Dacă ar trebui să explic cuiva ce e un joc Total War, probabil aș începe întrebându-l dacă a văzut Mihai Viteazul sau Roma (serialul), urmat de ”Eh, aia! Dar mai mult partea cu bătăliile, un pic din intrigă și diplomație și totul făcut într-un joc”.

Nu știu ce-aș face dacă mi-ar zice nu. Probabil n-aș mai putea să mă uit la omul ăla la fel.

Warhammer e un cadru fantasy pentru mai multe jocuri tabletop și, în ideea de mai sus, aș încerca să spun că e ”Mihai Viteazul se bate cu dracu”. Cazaci trag cu flinte după vampiri prin păduri, habsburgi se bat cu vikingi posedați pe coaste întunecate și în centrul vechi al Brașovului boschetarul de lângă tiparniță probabil are dreptate când urlă că dracu e în ea și că baronul are tentacule (sau coarne… sau coarne și tentacule).

The Old World aka NOT-Renaissance-Europe. Bine, lumea din Warhammer Fantasy e mult mai mare, dar îmi limitez explicația la ceva relevant pentru jocul făcut de Creative Assembly.
The Old World aka NOT-Renaissance-Europe. Bine, lumea din Warhammer Fantasy e mult mai mare, dar îmi limitez explicația la ceva relevant pentru jocul făcut de Creative Assembly.

Astea fiind spuse, în mintea mea părea doar o chestiune de timp până când cineva se gândea să lege cele două elemente și să ne dea Total War: WARHAMMER (deși aș fi preferat un nume mai puțin stupid). Dar, după cum pot spune și toți Gigeii Abagiu ai lumii, nu e corect să judeci ceva după numele pe care-l poartă.

Așa că l-am jucat înainte să spunem că e prost. Spoiler, e prost. Și o să explicăm de ce. Gigel Abagiu putea să-și schimbe numele.

 

Gameplay

Jocul urmează structura pe două părți a seriei Total War.

Ai o parte strategică, de campanie turn-based, și în ea explorezi lumea, construiești clădiri în orașe, dezvolți relații diplomatice cu diferite facțiuni și aduni armate pe care le trimiți să se bată. A doua parte e reprezentată de luptele pe care le poartă armatele tale. Jocul face zoom-in la o zonă din harta strategică și îți permite să îți controlezi armata în timp real.

Armata
Armata ta e compusă din până la 20 de unități, fiecare constând în 50-100 de soldați (sau un balaur, că settingul actual e fantasy). Nu poți controla câte un singur soldat (decât dacă rămâne ultimul din unitate și cumva nu fuge) și cu 20 de unități nu e foarte complicat, dar arată bine când se ciocnesc mii de oameni (respectiv orci, dwarfi și… atât, n-au alte tipuri în jocul ăsta).

Niste orci... in batalie
Formula asta a fost prezentă de-a lungul seriei și partea ei strategică mi s-a părut că a ieșit cel mai bine în Shogun 2 (deși nu mi-a plăcut niciodată renunțarea la hărțile adevărate din primele două jocuri), cu partea de bătălii fiind mereu destul de bună (n-am jucat Rome 2).

Eh, la cum era seria cu Shogun 2, Creative Assembly nu mai trebuia decât să arunce un skin de Warhammer peste tot și să ia bani (bine, putea, bineînțeles, să îmbunătățească multe și acolo, dar ar fi fost suficient).
Cumva, s-au hotărât că nu ar fi fost bine așa și au scos terciul care este Total Warhammer. În continuare, o să încerc să înșirui lucrurile pe care le are jocul ăsta (sau pe care nu le are, mai bine zis) și care m-au făcut să mă întreb de ce nu mă joc eu Shogun 2 acum. Ce nu e aici, probabil e ca în jocurile mai vechi.

 

Campania

Ai cinci facțiuni: The Empire (Sfântul Imperiu Roman din Medieval 2, dar cu vrăjitori), Vampire Counts (undead), Warriors of Chaos (vichingi demonici), Greenskins (orci și goblini) și Dwarfi (dwarfi). Pardon, ai patru facțiuni dacă nu ai făcut preorder sau nu ai cumpărat jocul în prima săptămână de la lansare. N-ai Warriors of Chaos. Producătorilor li s-a părut rezonabil să nu poți juca cu antagoniștii principali ai setting-ului, decât dacă scoți mai mulți bani.

Facțiunile astea sunt foarte diferite una de alta și reprezintă motivul principal pentru toate celelalte lipsuri din joc, aparent, dar varietatea oferită face totul să merite.

Spre exemplu, The Empire au ca resursă bani, în timp ce Vampire Counts au ca resursă Dark Magic în loc de bani (și Warriors of Chaos au ”Favour”) și pot să construiască Gold Mine care le dă bonus la Dark Magic. Tot ei adună și taxe, care le dau și mai mult Dark Magic. Cu care apoi construiesc clădiri.

Tot pentru că ai facțiunile astea diferite, fiecare facțiune are mai puține tipuri de unități.

Asa arata unitatile selectate
The Empire, discutabil facțiunea principală a setting-ului, are aproximativ 20 de unități. Roma din Rome 2 avea vreo 30 la lansare. N-ar fi asta neapărat o problemă dacă aș avea acces mai ușor la unitățile astea, dar, dacă voiam să scot niște archebuzieri, trebuia să construiesc vreo cinci clădiri diferite în provincia respectivă, așa că m-am plimbat jumate de campanie cu stack-uri pline de swordsmen, bucurându-mă de varietate.

Apropo de stack-uri, nu poți mișca trupe pe hartă fără un general care să-i acompanieze și nici nu le poți lăsa de capul lor în orașe.

N-ai ordine cavalerești pentru The Empire. Bine, ai Reiksguard și poți construi Knights Panther Chapterhouse în Carroburg, care îți dă bonus xp pentru Reiksguard (credeai că îți dă Knights Panther, cumva?). Era nevoie de un colour swap ca să facă ordinele astea (ca în Medieval 2, care avea teutoni, ospitalieri și alții), dar nu.

N-ai free company mercenaries și nici huntsmen. Asta dacă erai entuziasmat de setting. Nici Knights of The Blazing Sun, dacă ți-a plăcut MMO-ul cu același setting, dar deja am zis că n-ai ordine cavalerești.
Kislev (Polonia și Ucraina) și The Border Princes (noi și bulgarii) au doar unități imperiale.

Pentru Chaos, n-ai beastmen sau cultiști. În momentul în care Chaos Corruption devine o problemă în provincia ta, apar direct vichingi acolo, chiar dacă tu ești în sud și n-ai acces la o coastă.

Și ăsta e singurul indiciu că în lume ar exista skaveni.
Și ăsta e singurul indiciu că în lume ar exista skaveni.

Ziceam de Carroburg, care e un orășel pe hartă. În joc ai provincii și fiecare are un oraș principal și 1-3 așezăminte minore. Fiecare din astea poate avea mai multe grade de dezvoltare (cinci pentru orașul principal, trei pentru celelalte). Fiecare grad de dezvoltare te lasă să construiești o clădire acolo. Doar una. Dacă vrei să construiești ceva din prima tură, trebuie să dărâmi ceva, ceea ce durează o tură, deci oricum nu poți.

Altdorf (Roma, pentru ăia dintre voi care nu știu setting-ul, dar cumva încă n-au plecat) începe ca village (al doilea cel mai mic grad). Ca să treci la următorul grad de settlement, ai nevoie de population points care se fac cu ”growth”. ”Growth” se adună de la tură la tură (poți primi mai mult dacă construiești ferme) și îți dă câte un population point când trece de un anumit prag. Când ai ajuns la ultimul grad de settlements în provincie, nu mai ai de ce să ții un slot de construcție ocupat cu ferme.

Nu poți să construiești drumuri sau poduri. E o mlaștină aici, în cea mai civilizată zonă din imperiu, care cauzează attrition pentru armatele tale (pierzi oameni când treci p-acolo) și n-ai ce să faci în legătură cu asta.
Nu poți să construiești drumuri sau poduri. E o mlaștină aici, în cea mai civilizată zonă din imperiu, care cauzează attrition pentru armatele tale (pierzi oameni când treci p-acolo) și n-ai ce să faci în legătură cu asta.

Taxele sunt bătute în cuie la 100% din income pentru toate provinciile. Poți să scutești provincii de taxe. Nu ai town wealth care să crească sau să scadă pe tură în funcție de cât de liniștită e zona.

Tavernele îți dau doar un bonus de public order. Nu poți să faci rost d-acolo de spioni sau de asasini. Ce merită un joc care face o tavernă să fie plictisitoare?
Tavernele îți dau doar un bonus de public order. Nu poți să faci rost d-acolo de spioni sau de asasini. Ce merită un joc care face o tavernă să fie plictisitoare?

Orașele mi s-au părut șterse și plictisitoare. Eram entuziasmat să văd Ubersreik pe hartă, pentru că am jucat WFRP 3rd Edition (era orașul principal al setting-ului) și Vermintide, dar nu l-au pus. În situația asta, campania mai avea personajele și diplomația ca să mai salveze ceva, dar nici aici lucrurile nu stau mai bine.

Nu mai ai Family Tree, dar ai, în schimb, Faction Leader nemuritor.
În jocurile trecute, Iulius Cezar putea să se înece cu un os de pasăre la majorat, să moară, și vără-su, Vasile Cezar, să cucerească chestii în locul lui, dar în jocul ăsta trebuie neapărat să fie Karl Franz.

Totuși, Vasile Cezar nu avea o coloană de lumină din cer care să se țină după el peste tot, cel puțin nu cred.
Totuși, Vasile Cezar nu avea o coloană de lumină din cer care să se țină după el peste tot, cel puțin nu cred.

Ai, în schimb, cu The Empire, un fel de cabinet, ca în Empire: Total War, unde poți să-ți pui lorzii (toți sunt generali, luptători). Posturile posibile includ lucruri normale ca treasurer și spymaster, dar și poziții de arch lector (papa) și patriarch (liderul vrăjitorilor). În pozițiile astea nu poți să pui popi sau magi, pentru că nu sunt lorzi.

Un fel de cabinet
Un fel de cabinet

Pe lângă lorzi, care trebuie să fie singuri în armată, restul personajelor sunt eroi, sunt un fel de agenți din jocurile trecute, dar pe care îi poți folosi și în bătălii.

Toate personajele au upgrade-uri din care poți alege când cresc în nivel, ca în Shogun 2, dar aici opțiunile sunt mult mai multe și mi s-au părut diluate. Nu m-a entuziasmat niciodată un personaj care facea level-up în jocul ăsta pentru că diferențele erau insesizabile (ca să se poată întinde pe 30 de nivele). În Shogun 2 aveai 6 nivele și fiecare se simțea. Un ninja de nivelul 2 putea deja să fie un asasin capabil, dar nu e cazul aici.

Jocul nu mai are filmulețe pentru agent actions.
Jocul nu mai are filmulețe pentru agent actions.

Că tot am zis de agenți și asasini, Creative Assembly a ales un mod foarte dubios să-i implementeze aici. Știa că îi trebuie spioni și asasini și alți agenți în jocul ăsta (nu de alta, dar ar fi fost și mai patetic altfel), dar cumva erau și obsedați de faptul că Warhammer în varianta tabletop are niște eroi incluși în orice armată (căpitani, vrăjitori, preoți și așa mai departe). Soluția lor a fost să introducă agenții din jocurile trecute, dar să le dea nume de eroi din Warhammer. Așa ajungi să asasinezi cu căpitani (care nu pot să conducă soldați) și popi (și runesmiths), pentru că imperiul nu are asasini și spioni. Le-au adăugat și luminițe în jurul lor, ca în WoW, când îi folosești, ca totul să arate și mai dubios.

Oricum, nu face mare diferență dacă asasinezi un lider inamic, pentru că fiecare armată TREBUIE să aibă lord și o să primească unul nou, full HP, tura următoare.

Mai au și toți aceeași moacă...
Mai au și toți aceeași moacă…

 

Diplomație

E ca în jocurile trecute, doar că n-ai elementele legate de familie (nunți și zălogi), pentru că n-ai familie (îmi pare rău pentru tine). Nu poți să ceri tribut pe mai multe ture. Singura variantă e cu banii în față (parcă mai era undeva așa…). Nu poți să ceri military access pentru câteva ture, singura opțiune e pe vecie (probabil ca să compenseze pentru că n-ai nunți). Nu poți să faci schimb de teritoriu, așa că, dacă un aliat bine intenționat a eliberat un oraș din provincia ta care fusese luat de inamic, poți să stai să te uiți la el.

Interfața mi s-a părut greoaie.
Interfața mi s-a părut greoaie.

Mi-a plăcut (cred că e prima chestie bună pe care o am de zis legată de jocul ăsta) faptul că nu poți cuceri toată lumea jocului, doar locurile în care facțiunea ta ar putea trăi. Asta presupun că le-a permis celor de la CA să-și mai țină în frâu sociopatia galopantă pe care o vărsau cu entuziasm în jocurile mai vechi din serie și acum chiar poți să te înțelegi cu vecinii tăi (cu unii, uneori).

Dacă am un aliat și el intră într-un război, îmi apare o fereastră care să mă întrebe dacă intru și eu sau nu, dar nu mă lasă să văd ce relații și cu cine are inamicul lui înainte să mă hotărăsc. Dark Magic, Favour și bani se schimbă la paritate între facțiuni, aparent.

Campania e cea mai proastă dintr-un joc Total War pe care l-am jucat până acum.

 

Bătălii

Jocul ăsta n-a fost niciodată complicat, dar acum e mai simplu decât restul din serie, mai puțin atributele unităților, pentru că numerele sunt mai mari aici.

O consecință a numerelor mai mari e faptul că soldații nu mai mor în situații în care te-ai aștepta, o salvă de archebuze sau o șarjă de cavalerie din spate nu sunt la fel de înspăimântătoare ca în jocurile mai vechi, pentru că soldații au HP. Prima salvă sau prima șarjă n-o să omoare niciodată mai pe nimeni (nici măcar din cele mai slabe unități). Nu mi-a plăcut deloc schimbarea asta.

Numerele astea mari deranjează cel mai mult la personaje, care acum nu mai au escortă de luptători de elită, ca în jocurile trecute, ci sunt singuri, dar la fel de puternici și rezistenți ca o sută de alți oameni sau ca un balaur. Aș fi înțeles asta la Archaon sau la Grimgor (șeful orcilor), dar nu și la generalii din imperiu, care sunt niște moși.

Tipul ăla din mijloc e generalul inamic, singur, și punctele roșii de pe minimap sunt enemy reinforcements. Au ajuns la mine înainte ca toți băieții ăștia să fie în stare să-l omoare.
Tipul ăla din mijloc e generalul inamic, singur, și punctele roșii de pe minimap sunt enemy reinforcements. Au ajuns la mine înainte ca toți băieții ăștia să fie în stare să-l omoare.

Unitățile nu mai au loose formation, așa că acum soldații tăi se iau toți de mână când aleargă spre ziduri inamice sau când se trage cu tunuri în ei (probabil asta reprezintă un mesaj politic fin pe care nu l-am prins eu).
Nu mai ai formații prestabilite pentru armată (în Shogun erau vreo zece și aveau și nume în ton cu cadrul, precum ”Flying Geese” sau ceva de genul ăsta). Acum poți alege doar melee front sau ranged front, atât. Baftă dacă joci cu Vampire Counts, pentru care scrie mare când îi alegi ”No ranged units”.

Unitățile au probleme în a-și menține formația, pathifinding-ul e atât de prost încât orice ordin de schimbat poziția e luat de oamenii tăi ca liber să joace mațele încurcate, asta dacă hotărăsc să reacționeze în vreun fel, ceea ce nu se întâmplă mereu.

Toți ăia selectați fac parte dintr-o singură unitate, împrăștiată printre alte unități la fel, toți ai mei și fără inamici prin preajmă. Nu mai puteau să se miște.
Toți ăia selectați fac parte dintr-o singură unitate, împrăștiată printre alte unități la fel, toți ai mei și fără inamici prin preajmă. Nu mai puteau să se miște.

Problema asta apărea de fiecare dată când încercam să-mi modific puțin formația, culminând cu o încercare de a ambuscada niște chaos marauders într-o pădure, în care le-am zis doar să ducă arcașii în față și s-au hotărât să se zvârcolească toți între ei până a venit inamicul și a găsit o congregație MISA în loc de ambuscadă.

Asediile au fost și ele ”îmbunătățite” față de jocurile trecute din serie.

Ăsta e zidul orașului. Nu poți să treci pe sub arcadele alea.
Ăsta e zidul orașului. Nu poți să treci pe sub arcadele alea.

Acum, atacatorii au scări de asediu tot timpul, pe care le scot din buzunar când sunt lângă ziduri, în timp ce apărătorii se teleportează între sol și metereze fără probleme. Scările și turnurile de asediu pot fi folosite doar pentru a intra în castelul inamic și nu te poți întoarce afara prin ele. Am observat asta când am încercat să dau toată lumea jos și să-i duc afară, să mai încercăm odată, după ce crăpase complet pathfinding-ul pe ziduri și nu se mai mișca nimeni din armată.

E ok, totuși, pentru că soldații pot să fugă de pe hartă prin pereți.
E ok, totuși, pentru că soldații pot să fugă de pe hartă prin pereți.

Mi-a plăcut foarte mult în Shogun 2 că puteai să pui călăreții să descalece ca să fie mai utili în asedii, dar aici nu mai poți.

Poți, în schimb, să-i pui să dea cu lăncile în poartă și să o distrugă...
Poți, în schimb, să-i pui să dea cu lăncile în poartă și să o distrugă…

 

Bătălii navale

N-ai.

 

Multiplayer

Poți să-l joci în co-op, cum poți să joci și jocuri mai bune din serie.

 

Grafică

De parcă ar putea să mai salveze ceva. Ideea e că, dacă pui pauză, jocul arată bine. Iese bine în poze.

Uite ce frumos!
Uite ce frumos!

Problema e că grafica trebuie să fie mai mult decât cele mai realiste fire de praf și stropi de apă pe bec, că altfel făceam review-uri la furmark 3d.

Blană...
Blană…

Animațiile aici sunt absolut groaznice. Deși orcii au scheletul diferit de oameni și de chaos marauders, toți se bat la fel, folosesc în mare aceleași mișcări. Poate ar fi trebuit să le spună cineva celor de la Creative Assembly că, dacă fac motion capture, ar fi bine să aibă și de la cine să facă și să nu se mulțumească cu grasu’ ăla care mimează Star Wars, pentru că toți soldații arată fix așa când se bat.

Nu mai există kill animations, nici măcar la nivel de Medieval 2.

Așa știe să lovească lordul de la dwarfi. Chiar eram curios cum l-au făcut să se bată de pe tronul ăla.
Așa știe să lovească lordul de la dwarfi. Chiar eram curios cum l-au făcut să se bată de pe tronul ăla.

Orașele nu au modele diferite în funcție de gradul de dezvoltare și nici nu apar pe hartă dacă te bați pentru ele, decât dacă au ziduri (tot nu poți să te retragi când ești atacat în oraș).

Triunghiurile care apar când selectezi unități le acoperă picioarele de la genunchi în jos, vrăjile arată de parcă au fost făcute de o firmă fără fonduri din Rusia, unghiul camerei pentru campaign map e prost, și mai sunt o grămadă de alte probleme de care nu mai spun pentru că oricum apar la tot pasul.

Handgunners nu au animație pentru încărcat... ok, am terminat.
Handgunners nu au animație pentru încărcat… ok, am terminat.

 

Sunet

Muzica mi-a plăcut. Mi-a adus aminte de muzica din primul Rome. Vocile, în schimb, nu. Sunetul n-a avut nimic care să iasă în evidență.

 

Performanță

Am jucat pe un I7 4790K, cu 16 GB de RAM. L-am ținut pe SSD, așa că loading time-ul a fost mic (mai mic decât la Shogun 2). Ca GPU, am încercat un GTX 980 și un Fury Nano (că tot are jocul siglă cu AMD la început).

Cu totul la maxim, aș vrea să spun că rula fin la vreo 20 fps, dar nici măcar atât nu putea. Framerate-ul se ducea peste tot între 10 și 60, mult mai rău pe AMD decât pe NVDIA. Nu mi s-a părut să ajute prea mult când am mai scăzut din setări.

 

Concluzie

Ideea e că niciuna din problemele astea nu fac de capul lor jocul să fie prost, dar când se tot adună și devin atât de multe încât nu mai au loc în review, nu pot decât să rămân cu impresia că Total War: WARHAMMER a fost făcut în bătaie de joc.

Îi lipsesc o grămadă de elemente bune din celelalte jocuri din serie și nu aduce mai nimic care să compenseze, nici nu face ceva interesant cu setting-ul, iar, pentru toate astea, scuza developerilor e că a fost mult mai mult de lucrat la creaturile fantastice și n-au mai avut timp de altele.
Măcar are DLC…

Gameplay: 3
Sunet: 6
Grafică: 5
Story (fluff): 5
Multiplayer: 5
Performanță: 4
Overall: 4,6

Review overview
Gameplay - 3
Sunet - 6
Grafica - 5
Story - 5
Multiplayer - 5
Performanta - 4
Summary Total War: WARHAMMER este cel mai bun exemplu despre cum un joc nu ar trebui lansat. Bineinteles, intra in acelasi loc impreuna cu Alien: Colonial Marines
4.67
Tagged

Similar Articles

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.