Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Imi aduc aminte cum era erau verile mele cand eram tanar fecior. In generala ai mei ma expulzau la bunici in vacanta de vara, unde bateam mingea pe maidan, ma urcam in copaci sa mananc fructe crude si ma trimitea bunica la magazin sa iau paine sau sa schimb butelia. Si evident ca-n orice zona rurala saracacioasa, era un magazin impartit la 4 sate, deci trebuia sa strabat ceva kilometri.

Dar in perioada examenului de capacitate lucrul asta s-a schimbat. Ai mei aveau o temere ca nu o sa trec primul "hop" al vietii, pentru ca eram tare lenes si nu ma omoram cu invatatul acasa. Insa ei nu vedeau ca lucrul asta nu-mi afectau notele foarte mult, pentru ca eram atent la ore. Dar acasa, preferam doar sa-mi fac temele si in rest sa stau pe afara sau sa ma joc pe PC vechi ce era in casa atunci.

Si uite asa am facut un troc cu Spulber Senior: eu trec examenul de capacitate, el imi cumpara PC nou. Capacitate a venit, am trecut fara probleme, am intrat cu a 3-a medie din liceu, iar tatal meu n-a avut incotro decat sa respecte intelegerea. Si uite asa mi-am facut eu primul build de PC. Pana atunci cumparasem doar PC-uri gata asamblate, dar am preferat varianta unui build personal pentru ca doream cu timpul sa-i fac upgrade-uri. Sincer, nici nu-mi aduc aminte exact ce piese avea PC-ul intial, stiu doar ca la fiecare cate luni ba schimbam platforma, ba mai adaugam cate o memorie ram sau un hard disk, ba incercam alta placa video. Si uite asa am tot trecut prin AMD 64 si X2 la Intel Core2Duo sau Core2Quad, module ram peste module ram, HDD-uri peste HDD-uri si tot felul de placi video. Si toate au avut un singur scop: sa-mi ofer conditii cat mai bune in jocul ce-l jucam ore intregi, anume Counter-Strike.

Si cum in perioada liceului am avut norocul de a invata dimineata, cum ajungeam la pranz acasa, ma jucam pana se facea seara, cand stiam ca vin ai mei de la munca. Si aveam scheme invatate de la alti prieteni sau chiar unele gandite de mine, de a ascunde faptul ca utilizam PC-ul cat ai mei nu erau acasa.

Prima era batraneasca parola pe userul de windows, iar aceasta era stiuta doar de tatal meu. Evident, el nu stia ca eram cu un pas inaintea lui si intram de fiecare data in safe mode si-mi faceam un user nou la fiecare sesiune de gaming, iar la sfarsitul acesteia evident stergeam userul.

S-au prins intr-un final pentru ca, aparent monitoarele se incalzesc cand le folosesti. Da, nu m-am prins de lucrul asta, desi eu ma credeam foarte inteligent.

Dar dupa cateva zile mi-a venit o idee de a masca problema cu incalzitul monitorului. Pentru ca era anotimp racoros si ai mei tineau hainele la uscat pe balcon, intrerupeam joaca cu 30 de minute inainte de ora in care acestia trebuiau sa intre pe usa si puneam cearceaful ce era rece de pe balcon. Nici pana-n ziua de azi nu au realizat ce inventiv eram.

Iar din facultate n-a trebuit sa ma mai ascund, pentru ca deja stateam singur. Erau zile in care nu stia nimeni de mine, decat cei cu care ma jucam. Deja eram client fidel celor ce livrau mancare sau cafenelei de peste drum, pentru ca de fel cand ma zareau sau imi vedeau numarul de telefon, intrebarea era: ca de obicei?

Si cu toate astea, nu mi-am indeplinit telul in CS. Bine, era si greu in perioada respectiva. Nu eram un jucator slab, consider ca eram peste media de jucatori buni din cunoscuta liga PGL, dar nici echipa mea nu era rea. Doar ca nu eram foarte seriosi, antrenamentele erau rare spre deloc si fiecare gasea scuze sa nu se antreneze individual. Si uite asa, am ramas doar in stadiul de semi-pro, anume eram destul de buni, ba chiar daca tratam jocul serios poate am fi ajuns o echipa de top5 in Romania.

Meriti o vacanta de gaming
Eu si tovarasul Hellboy cu Darena, ridicand premiile pentru castigarea diviziei in PGL.

Si sa revin la cum imi petreceam eu vacantele de vara dupa varsta de 14 ani, fie in liceu, fie in facultate. Dormeam sub 5 ore pe zi, petreceam maxim o ora facand altceva, restul de ore ramase dintr-o zi le petreceam in joc. Fie ca ma jucam 2vs2, fie ca ma jucam 5vs5, stiu doar ca eram in casa si cu teamspeak-ul in bara si cu mirc-ul deschis sa caut meciuri. Si nu eram singur, in aventura mea gloriasa ma insotea si George, un baiat din Deva mai mic cu un an decat mine. Si uite asa, ne jucam noi cat era ziua de lunga pana nu stia nimeni de noi si ieseam din casa doar cand eram fortati de parinti sau responsabilitati. George luat scos cu japca din casa de catre parinti sa-i mai respire creierul, eu sa scot cainele. Si era atat de rau, incat atat jargoanele de mircari forumisti, cat si denumirile de anuntat pozitii pe harti au intrat in vocabularul nostru de zi cu zi.

Avem cateva hituri lansate fiecare. George cand a fost trezit de catre mama lui sa se duca la scoala, a venit cu replica clasica "lasa-ma ca am lag". Iar eu cand ma intreba cineva unde ma duc sa scot cainele, nu eram in stare sa zic cuvantul parc si spuneam ca ma duc la "verde" clasica pozitie de pe de_train.

Au fost multe ore petrecute impreuna cu George si nu regret nici macar 5 minute. A fost o prietenie ce a inceput pe internet si cu timpul s-a mutat in viata reala. Si uite asa, 15 ani mai tarziu, eu cu George am ramas in relatii bune si pana-n ziua de azi ne mai jucam impreuna. Din pacate, nu prestam orele pe care le prestam odinioara.

Si dupa facultate m-am angajat, imi permiteam acum sa fac ce upgrade-uri doream al PC, insa timpul alocat jocurilor a scazut enorm. Este interesant ca incercam sa-mi fac un build cat mai bun acasa pentru a progresa in jocuri(cel putin in mintea mea), dar timpul alocat era tot mai scazut, astfel upgrade-urile si banii bagati in componente nefiind justificate.

Insa anul trecut, mai exact prin toamna, s-a schimbat putin lucrul asta. Nu stiu ce m-a traznit prin cap, dar am zis sa iau pauza cateva luni de la munca, doream doar sa stau acasa, sa dorm si sa ma joc. Si asta am facut, doar ca desi intentionam sa stau acasa doar cateva luni, intentionat sau nu pare sa se duca catre un sabbatical year pauza mea.

Chiar daca fondurile au scazut pentru ca am stat pe bara mai mult decat intentionasem, nu regret decizia pentru ca m-am odihnit si m-am jucat enorm, iar lucrul asta mi-a dat o satisfactie mentala uriasa.

O recomand oricui ce isi permite profesional si financiar sa ia o pauza de cateva luni, mai ales daca au un job care este incredibil de stresant si simt bat pasul pe loc.

In mare, asta mi-am amintit cand am vazut campania celor de la PC Garage, ce este valabila in perioada 24-27 iunie 2019. Si cel putin din punctul meu de vedere, este cea mai interesanta campanie din ultimii ani, ce este adresata gamerilor, pentru ca se lasa cu o surpriza faina: cadou un monitor de 144 hz, anume Lenovo D24f.

Oricine merita o vacanta de gaming! Desi nu de putine ori mi s-a reprosat fie de catre parinti, fie de catre prieteni orele petrecute in jocuri, eu unul nu regret vreo clipa timpul petrecut in mediul online. Pe langa recreere, m-a ajutat sa-mi dezvolt aptitudini personale, dar si sociale.


Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Leave a Reply

2 thoughts on “Oricine merita o vacanta de gaming

  1. Tare articolul! Mi-a placut mult stilul si experienta de viata relata. Sunt cuprins de nostalgie … si chef de gaming… acum joc rar spre deloc CS, ceva mai des PUBG si WoW… Oricum tare de tot si bravoo autorului!

  2. Daaaa, super trip down memory lane! Mersi mult!
    Ma gandeam si eu ca acu cativa ani imi faceam probleme cum o sa ma pot juca la 60 de ani, cand nu mai vad, nu mai aud, nu mai am reflexe. Acum… calculatorul de gaming nu l-am mai pornit de 3 luni (si atunci jucasem vreo 2 ore), si pe laptop mi-am instalat X-Com Enemy Unknown cumparat de pe GOG la super-promo, dar mai mult de misiunea de tutorial nu am facut.
    Ocazional cate un Hearthstone de pe mobil 🙂

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.