Aștept lansarea PSVR2 încă de pe vremea când apărea casca PSVR1. La momentul respectiv, deși era ușor de folosit, imaginea lowres o făcea destul de neplăcută comparativ cu un TV.
Nici conținutul pentru PSVR1 nu era la fel de atractiv ca cel din mediul PC. Chiar dacă o puneai repede pe cap și erai gata de joacă mai repede decât o puteai face cu un Vive pe PC, conținutul disponibil pe un Playstation 4 la vremea respectivă pălea în comparație cu ceea ce găseai când porneai o cască VR pe PC.
Dar cumva PSVR2 pare o cască VR diferită. Am deja o lună de când o folosesc și sunt gata să împărtășesc cu voi experiența plăcută care m-a făcut să o numesc un adevărat game changer.
Poate și pentru că este o cască VR de gaming. Nu pentru vizionat filme sau alte chestii.
Așadar, nu te aștepta să îți previzionez vremea pe altă platformă căci dispozitivele Playstation merg în primă fază cu dispozitivele Playstation. Și poate uneori ajung să funcționeze și pe PC. Așa cum se întâmplă cu PSVR1. Căci utilizarea la PC m-a făcut să nu îl donez încă. Chiar m-am distrat în Assetto Corsa în VR cu Dacia Sandero. Și mi-am imaginat și cât de mișto ar fi cu PSVR2.
Dar după ce m-am învârtit suficient de mult în Gran Turismo 7 am ajuns la concluzia că nu îmi e dor absolut deloc de Assetto Corsa în VR. Și asta pentru că toate lipsurile lui Gran Turismo 7 pe un ecran plat care mă făceau să prefer oricând Assetto Corsa au fost înlocuite de această profunzime și senzație reală că ești într-o mașină.
Ce este PSVR2?
PSVR2 este un accesoriu Playstation mai scump chiar și decât consola Playstation 5. Cu acest accesoriu vei putea juca jocuri ce altfel nu pot fi jucate pe un TV. De exemplu, Horizon Call of the Mountain. În același timp, jocuri ca Gran Turismo 7 vor putea fi jucate la un alt nivel de realism cu o astfel de casca, sau clasic pe un TV.
Spre diferență de PSVR1 care putea fi folosit doar așezat și cumva doar pe loc, PSVR2 permite atât mișcări ample în toată camera de 3x3m, cât și așezat ca PSVR1.
Tracking-ul controllerelor îl asigura fix casca folosind cele 4 camere NIR. Controllerele Playstation Sense sunt foarte mișto, însă nu pentru Gran Turismo 7. În momentul publicării funcționa doar cu controllerul DualSense.
În ceea ce privește modul de conectare la sursă, PSVR2 vine cu un singur cablu TypeC. Destul de flexibil și ușor cablul. Nu e dificil de utilizat în modul roomscale.
La capitolul audio, PSVR2 vine dotat cu un port jack de 3,5mm și cu o pereche de căști in-ear ce se poate fixa de spatele căștii VR. Sau dacă nu îți plac poți conecta foarte simplu alte căști cu jack.
Eu m-am găsit alternând între căștile mele Razer Orca semi-deschide cu cablu stereo pentru când e fiul prin preajmă și căștile HyperX Cloud Alpha Wireless pentru când sunt singur și vreau izolare fonică maximă ca să mă pot concentra. Iar căștile Playstation Pulse și ele se potrivesc și îmi place pentru când joc GT7 cu prietenii, dar autonomia crescută a căștilor HyperX mă fac să le prefer pentru scenariul de joacă în VR.
În ceea ce privește specificațiile căștii, ecranele sunt OLED cu o rezoluție de 2000×2040 pixeli per ochi. Rata de împrospătare este de 90 sau 120 Hz, iar FOV-ul este de 110°.
În ceea ce privește urmărirea mișcării, casca folosește un giroscop pe 3 axe și un accelerator tot pe 3 axe și împreună cu cele 4 camere NIR oferă un tracking în întreaga cameră fără a avea nevoie de stații externe care să definească perimetrul de joacă.
De asemenea, casca PSVR2 vine dotată și cu un microfon integrat a cărui calitate este foarte bună. Însă, poziționarea lui îl face să transmită pe stream respirația. Nu știu despre voi, dar pe mine mă enervează să îmi aud respirația când mă uit la o reluare. Deși în unele cazuri e interesant să observ cum schimb ritmul respirației în funcție de acțiunea din GT7.
De departe cea mai mișto dotare a acestei căști este butonul dedicat pentru see-through. Îl apeși și indiferent ce faci îți arată imaginea alb-negru din încăpere. Este extrem de util pentru momentele în care simți că pierzi contactul cu realitatea. Pentru mine, de exemplu, ancora în realitatea noastră este tocmai cablul pe care îl simt cu piciorul. Mă ajută să mă orientez, dar dacă acțiunea e prea intensă uit total de cablu.
Și dotarea care m-a cucerit total este eye-tracking. Pe lângă viteza super bună cu care urmărește ochii, posibilitățile pe care le deschide această integrare sunt absolut superbe.
Iar key selling point al acesteia este FOVEATED RENDERING. Adică consola afișează la calitate 100% doar acolo unde sunt ochii celui care joacă. În rest aplică calitate mai mică. Cel mai bun truc posibil pentru a compensa lipsa reală de putere a lui PS5 în VR.
Gran Turismo 7 nu ar fi putut să ruleze atât de smooth fără foveated rendering.
Văd asta pe PC în Assetto Corsa și Assetto Corsa Competizione. Este de nenumărate ori mai dificilă setarea jocului pentru un framerate fix în VR cu GPU load pe la 95% decât în CS;GO. Ideea e că atunci când load-ul este maxim, cresc șansele să nu îți fie înregistrate toate comenzile pe care le dai prin periferice. Și cumva resimți asta în posibilitatea de a frâna smooth și de a accelera smooth.
Este o diferență de la cer la pâmănt să virezi în prima șicană de pe Monza cu 60 fps pentru că ai adversari pe lângă și e cu totul altceva să o faci la 100 fps.
Instalarea căștii este de departe cea mai facilă dintre toate căștile pe care le-am testat de-a lungul anilor. Consola te ghidează pas cu pas până în punctul în care și eye tracking-ul funcționeaza corect. Chiar dacă la fiecare lansare a lui GT7 trebuie să îi refaci zona de joacă, măcar durează 5 secunde cât îi alegi că stai așezat.
Reglarea pe cap se face exact ca la PSVR1. Ai un inel pe care îl pui precum o șapcă pe și un ecran care gliseaza înspre ochi și pare atârnat de un cozoroc. În spatele inelului căștii există o ritiță pentru a regla strângerea inelului și un buton pentru eliberarea instanta.
Dar astea sunt lucruri pe care le poți afla și atunci când ti-o instalezi. Nu trebuie să îți povestesc cum am învârtit rotiția.
Experiență în timpul utilizării
Vă spun cât se poate de sincer că din momentul 1 în care am testat casca mi-am dorit din tot sufletul să fie capabilă să devină ecran principal pentru rig-ul meu de condus. Chiar mi-am dorit eliminarea totală a ecranului. Am văzut că pe PC este posibil. Așa că am zis că ar fi tare să emargă și aici. Adică dacă tot e doar pentru racing, măcar să nu stea și un ecran degeaba atașat la rig.
Dar din păcate, din când în când casca te trimite la diferite reglaje pe TV. M-am trezit de atâtea ori că îmi zice să fac câte ceva pe TV încât am enunțat la idee.
Oricum, plăcerea de a juca în acest mediu complet izolat cu un burduf super lejer în care îmi încap și ochelarii mă fac să prefer să folosesc casca chiar și pentru jocurile non VR. Doar că sesiunile de joacă sunt mult mai scurte. Nu poți să stai cu casca pe cap la fel de mult cum stai pe canapea la TV. Plus că transpiri. Cateva dintre sesiunile de joacă le-am înregistrat și am observat cum mai tot timpul după o oră aveam nevoie de o pauza de împrospătare.
Are ventilator. Cel de pe exemplarul meu a și început să facă zgomot. Dar fruntea tot îmi transpiră. Cumva ăsta este prețul pe care îl plătești să nu intre deloc lumină.
Combinația asta de panou OLED cu întuneric total m-a făcut să mă îndragostesc instant. Adică OLED-urile le știam. Testasem deja LG C2 și Asus PG42UQ, dar costă două mii de euro. E ca și cum te-ai îndrăgosti de cea mai high maintenance tipă din campus când tu conduci Logan. Cunosc oameni care își permit un TV OLED doar pentru racing, dar eu nu mă număr printre ei. Eu îmi permit să îmi imaginez cum ar fi să blochez 2000€ într-un panou pe care l-aș folosi o dată pe sătămână. Și subit îmi trece orice dragoste pentru frumusețea acelor panouri OLED de 50-55 inci.
Realitatea este că senzația de condus pe un TV gigantic e destul obositoare. Cu OLED nu chiar. Și fix asta am simțit cu PSVR2. Satisfacția aia de refresh instant de OLED. Doar că la un preț ce mie mi se pare decent.
Adică pe lângă crispness-ul de OLED și baleiajul instant și lipsa totală a remanenței, am mai dobândit și cockpit view. Ceva ce cu OLED-urile care mi-ar fi acoperit câmpul vizual nu ar fi reușit să îmi ofere.
Ideea cu cockpit view și această posibilitate de a roti capul în cabina mașinii este că te face să fii mult mai prezent. Nu mai pare tocmai un joc și observi altfel felul stupid în care bruschezi mașina când tragi prea tare de volan. Când imaginea e plată se observă extrem de greu. Mie unul simt ca mi-a luat o eternitate să observ momentumul mașinii și să nu mai dau comenzi care îli întrerup, ci comenzi care îl continuă. Poate și pentru că nu sunt șofer.
Oricum, tot ceea ce simt că am dobândit jucând pe TV pare că a fost teorie. Pare că am învățat trasee și plaje de viteză pentru viraje. Când am început să joc cu casca a început să se simtă elevația de pe Nordschleiffe. Totul era complet nou și părea că are volum.
Trecerea de la TV la PSVR2 e ca trecerea de la HDD la SSD. Abia atunci îți dai seama cât timp ai pierdut așteptând să crănțăne HDD-ul.
Verdict
A durat atât de mult publicarea acestui material pentru că am decis să mă bucur de adevăratelea de PSVR2 și să vă povestesc ceva cât se poate de autentic. Nu clasicele grabe la NDA.
E un dispozitiv cu extrem de mult potențial. Absolut totul a funcționat impecabil. Chiar și eye tracking-ul, tehnologie cu care am mai interacționat acum câțiva ani. Și care nu părea în acel moment că va ajunge la o implementare atât de rapidă prea curând.
Din punctul meu de vedere este display-ul perfect dacă folosești un volan pentru Gran Turismo 7. Este un joc de bătaie lungă. Și senzația mea a fost că n-am învățat nimic despre condus mai rapid, abordat viraje și stat între alte mașini la viteza mare până în momentul în care am pus casca PSVR2 pe cap și am deblocat toate posibilitățile de a privi în jurul meu și al fustei de fier.
Absolut toate reperele se schimbă. Subit e mai ușor să abordezi un viraj pe interior cu adversar pe exterior. Dintr-o dată nu doar te uiți la radar să vezi dacă e lângă tine, poți trage cu coada ochiului în timp ce simți mașina cum e orientată pe drum.
Se deblochează un cu totul nou nivel de awareness în Gran Turismo 7.
Horizon Call of the Mountain a fost și el interesant, dar sper că mă înțelegeți că prefer oricând să dau câteva ture pe Nordschleife.
E cam scump pentru salariu mediu din România, dar este unul dintre puținele dispozitive care chiar duce o senzație la un nivel nou.
Vi-l recomand.
