Mi-e destul de greu să recunosc că The Division nu e un joc bun, mai ales pentru că am fost prins de hype, l-am așteptat și, inițial, l-am jucat cu entuziasm. Entuziasmul însă a trecut odată ce am fost confruntat cu un looter shooter repetitiv, cu mecanici neinspirate și cu destul de puțin content.
E un exemplu bun de cum ambalajul vinde produsul sau haina il face pe om.
Storyline
Acțiunea se desfășoară într-o parte din Manhattan. E iarnă și a izbucnit o epidemie care a omorât majoritatea populației. Tu faci parte dintr-o agenție guvernamentală care trebuie să restabilească ordinea în oraș. Ai o hartă de unde selectezi misiuni, asculți un fel de interceptări și brief-uri scurte, apoi, indiferent de ce ți s-a zis, te duci acolo (la propriu, pentru că mergi mult pe jos) și împuști tot ce mișcă. ”Inamicul ne atacă”, te duci și împuști. ”Avem nevoie de probe de sânge pentru a găsi un antidot la virus”, te duci și împuști. ”E un server room important undeva”, te duci și împuști. ”A căzut curentu’”, te duci și împuști. De 16 ori și termini povestea.
Gameplay
Ideea principală a jocului e să împuști chestii și să faci avere. Înțeleg că asta e mecanica principală a jocului, problema e că e singura. Mergi dintr-un punct în altul, dai de inamici, te pui în cover, te bați cu ei până nu mai rămâne nimeni în picioare și mergi în punctul următor. Nici măcar nu există variații pe tema asta. Nu începi niciun asalt intrând prin geam, coborând dintr-un vehicul sau în vreun fel comun cu ce mai încearcă să facă alte jocuri de acțiune.
Am impresia că, la început, jocul trebuia să aibă și elemente de stealth, pentru că inamicii au un semn deasupra capului când sunt alertați și te poți furișa spre o poziție cât mai avantajoasă înainte să începi o luptă, dar sistemul nu e dezvoltat mai mult de atât. Cred că ar fi ajutat varietatea în gameplay. Din când în când ți se mai cere să faci ceva diferit, cum ar fi să dezamorsezi o bombă, să salvezi ostateci, să spargi un calculator. Pe toate le faci apăsând F. Bomba nu poate să-ți pocnească în față și ostatecii sunt invulnerabili. Nu prea ai cum să dai greș și, de fiecare dată când faci lucrurile astea, ești supus la o droaie de laude penibile din partea NPC-urilor (în ideea încurajărilor din jocurile browser-based de tip Skinner Box, presupun).
Looter
Jocul zice că el e și RPG, nu numai shooter. Sunt curios ce înseamnă pentru el RPG, pentru că nu te lasă să iei decizii în legătură cu povestea, nu ai opțiuni de dialog (sincer, nici nu mă mai aștept la astea când zice cineva că face un RPG), dar The Division nici măcar nu are character progression, măcar la nivelul lui Diablo 2. Crești în nivel, dar asta înseamnă pentru tine doar acces la echipament mai bun. Nu ai puncte să bagi în stats-uri.
Sistemul reușește să fie simplist și prost explicat, în același timp. Singurele stats în joc sunt puse pe echipament. Ai unul care te lasă să dai mai tare, unul care îți crește viața și unul care îți afectează cumva abilitățile, dar nu ți se spune clar. Mai ai ARM, de care pot doar să presupun că e armură și te protejează cumva, pentru că nu am văzut explicații cu ce face. Efectul grenadelor e și el determinat de ceva, dar nici asta nu ți se spune clar. Toate obiectele pe care le gasești au slot-ul lor fix. Mereu o să ai la tine două arme, genunchiere, vestă, un număr fix de gloanțe și utilizabile (medkits și grenade), etc. Așa, singura ta interacțiune cu inventory-ul e să schimbi ce ai cu ceva mai bun, nu cu ceva diferit.
Nu poți să alegi să ai mai mult din unele și mai puțin din altele, să fii mai echipat sau mai rapid. Mereu ții aceleași chestii pe tine, arăți la fel ca toți ceilalți jucători și asta face ca personalizarea avatarului tău să fie o problemă. Ai echipament și cosmetic items, dar toate sunt variații minore pe același stil. Toți agenții arată la fel, cu ghiozdanul ăla cu o bretea, tocul de pistol în același loc, totul la fel. Singura metodă de a arăta un pic diferit e să cumperi unul din pachetele cosmetice de 5 euro, dar și atunci diferențele sunt minore. Nu poți să ai cagulă, să alegi unde-ți pui grenade, încărcătoare sau câte chestii ții.
Arată destul de aiurea pentru că agenții nu sunt în uniformă și par mai mult o gașcă de liceu care s-a hotărât să adopte același stil vestimentar.
În mare, partea de RPG mi s-a părut slabă și partea de bătăi nu a fost cu mult mai bună.
Shooter
Mecanica de cover e bine făcută. Am impresia că e același sistem din ultimele Splinter Cell-uri, în care țintești unde vrei să te duci, ții Space apăsat și personajul tău fuge până acolo. Mi-a plăcut cum poți să țintești și să tragi fix sub balustrada lângă care stai, dacă ai un pic de grijă. Jocul a avut câteva momente în stilul scenei din casa scării din The Raid: Redemption.
Oricum, de cele mai multe ori când nu navigam cover-ul cum trebuie, aveam impresia că e din cauza mea, chiar dacă au fost câteva situații în care nu puteam să interacționez cu cover-ul în locuri în care era normal să pot.
Te bați cu patru facțiuni în jocul ăsta: mercenari, mafioți, lucrători la REBU și galeria Steaua. Inamicii au mici diferențe între ei, sunt împărțiți pe clase, unii vin cu plase cu grenade (care explodează când tragi în ele), alții au aruncătoare de flăcări (care explodează dacă le împuști, ca în orice joc care se respectă). Diferențele astea se pierd în problema mare a jocului. Ține prea mult să omori chestii. Nu e că îți trebuie mai multe gloanțe, la majoritatea inamicilor pe modul challenging îți trebuie mai multe încărcătoare. E plictisitor. Ideea producătorilor de a crește nivelul de dificultate e să seteze HP x 10 și damage x 10 și să se ducă să facă altceva.
Inamicii puteau la fel de bine să fie zombies, sunt la fel de proști și rezistenți ca ei, dar aparent ne-am plictisit de zombies (dar nu și de jocuri proaste).
Aceeași filozofie se aplică și la fiecare boss de care dai. Nici măcar nu are alt skin. E un inamic normal din facțiunea cu care te bați, ori 10 dificultate.
În ultima misiune au renunțat la stilul ăsta și boss a fost un elicopter, ceea ce a fost foarte distractiv, dar mi se pare că fiecare misiune ar fi trebuit să aibă ceva similar, un elicopter, un tanc, un transportor, ceva. Sau puteau să renunțe la prostia asta cu realismul și să bage niște bossi de Resident Evil, că oricum setting-ul jocului e singura parte din el care care încearcă vreun pic să fie verosimilă.
Abordarea asta încetinește destul de mult jocul și aș fi înțeles dacă făceau ceva cu tempo-ul mai scăzut, dar nu. Stai și tragi. Mă așteptam la niște elemente de Army of Two, cum ar fi să poți să tragi de oameni căzuți, să te legi de coechipieri cu scut și să te ții după ei, dar jocul nu oferă nimic din toate astea. E ca orice alt shooter, doar că mai lent și cu multe numere. În loc de sânge vezi numere și în loc de senzația de satisfacție după un headshot ai niște numere mai mari și același inamic care trage în continuare după tine.
AI-ul e prost. Știe doar să vină spre tine și să lupte până la moarte. Parcă încearcă uneori să te flancheze, dar nu e nimic impresionant. NPC-urile care te ajută nu sunt în stare decât să rateze și să te laude.
Crafting și alte detalii
Crafting-ul părea interesant la început. Spargi obiecte în una din 5 (parcă) tipuri de resurse și faci alte obiecte cu ele, dar obiectele au stats random și rolul tău în treaba asta e redus la nivelul de operator de slot machine. Dacă e să mă plâng de ceva aici e interfața greoaie, dar aia e o problemă generală cu meniurile din joc și e tipică port-urilor de pe console. Inventory-ul e o listă și totul arată ca și cum contabilitatea e fun.
Ai o bază care e doar o formă mai frumoasă de reputation grinding. Aduni suficiente puncte pentru una din cele 3 aripi din bază și faci unlock la niște chestii. În baza ta nu poți să intri decât tu, chiar dacă ești în grup, pentru că ai fost învățat de mic să nu lași străini în casă, probabil.
Celelalte lucruri pe care poți să le faci sunt deja elemente tipice pentru jocuri open-world făcute de Ubisoft. Te duci unde îți arată pe hartă și apeși F ca să aduni chestii și să ai 100% completion. Au la fel de mult în comun cu gameplay ca adunatul de timbre.
Cel mai ciudat element de gameplay de care am dat e legat de masca pe care o porți în zonele contaminate, pentru că mă așteptam cumva la ceva în stilul măștii și filtrelor din Metro 2033. Nu. Ai un filtru, care este un număr. Îți plac numerele, da? Dacă numărul tău e mai mare decât numărul de filtru din zonă, felicitări, nu mori. Altfel, nu intri. Filtrul nu expiră și masca nu se deteriorează. Așa că nu se pune problema să fii nevoit să furi de la altă lume, ca în Metro (și implicit să ai motiv să omori jucători în multiplayer).
<h1Multiplayer
Jocul, așa cum e el, poate fi jucat cu până la trei prieteni. În PvE, e același joc, doar că are cine să te ridice de pe jos, când ai luat prea multe gloanțe și te-ai hotărât să stai capră.
Poți să te duci cu grupul și în The Dark Zone, care e o zonă cu până la 24 de jucători și cu PvP enabled. Cât ne-am plimbat p-acolo, singurii care au încercat să omoare alți jucători am fost noi, pentru că am înțeles că penalizările pentru moarte după PK sunt prea mari și majoritatea nu-și bat capul. Oricum, ne-a liniștit repede și pe noi un individ care ne omora din 2-3 gloanțe și care parcă nu lua damage deloc de la noi (noi având toate obiectele mov, care aparent sunt second best items).
Sunet
Mi-au plăcut accentele caricaturale ale unor inamici. În rest, am auzit de vreo 50 de ori că l-am omorât pe Alex și că sunt cel mai bun. Personajul tău e complet mut. Nici măcar nu icnește.
E penibil când Company of Heroes 2 are mai multe unit replies decât personajele din jocul ăsta.
Grafică
Jocul a fost testat pe un sistem cu procesor I7 4790K, 16 GB de RAM și cu o placă video Geforce GTX 980 și a mers mai tot timpul la 60 fps cu detalii pe high și cu rezoluția 1920 x 1080.
Deși în general jocul arată bine, inamicii par să plutească și mișcările lor sunt lipsite de greutate. Pe lângă asta, mai apar unele artefacte vizuale, texturi lipsă și alte porcării. Nu m-a impresionat.
Nu m-a impresionat nici faptul că jocul se laudă cu faptul că e o copie fidelă a Manhattan-ului. Tot ce văd e un cadru monoton, format din blocuri și zăpadă.
Concluzie
Am zis foarte mult ce n-are jocul până acum. Ideea e că mă așteptam să fie altceva sau, măcar, ceva, pentru că momentan nu e mai nimic. E un Skinner Box și mi se pare mai mult apropiat de un MMO coreean decât de un titlu AAA. Are foarte puțin content și aș putea să sper că reprezintă o platformă pentru ceva ce o să fie mult mai amplu, dar ce promit producătorii pare să fie în același stil repetitiv (mai mulți inamici, mai multe numere).
Jocul e o combinație între un shooter și un RPG în sensul că nu e nici una, nici alta, nici ceva între.
- Gameplay: 5
- Sunet: 7
- Grafică: 6
- Story: 6
- Multiplayer: 7
- Performanță: 7
- Overall: 6.3
- Poti cumpara Tom Clancy’s The Division pe G2A la un pret bun sau varianta doar in limba engleza la un pret si mai bun
