Deunăzi am fost invitat la un eveniment mai interesant decât majoritatea la care mergem de obicei de cel puţin câteva ori. Subiectul principal a fost demonstraţia ţinută de Adrien Viaud, un tip super degajat care ocupă funcţia de Field Application Engineer.

Toată demonstraţia s-a învârtit în jurul a două notebook-uri Toshiba similare şi ceea ce ne-au arătat a fost beneficiul adus de folosirea unui SSD în lucrul de zi cu zi în locul unui HDD clasic.

Evident, prima parte a testului a constat într-un restart complet al sistemelor. Asta înseamnă că ambele notebook-uri au fost repornite în acelaşi timp. Evident cel cu SSD a pornit primul. Partea amuzantă a fost că prima oară diferenţa era minusculă între cele două, adică doar 10 secunde. Dar nu o sa ghiciţi niciodată de ce doar atât:). Pentru că notebook-ul cu SSD avea în unitatea optică un DVD şi încerca să boot-eze de pe el:). În testul real (fără nimic în unitatea optică), diferenţa dintre cele două a fost de aproximativ 24 secunde.

Laptop-ul cu SSD parcă revenea din stand-by:).

Mergând mai departe, ne-a arătat ce se întâmplă dacă folosim Picasa şi dorim să învârtim clockwise 240 de fotografii. SSD-ul a fost de aproape două ori mai rapid, însă Adrien susţine că se poate şi mai bine şi că s-ar putea ajunge la o diferenţa dublă faţă de ceea ce am văzut.

 

So… de ce să folosim SSD-uri când acestea aduc doar performanţă şi ne taie capacitatea generoasă adusă de HDD-urile clasice? Pentru că se poate dispune de capacitate chiar şi în cazul laptop-urilor ce vin cu un singur HDD şi au un singur spaţiu pentru HDD. Cum? pai folosind rack-ul din pachet pentru HDD-ul pe care îl înlocuim.

Sigur, nu se poate compara un drive de 40 GB sau 64 GB cu un HDD de 250 GB pe care avem absolut toate documentele şi toată muzica şi eventual câteva filme. Dar pentru găzduirea sistemului de operare, a pachetului de software pentru editarea documentelor uzuale şi pentru depozitarea PST-urilor creeate de Outlook este suficient.

Windows 7 necesită 16 GB pentru a se instala cel mai lejer, asta înseamnă că ne rămân aproximativ 20 GB doar pentru mail-uri şi documente. Personal, nu am văzut niciodată o căsuţă locală de mail mai mare de 15 GB şi în cazul respectiv conţinea mesaje vechi de aproximativ 6 ani şi chiar şi porcării de „jokes” care ocupă al dracului de mult.

Aşadar, dacă utilizatorul depune un pic de efort poate să trăiască cu ideea că spaţiul disponibil trebuie folosit cu capul, nu ar trebui sa existe nicio problemă datorită capacităţii.

Eu unul dacă voi reveni vreodată la notebook, stocarea o voi face pe o unitate externă, iar chestiile importante le voi ţine pe SSD.

Similar Articles

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.