Razer şi-au făcut un adevărat „renume” pentru perifericele lor. Mulţi ar spune că renumele se datorează durabilităţii scăzute a produselor lor, însă adevărul este că de fapt au venit pe piaţă cu foarte multe produse ce au adus întotdeauna ceva nou. DeathAdder nu este un maus nou, însă versiunea 2013 aduce câteva actualizări.
Primul DeathAdder a fost considerat pentru multă vreme cel mai bun maus de gaming (cel puţin la low-sens) şi a început să îşi piardă din succes în momentul în care a apărut versiunea 3.5G. De fapt, existau tot felul de discuţii cum că 3.5G nu ar fi mai bun şi aşa mai departe. Cert este că G400 de la Logitech le-a cam furat din succes celor de la Razer deoarece oferea un senzor foarte bun, comparabil în multe scenarii, alături de o formă la care majoritatea userilor se puteau adapta mult mai uşor.
V-am mai spus cu alte ocazii, când am mai testat mauşi, că timpul şi efortul depus pentru adaptarea la un maus sunt factori cheie, deoarece, dacă nu îţi cade bine în mână în cele două minute cât îl testezi la un comerciant sau la un prieten, vei renunţa la achiziţionarea acelui maus.
Am observat de-a lungul timpului că majoritatea utilizatorilor ce preferă unul dintre cei doi mauşi (DeathAdder sau MX518/G400) nu se poate adapta la celălalt nici în ruptul capului. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu mine şi mă simt obligat să vă povestesc acest detaliu deoarece nu vreau să credeţi că am o reală preferinţă. Adevărul este că prefer precizia.
Totuşi, dacă la primul DeathAdder aveam dureri ale degetelor arătător şi mijlociu, cu DeathAdder 2013 am avut dureri doar la degetul arătător. Cert este că dimensiunile mausului sunt aceleaşi, însă este posibil ca versiunea 2013 să mi se fixeze mai bine în mână şi de aceea m-am acomodat mai uşor.
Specificatii
Deşi în ceea ce priveşte dimensiunile DeathAdder este mai mic, de fapt are vârful click-urilor mult mai înalt şi asta îl face mai dificil de folosit de către utilizatorii cu mâini mici. În rest, specificaţiile amîndurora arată foarte bine şi chiar dacă acceleraţia lui G400S este la jumătate, acest lucru chiar nu contează.
Galerie foto
Software
Pentru configurarea lui DeathAdder 2013 este nevoie de instalarea software-ului Razer Synapse 2.0. Partea bună este că acesta trebuie rulat o singură dată pentru configurarea mausului. Totuşi, dacă se doreşte utilizarea de macro-uri sau a caracteristicilor speciale precum calibrarea mousepad-ului sau stingerea luminilor când monitorul este oprit, este nevoie ca Synapse 2.0 să ruleze.
Experienta in utilizare
Trebuie să recunosc că am urât toate versiunile. Nu am putut să mă adaptez niciodată la forma lor tocmai pentru că eu folosesc claw grip şi lateralele versiunilor mai vechi sunt ceva mai alunecoase decât la varianta 2013. În niciunul din cazuri nu am fost capabil să profit de performanţa senzorului şi drept urmare am decis să nici nu le mai fac review. Cu versiunea 2013, însă, lucrurile s-au mai schimbat un pic şi nu numai că nu m-a durut mâna la fel de tare, dar am putut să îl folosesc chiar şi pentru perioade ceva mai îndelungate.
Jocurile în care l-am testat sunt League of Legends, Battlefield 3 şi Unreal Tournament 3 şi vă voi povesti despre comporamentul mausului în fiecare dintre acestea.
Primul pe care l-am probat este League of Legends şi, deşi pare un joc stupid, să ştiţi că acesta necesită destul de multă precizie. DeathAdder s-a descurcat ireproşabil în acest joc, însă nu am insistat foarte mult deoarece nu am observat nicio diferenţă între el şi G400S. Skill shot-urile aveau aceeaşi precizie ca şi înainte.
Battlefield 3 este unul din jocurile în care mai intru doar ca să testez plăci video şi mauşi. Fun-ul a dispărut încă de pe vremea de când au început să scoate DLC-uri pe bandă rulantă. Totuşi, fiind foarte familiarizat cu câteva arme din varianta „cheală” a jocului, îmi pot da seama foarte uşor dacă un maus mă ajută sau mă încurcă. De departe, cel mai bun maus pentru mine a fost G400 şi apoi G400S. Cu aceştia doi puteam foarte uşor să urmăresc ţintele în mişcare folosindu-mă de arma AEK-971 fără lunetă. În Battlefield 3, testez mauşii în mai multe meciuri de TDP pe Noshahr Canals, o hartă foarte îngustă unde nu trebuie să joci doar în plan orizontal. În mod normal, cu G400 şi G400S am un KDR mediu de 1,5, ceea ce pentru stilul mai Rambo este ok.
Cu DeathAdder, însă, lucrurile s-au schimbat atât de mult în bine încât pe toată perioada în care l-am testat am domnit la un KDR de aproximativ 2,5 ceea ce este foarte mult pentru stilul lone wolf fără un squad în care să joci cu prieteni şi să te coordonezi cu voce.
Unreal Tournament 3 a rămas în continuare etalonul jocului ce necesită o precizie ieşită din comun. L-am jucat foarte mult timp cu prietenii şi dintotdeauna am suspectat primul DeathAdder ca fiind cel mai bun maus pentru acest joc. Totuşi, aşa cum am mai spus, nu am fost capabil să mă adaptez la forma lui şi drept urmare am folosit MX518 la acea vreme, însă nu puteam ajunge la acurateţea unui anume prieten. Abia acum, după ce am folosit DA 2013, am reuşit să îmi dau şi eu seama cum de îi reuşeau din toate poziţiile posibile şi imposibile shock combo-urile.
Îmi reuşeau atât de des aceste combo-uri, încât am crezut că am avut eu o revelaţie, la fel cum am avut şi când am învăţat să înot sau să pilotez elicoptere în BF2. Drept urmare, am reconectat G400S-ul meu şi am dat o tură şi cu el prin UT3. Din păcate, mă declar extrem de dezamăgit de prestaţia lui G400S comparativ cu DeathAdder 2013.
Ergonomie
Acest subiect este cel mai important pentru un mausce urmează să fie folosit în gaming. Am folosit mauşi cu acelaşi senzor, însă rezultatele au fost diferite strict datorită formei. Cel mai elocvent exemplu pentru mine la acest capitol îl reprezintă primul DeathAdder şi MX518. Cu primul DeathAdder nu mă înţelegeam deloc datorită formei, însă cu MX518 jucam mai bine. Nu voi insista asupra diferenţelor tehnice, însă primul DeathAdder îi era superior din toate punctele de vedere, mai puţin la formă, unde totul era discutabil.
DeathAdder 2013 aduce un singur lucru nou faţă de versiunile anterioare (la capitolul ergonomie), însă o face atât de bine încât chiar îi felicit pe Razer pentru această adiţie. Grip-urile laterale fac, în sfârşit, din DeathAdder o alegere potrivită pentru aproape oricine. Ca să înţelegeţi de ce sunt atât de importante aceste grip-uri, am să vă explic un pic despre laterala dreaptă a acestui maus. DeathAdder are laterala înclinată spre exteriorul mausului şi, drept urmare, degetele nu se pot fixa prea bine pe latura respectivă. Totuşi, deşi degetele nu se fixează prea bine, ele stau foarte relaxate pe laterală. Cu ajutorul gripului caucicat al mausului, degetul mic stă şi relaxat şi poate face şi priză bună în acelaşi timp.
Roccat Sota este primul mousepad testat pentru că îl folosesc zilnic. Nu are dimensiunile cu care sunt eu obişnuit, însă nu seamănă deloc cu celelalte pad-uri dure care doar tocesc patinele. Tracking-ul lui DA 2013 este excelent pe acest mousepad şi a oferit cea mai mare precizie pentru stilul meu de joc şi mausul DeathAdder 2013.
EVO-G Cyber Killer – foarte scurt şi la obiect: este cel mai prost mousepad de pe planetă. Nu numai că tracking-ul are de suferit, dar acesta acţionează şi ca o frână asupra patinelor. Jucatul low-sens este un real efort pe această suprafaţă.
SteelSeries QCK+ – este un mousepad decent. Frecarea este destul de puternică pe acest mousepad, însă tracking-ul este foarte bun. Deşi este nevoie de un pic de efort pentru a mişca DeathAdder pe această suprafaţă, rezultatele sunt foarte bune. Îl recomand alături de Sota.
GIGABYTE Aivia Krypton Mat – este un mousepad cu două suprafeţe, una textilă şi una din plastic. Pe cea din plastic reuşeşte să ofere aceleaşi rezultate precum Roccat Sota. Pe suprafaţa textilă se comportă aproape la fel ca QCK+, însă dimensiunile mici alături de laturile cauciucate care te încurcă atunci când te joci mă determină să nu îl recomand.
FunC Surface 1030 XL – indiferent de faţa aleasă, rezultatele în termeni de acurateţe sunt similare în timpul utilizării lui DeathAdder 2013. Se apropie foarte mult de Roccat Sota ca performanţă, însă este genul de mousepad care toceşte imediat patinele.
Roccat Hiro – deşi este un mousepad textil, DeathAdder alunecă pe suprafaţa acestuia de parcă ar fi pe patinoar. Tracking-ul este bun, însă alunecarea puternică nu îţi permite să ţii în frâu mişcările. Adesea crosshair-ul mi-a fugit prea departe de ţinta aleasă.
Genius GX Speed – nu este potrivit pentru DeathAdder 2013 din niciun punct de vedere. Dimensiunile minuscule ale mousepad-ului nu îţi vor permite să te mişti liber prin jocuri. De asemenea, textura acestui pad opune foarte multă rezistenţă şi mişcările le faci cu un efort considerabil. Acest mousepad este util unui jucător high-sens, nicidecum low-sens cum se presupune că sunt cei ce achiziţionează DeathAdder 2013.
CM Storm FPS Tactics DC – este un mousepad foarte bun, însă pentru mauşii cu patine mari, nu pentru DeathAdder 2013 care are nişte patine mici. Deşi tracking-ul este bun, alunecarea nu este într-atât de permisivă încât să poţi urmări liber o ţintă în mişcare.
Concluzii
Ce să mai adaug? DeathAdder 2013 este un maus aproape perfect. Dacă în trecut DA-ul nu se potrivea tuturor, acum a devenit mult mai uşor să te adaptezi la el. Nu numai că are un senzor nou şi grip-uri pe laterale, însă şi plasticul cu care este îmbrăcat are o altă compoziţie chimică, lăsând impresia că mausul este mult mai solid decât versiunile precedente. De asemenea, rotiţia de scroll a fost şi ea modificată şi pe lângă faptul că este mai precisă, este şi iluminată subtil. Cablul mausului este matisat şi este absolut identic cu cel folosit de către Razer şi pe versiunile mai vechi de DeathAdder.
Aşadar, dacă joci low-sens şi cauţi un maus care să te ajute cu adevărat, DeathAdder 2013 este alegerea perfectă, mai ales dacă priza este de tip claw sau palm. Dacă foloseşti mausul în stilul fingertip grip, atunci orientează-te către alt maus, căci DeathAdder nu se potriveşte deloc.
Plusuri şi minusuri
+ Grip
+ Calitate construcţie
+ Software
+ Senzor
- Razer DeathAdder 2013 poate fi achiziţionat de la Oktal la promoţie la preţul de 299 Lei
