Bineinteles ca AMD au venit si ei cu tehnologia lor de sincronizare a monitorului cu GPU-ul. Era inevitabil deoarece VSync are prea multe neajunsuri, iar fara sincronizare poate produce prea multe artefacte vizuale.FreeSync promite sa fie complet gratis si sa fie inclus in standardul DisplayPort 1.2a. Asta inseamna ca orice placa video dotata cu o astfel de iesire video este compatibila cu aceasta tehnologie. Cel putin la nivel teoretic pentru ca in practica mai e nevoie si de suport hardware.

Ce ma necajeste, insa, o reprezinta imposibilitatea de a folosi o singura tehnologie de sincronizare indiferent de fabricantul GPU-ului.

Sunt 100% convins ca Nvidia nu va include suport pentru FreeSync. Inseamna sa isi omoare cu mainile goale propria tehnologie in care probabil au investit sume colosale pentru research & development.

Pana la urma, cand vreodata Nvidia a renuntat la vreo tehnologie proprietara in detrimentul uneia „open”. Puteti sa va uitati la OpenCL si CUDA. Sunt cam la acelasi nivel cele doua limbaje, insa CUDA functioneaza doar pe Nvidia, iar OpenCL pe restul. Da, are si Nvidia suport pentru OpenCL, insa doar versiunea 1.1, cand de actualitate este 2.0.

In fine, n-are rost sa macanim despre strategiile lor. Dar ar fi o lume mai buna daca n-ar fi atata bataie de cap din cauza concurentei foarte apriga.

Principalul scop al tehnologiei FreeSync este sa elimine tearing-ul cauzat de desincronizarea bufferelor.

Poate stiti, poate nu stiti, dar afisarea in jocurile video se face folosind doua buffere sau trei.

Diferenta dintre cele doua este ca modul de afisare cu trei buffere consuma mai multe resurse si reduce, teoretic, riscul sa apara tearing.

Totusi, atunci cand apare este chiar mai suparator decat la double buffering pentru cafranturile apar pe decursul a trei cadre, nu doar doua.

Aceste doua moduri de afisare pot fi si ele imperechiate cu VSync si triple buffering ofera un rezultat ceva mai smooth cand este combinat cu VSync. Totusi, utilizarea mare de resurse aduce un sttutering mai pronuntat decat in cazul double buffering plus Vsync.

 

Ce este FreeSync?

In articolul dedicat tehnologiei G-Sync am observat ca desi repara tearing-ul, are destul de multe neajunsuri.

De exemplu, daca vrei sa joci Call of Duty 4 la 250 fps, nu vei putea face asta pentru ca limita superioara este 144 fps, daca monitorul are 144 Hz.

Asta se intampla pentru ca G-Sync functioneaza in principiu la fel ca VSync.

FreeSync functioneaza si asa, dar si fara limitare a fps-ului la rata de refresh a monitorului.

Cum se poate asta? Pai simplu, FreeSync este de fapt DisplayPort Adaptive Refresh Rate. Si daca nu activezi tu VSync vei putea juca la orice fps.

Ca sa fie mai simplu de inteles am sa va explic altfel.

FreeSync poate fi Adaptive Refresh Rate cu VSync off sau Adaptive Refresh Rate cu VSync on, iar G-Sync este de fapt Adaptive Refresh Rate cu VSync on.

Ceea ce difera colosal intre cele doua tehnologii, G-Sync si FreeSync, este plaja in care refresh rate-ul poate fi schimbat automat ca sa fie egal cu numarul de cadre pe secunda pe care le genereaza GPU-ul.

gvf

Daca G-Sync functioneaza intre 30 si 144 Hz, FreeSync poate schimba refresh rate-ul intre 9 Hz si 240 Hz. Evident, ar mai fi de adaugat in tabelul de mai sus si faptul ca G-Sync functioneaza doar cu VSync activat.

Adica am observat si noi asta in articolul dedicat tehnologiei G-Sync. In momentul in care freamerate-ul atinge rata de refresh maxima a monitorului, timpul de raspuns este egal cu cel cand este utilizat VSync.

Graficul de mai sus il gasiti in articolul dedicat testelor de input lag realizate pe tehnologia G-Sync alaturi de explicatii foarte detaliate. Baseline-ul, adica ceea ce poate primi orice utilizator este linia albastra si se observa ca fara niciun fel de sincronizare timpul de raspuns scaleaza cu fps-ul. Cu cat mai mare fps-ul, cu atat mai mic timpul de raspuns.

Cand G-Sync functioneaza pe un monitor de gaming cu refresh rate-ul la 144 Hz, timpul de raspuns este bun doar intre 100 fps si 130 fps. Un comportament similar se observa si la VSync, adica timpul de raspuns creste in momentul in care numarul de cadre pe secunda este egal cu refresh rate-ul monitorului. Partea hazlie este ca de fapt ofera acelasi timp de raspuns ca G-Sync la 143 fps.

Cand G-Sync functioneaza pe un monitor de gaming cu refresh rate-ul la 120 Hz, timpul de raspuns este bun intr-o plaja mult mai ingusta pentru ca limita superioara devine 120 fps.

La acelasi lucru putem sa ne asteptam si de la modul de functionare FreeSync+VSync, iar de la FreeSync+VSync off ne putem astepta la un timp de raspuns similar cu cel obtinut fara sincronizare.

Vom vedea asta destul de curand cand vom termina testele de input lag.

2-fs-mods

Dupa cum spuneam, fiecare mod aduce avantajul lui. FreeSync cu VSync scoate tearing-ul de tot si este potrivit pentru casual gaming, iar FreeSync fara VSync lasa latenta mausului neschimbata fata de modul clasic fara sincronizare, dar este posibil sa apara tearing. Vom vedea latenta mausului in urmatorul articol.

 

Sa scapam de tearing

La fel ca si Nvidia, AMD au pus la dispozitie un demo care arata cum rezolva tehnologia lor tearing-ul. Diferenta dintre demo-ul Nvidia si cel AMD este ca cei din urma permit mai multe modificari deoarece pun la dispozitie doua moduri de lucru ale tehnologiei: FreeSeync cu si fara VSync.

In acest demo care este limitat la 60 fps nu se observa nicio diferenta intre modurile cu si fara VSync, insa dupa calculele mele diferenta ar trebui sa se observe dupa ce treci de limitarea de fps impusa de VSync.

Adica in momentul in care atingi 144 fps ar trebui sa creasca timpul de raspuns pentru modul cu VSync si pentru modul fara VSync ar trebui sa apara tearing sporadic pe alocuri.

Tearing

01-fs-off

02-fs-on

03-fson-vs-on

In imaginile de deasupra sunt ilustrate cele 3 moduri posibile. Adica in imaginea din stanga este totul oprit, adica normal. In imaginea din mijloc avem doar Adaptive Refresh Rate, iar in imaginea din dreapta avem si Adaptive Refresh Rate si VSync activate.

In modul in care este totul dezactivat se poate observa tearing-ul, insa spre diferenta de demo-ul cu pendulul de la Nvidia, in demo-ul cu elicea de la AMD nu este atat de vizibil.

Adaptive Refresh Rate

01-fs-off-refresh

02-fs-on-refresh

In imaginea din stanga este activat FreeSync si asta inseamna ca refresh rate-ul monitorului se ajusteaza in functie de numarul de cadre pe secunda. In imaginea din dreapta se vede ca refresh rate-ul este la 144 Hz pentru ca FreeSync era dezactivat. Aplicatia de demo de la AMD permite rularea doar in intervalul 45-60 fps si asta inseamna ca atunci cand este activat FreeSync vom observa doar refresh rate-uri intre 45 si 60 Hz.

 

Acer XG270HU

Acest monitor este foarte similar cu cel pe care am testat G-Sync pentru prima oara, adica Asus ROG Swift PG278Q. Cele doua se aseamana atat la capitolul specificatii cat si la aspect. Ambele au un bezel incredibil de subtire si sunt extrem de luminoase. Ambele au o rata de improspatare de 144 Hz si folosesc panou TN. Spre diferenta de monitorul Asus, cel de la Acer vine echipat cu mai multe intrari video si are si difuzoare incorporate tocmai pentru ca FreeSync permite redarea sunetului prin conexiunea DisplayPort.

Alimentarea monitorului Acer se face tot printr-o sursa externa si s-a ales aceasta varianta tocmai pentru a mentine un aspect cat mai slick al display-ului.

 

Concluzii

AMD aduc cu FreeSync un motiv foarte intemeiat sa iti cumperi o placa video AMD. Daca pana acum ceva vreme nu aveai absolut niciun motiv sa cumperi R9 290 sau 290X, acum clar ai. Faptul ca poti sa scapi de tearing fara sa fie afectata latenta mausului este nemaipomenit pentru ca se poate dovedi cu adevarat util pentru pro gameri.

Iar celalalt mod, in care VSync este activat iti permite sa joci exact in acelasi fel in care o faci cu G-Sync. Vom compara in partea a doua felul in care afecteaza latenta mausului fiecare dintre modurile de afisare de la fiecare companie.

Oricum, pana una-alta, FreeSync aduce un avantaj enorm.

A da, si nu v-am zis pe ce placi se poate folosi. Lista e destul de mare, insa cel mai interesant este de fapt compatibilitatea APU-urilor cu aceasta tehnologie. Nu sunt ele cele mai performante cipuri grafice, dar macar au si ceva interesant acum.

placi-suportate

Similar Articles

3 thoughts on “AMD FreeSync review – part 1 – teste pe Acer XG270HU

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.