De multi ani asteptam cu sufletul la gura sfarsitul povestii epice pe care Blizzard a inceput-o in 2010, acuma 5 ani. Si in sfarsit, jumatate de deceni mai tarziu, a venit, sub forma Starcraft: Legacy of the Void.

Din secunda in care am auzit ca va fi un nou expansion la Starcraft II l-am vrut. Nu asa mult pentru multiplayer, cat pentru singleplayer. Cand a fost anuntat ca este ultimul expansion, cel care incheie povestea inceputa in Wings of Liberty, l-am vrut mai mult, nu pentru ca e nou, nu pentru faptul ca le am pe restul si o sa arate bine in contul meu de Battle.net, ci pentru ca aflam ce se intampla cu Raynor si Kerrigan, o poveste de dragoste intre om si Hivemind cum nu a mai vazut nimeni.

 

Singleplayer

In Starcraft II: Legacy of the Void, cei de la Blizzard termina cu campania de la Protoss, ceea ce pare a fi o miscare logica. Xel’Naga au creat initial Protossii, “The Firstborn”, factiunea cu care joci in campanie, asa ca ciclul este inchis frumos.

Ca sa fie in conformitate cu trilogia Starcraft II, campania LotV este impartita in 3 parti, Prelude, Campaign si Epilogue.

Starcraft II: Legacy of the Void

In Prelude urmarim actiuniile lui Zeratul, cel mai cunoscut Dark Templar, in antica lui misiune de a salva universul, epilog care se termina cu “achizitionarea” vasului care va va purta prin univers, The Spear of Adun, una dintre cele mai mari nave din flota Protoss.

In Campaign, jocu cu Artanis, Hierarch si conducator a ce a ramas din rasa protossiilor. Scopul principal este sa il bateti pe Amon, un Xel’Naga antic care vrea sa intrerupa Ciclul Infinit creat de fratii lui si sa inrobeze universul sub conducerea lui.

In Epilogue, duceti batalia la Amon si lucrati impreuna cu Raynor si Kerrigan sa-l infrangeti.

Starcraft II: Legacy of the Void

Inainte sa incep campania noua, am jucat restul, Wings of Liberty si Heart of the Swarm, ca sa vad cat de bine se comporta si cum te poarta prin poveste Legacy of the Void. Sincer, este probabil cea mai buna campanie de pana acuma. O combinatie geniala intre in-engine cutscenes cu in-game dialogues cu misiuni variate, toate aducand placere la fiecare pas. Povestea in sine este destul de bine construita si derulata, avand cateva twist-uri cliche dar si cateva la care chiar nu te astepti. Chiar daca inceputul este cam sec si previzibil, dupa cateva misiuni incepi sa intrii in paine, sa iti fac aliati noi si imprevizibili si sa incepi marsul catre Amon, incet, dar sigur.

The Spear of Adun este centrul tau de comanda, unde ai o varietate de upgrade-uri pentru unitati, zeci de conversatii care ii pun inteligenta si moralitatea lui Artanis la incercare, si chiar si upgrade-uri pentru nava in sine, unul din NPC-uri activand sisteme antice de aparare a navei, care te pot ajuta in batalie, fie defensiv, fie ofensiv.

Starcraft II: Legacy of the Void
Sfarsitul este genial din parerea mea, si aproape m-a dus la lacrimi, la fel ca in HotS, ceea ce urmeaza e Spoiler in format TL;DR pentru cei care nu-l veti juca, dar vreti sa stiti ce s-a intamplat.

Incepi cu Zeratul, esti aproape 100% sneeky-beeky si furi Spear of Adun, Zeratul moare intr-o batalie cu Artanis care era controlat de Amon. Artanis revine dupe ce isi taie cords si incepe Campaign-ul. Te bati, te spargi, cateodata impotriva lui Kerrigan. Te aliezi cu Terranii, te aliezi cu Dark Templars de pe Shakuras, te aliezi cu Tal’Darim, o factiune a protossiilor, care au renuntat la Khala si au devenit foarte agresivi. Intrii intr-o gaura neagra. Gasesti Xel’Naga, sunt morti toti, doar Amon ramane. Incerci sa-l bati, dar nu poti, asa ca-l azvarlesti in The Void. Incepe Epilogue. Intrii in The Void cu Terranii si Zergii sa-l spargi pe Amon. Il auzi pe Tassadar. Tassadar era ultimul Xel’Naga. O face pe Kerrigan in Xel’Naga. Il evaporizezi pe Amon. Crezi ca o murit Kerrigan dar nu a murit. Raynor fuge cu Kerrigan in lume si nimeni nu mai aude de ei.

Tot in materie de Singleplayer, sunt misiuni Co-op. Daca esti ca mine, si nu esti destul de competent sa faci ceva productiv in 1v1, poti incepe misiuni Co-op in care controlezi atat armata, cat si un erou. Raynor, Kerrigan, Artanis, Swann, Zagara si Vorazun sunt eroii care ii poti comanda in misiuni gen campanie co-op. Nu am avut cu cine sa incerc asta, fiindca sunt incapatanat si vreau sa-l joc cu cineva pe care il stiu pe Skype. Dar eu neavand prieteni gameri foarte multi, iar cei pe care ii am nu joc RTS-uri, campania Co-op a ramas doar un vis pentru momentul de fata. Dar din LP-uri, este probabil o experienta mai buna decat Campania, dat fiind faptul ca poti trolla pe cineva si sa-l faci sa piarda.

 

Multiplayer

Inca de la inceput, multiplayer-ul a ramas aproximativ acelasi, doar ca de 5 ani, Blizzard s-au chinuit sa faca experienta cat mai buna si cat mai echilibrata, lansand foarte multe patch-uri si hotfix-uri pentru diferitele probleme care au aparut.

Starcraft II: Legacy of the Void

Multiplayer-ul din LotV se simte mai rapid decat in celelalte expansion-uri. Esti presat sa te extinzi mai mult si mai repede, si sa fortezi batalii pentru teren si minerale. Este una dintre schimbariile foarte bine primite, dat fiind faptul ca in WoL si HotS, primele 10-15 minute erau pur si simplu expand and amass, si daca incepea un meci de turneu, puteai pleca de langa PC pentru 5 minute lejer ca nu pierdeai nimic, sau in cel mai rau caz pierdeai un zergling rush sau Oracle cheese.

Schimbariile aduse au cam “eliminat” early game cheese-ul, dat fiind faptul ca resursele sunt mai limitate, unitatiile sunt mai multe, si au ridicat si stacheta de intrare, fortandu-te sa-ti dai mai mult de lucru pentru a fi la acelasi nivel, din punct de vedere economic, cu inamicul tau.

Starcraft II: Legacy of the Void

Un lucru care nu s-a schimbat niciodata, learning curve-ul. Nu se compara cu cel de la Eve, dar e acolo sus, SCII fiind unul dintre cele mai dificile jocuri de invatat, si cel mai dificil RTS in momentul actual. Iti trebuie mult timp sa fii bun, dar poti iesi din Silver cu niste cheese-uri bine plasate si daca ai un build bun in meta-ul current.

 

Grafica si Sunet

Sunt foarte fericit sa va anunt ca nimic nu s-a schimbat cand vine vorba de stilul in care jocul a fost facut. Desi multe jocuri noi tintesc spre realism, Blizzard a ramas constant cu stilul cunoscut, mai cartoon-ish, dar un stil care este impins intotdeauna la limite. Daca multe au ramas la fel, au facut totul mai shiny si mai cizelat, aducand un aspect placut unei situatii sumbre, gen, intregul univers este cat pe ce sa devina sclav unui Xel’Naga corupt the The Void.

Starcraft II: Legacy of the Void

Elementele macro sunt bine definite, dar micile detalii sunt cele care fac diferenta, mai ales ca au adaugat o multime de unitati noi in atat in MP cat si in SP, unitati cu modele si pattern-uri noi, cu atacuri si pasive noi, totul arata foarte bine.

Cand vine vorba de sunet, pot sa jur ca am auzit piese similare cu cele din Harry Potter si Lord of the Rings cateodata. Stateam pe bridge-ul Spear of Adun si parca piesele ma duceau la Isengard si Hogwarts. Si asa, muzica este buna, in ton cu situatia. Cand vine de sunetele in-game, mi s-au parut mai haotice. Mai multe unitati controlate aiurea de un noob nu fac o simfonie, dar unele unitati parca acopera restul, cu toate tweak-urile la sunet din settings, mai ales Void Rays. O singura data m-am dus cu Airtoss, Void Rays cu Phoenix, si mi-a fost destul, sunetul acela e foarte deranjant.

Starcraft II: Legacy of the Void

 

Concluzie

De la preview s-au schimbat multe, si s-au schimbat in bine. LotV a devenit o experienta foarte placuta, fie ca joci singleplayer fie ca te aventurezi in ladder, este o investitie foarte buna. Unele dialoguri si misiuni s-ar putea sa te calce pe nervi, inocenta lui Artanis sigur o sa o faca, dar per total, este demn sa faca parte din incredibila franciza creata de Blizz.


Gameplay: 9
Sunet: 8
Grafica: 10
Story: 10
Performanta: 9
Overall: 9.2

Similar Articles

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.