alt joc drag mie, Vampire The Masquerade Bloodlines.

Estetica generala este şi ea o opera de maiestru. Pentru acei cativa dintre voi care doresc sa afle mai multe despre universul jocului şi sa descopere tot felul de easter eggs, Deus ex are referinte la jocuri din plin, dar şi la originile sale. Mici detalii de la posterele de Wanted cu level designer-ul de la primul Deus Ex, până la glume extrem de subtile la adresa lui John Romerro şi al sau infam Daikatana, totul fiind asortat cu o culoare galben neon pentru o atmosfera mai palida. Aceasta culoare predominanta, cu toate ca nu este una dintre primele mele alegeri intr-un joc, chiar nu a reusit sa ma deranjeze, ba mai mult, oferind imersiune jucatorului. Daca ai rabdare, în Human Revolution, o sa gasesti mai mult decat iti poti imagina, referintele la alte jocuri şi micile poante fiind abosolut delicioase în anumite cazuri.

Deus Ex: Human Revolution

Chiar daca l-am laudat, am mentionat şi ceva despre un ciomag şi niste gioale din cate imi amintesc. Cea mai suparatoare şi primul lucru pe care o sa il observi este constructia personajelor. Nu spun ca nu seamana a ceva uman, dar parca sunt taiati dintr-un joc din 2005 şi adusi la standarde HD. Constructia acestora este extrem de slaba. Chiar şi pe cele mai inalte setari grafice arata slabut.

Miscarile faciale, anatomia corporala şi fizica generala a acestora fiind jenanta. In ziua de azi, cu toate ca nu imi place sa spun asta, accentul pica şi pe o prezentare grafica, iar la ceea ce inseamna arhitectura anatomica, cu parere de rau, Human Revolution nu o sa lase pe nimeni ud. NPC-urile nu sunt un copy paste nesimtit, dar, nu au acea naturalete şi finete pe care am intalnit-o în Mafia 2 sau L.A. Noire de exemplu.

Daca general vorbind jocul arata extraordinar de bine, personajele sunt realizate cu picioarele, multe dintre expresiile faciale fiind monstruoase, aproape robotice în anumite ipostaze, fiind în tema intr-o oare care masura cu tema jocului. Chiar şi asa, personajele tind sa se miste mult prea mult în timpul conversatiilor şi sa faca gesturi bizare, iar daca inchizi boxele şi privesti doar actiunea acestora o sa fie un show horror în sine. Asta ca sa nu subliniez faptul ca voice sink-ul este jenant, uneori personajele vorbind unul peste altul.

 

Sunet

Deus Ex: Human Revolution

Nici sunet-ul nu este scutit de probleme, cu toate ca aici chiar mi-ar fi placut sa vad o adevarata opera de arta, asta şi pentru ca Square Enix sunt publisher-ul acestui joc, care au ceva compozitii muzicale nobile în trecut. Final Fantasy … u know?  In fine. Din puncte de vedere muzical jocul nu are de suferit. Coloana sonora este în perfecta concordanta cu atmosfera Cyber Punk a jocului, iar sunetul de fundal este şi el în sine o dizertatie intreaga. Nu poti sa treci pe langa o alee fara sa auzi ceva, sau sa te plimbi pe o strada fara sa te lovesti de un motiv sonor. Am spus asta şi o repet: Deus Ex Human Revolution este un joc care traieste şi respira intr-o lume care traieste şi respira, iar asta include şi sunetul. In momentul în care ai scapat pe jos o cutie, aceasta o sa impregneze auditiv pe timpanul tau, lasand impresia de o cutie scapata pe jos nu de un sunet ciudat care ar trebuii sa semene cu o cutie scapata pe jos. Acest gen de kick auditiv se traduce în mai toate aspectele jocului. Pacat ca vocile din joc nu au fost tratate cu atat atentie precum sunetul ambiental şi muzica.

Personajul principal suna de parca a mancat toata viata hartie abraziva şi restul NPC-urile nu prea stiu exact ce ar vrea sa fie, în unele cazuri prestatia acesotra din punct de vedere al vocii fiind mediocra spre dezastruoasa. Nu exista acel impact emotional care sa te faca sa simti trairile launtrice ale acestora, nu au acel sut în cur proverbial care sa iti ofere acea nevoie în subconstient care sa iti dicteze : “Bah trebuie sa il ajut pe asta”. Pur şi simplu sunt niste replci, buneee, relatate de actori de mana a 4-a, reusind sa strice placerea în anumite cazuri.

Deus Ex: Human Revolution
Cel mai bun exemplu este o misiune în care trebuie sa salvezi o prostituata din mainile mafiei, aceasta urmand sa fie fortata sa isi imbogateasca … exact nu stiu ce… bionic. Aveti imaginatie. Inchipuiti-va şi voi. In fine. Dupa ca o salvezi pe saraca fata din gherele acestora, discutia cu ea o sa iti lase impreisa unei discutii intre vechi prieteni care nu s-au mai vazut de ani de zile. Adica pentru numele lui Dumnezeu… gagica urma sa fie imbuibata cu mecanisme şi alte rotite, şi singura emotie pe care reuseste sa o scoata, din punct de vedere audiv, este ceva care seamana cu George Michael dupa o partida de sex intr-o toaleta publica? Serios? Cred ca se putea mai mult.

Poate exagerez eu, dar, în anumite momente aceste mici scapari vocale te lovesc în zone moi şi te obliga sa revii cu picioarele pe pamant, lucru care nu da prea bine intr-un joc atat de imersiv precum Deus Ex.

 

Concluzie

Cu toate neajunsurile lui, chiar şi intr-o zi proasta, Deus Ex Human Revolution este unul dintre cele mai bune jocuri din acest an. Iti ofera cu mult peste orice shooter de pe piata, acorda un grad ridicat de imersiune, elementele RPG sunt bine stabilite, iar sistemul de evolutie general este unul dintre cele mai bine puse la punct de până acum.

Deus Ex: Human Revolution

Acele “Mici” scapari de care am tot amintit iti pot scoate peri albi sau inraii şi mai rau, depinde de la individ la individ. Totuşi, cred ca Fuck You Achivement-ul anului se gaseste în acesta minunata evolutie. Trebuie sa termini tot jocul fara sa fii reperat sau decoperit de nici-un inamic, aici fiind una dintre cele mai mari probleme. Jocul iti ofera ocazia sa fii ninja, dar daca ceva nu merge bine şi cineva ti-a dat de urma şi tu il anihilezi rapid, fara sa ii alarmezi amicii inarmati până în dinti, jocul considera ca nu ai fost de ninaj şi iti taie bonsul de experienta, pierzand astfel orice sansa de a castiga achivement-ul aferent. Este unul dintre cele mai masochiste jocuri din acest punct de vedere, dar iti ofera şi o rejucabilitate destul de mare, doar pentru a vedea ce s-ar intampla dacaaa….

Sfatul nostru: “Daca nu ai ce face cu viata ta, iubita te bate la cap grav, berea nu mai are acelasi gust şi pur şi simplu doresti sa scapi de viata… Lasa lama şi pastilele jos şi pune mana şi joaca Deus Ex.” E pacat sa pierzi asemenea poveste doar pentru ca lucrurile nu merg aşa cum vrei tu. Mai mult, urmeaza cel putin 10 DLC-uri care sa ne stoarca de bani şi sa ofere mai multa poveste per total… aşa ca până la sfarsitul anului o sa avem şi un Deus Ex complet din punct de vedere narativ.

Storyline: 9,5

Grafică: 8,4

Sunet: 10

Gameplay: 9.6

Overall: 9.37

Similar Articles

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.