AMD a lansat recent noua familie de APU-uri din seria Llano şi cum era normal primele care au scos capul pe piaţă au fost râvnitele A8-3850 despre care vorbeam aici în urmă cu o lună.
Reţeta care a stat la baza acestei mici minuni a tehnicii este destul de simplă: se ia un die de 228mm2 apoi se adaugă un CPU şi un IGP, iar la final adăugăm savoarea unui northbridge.
Ţinta acestor APU-uri este segmentul mainstream, fix în zona în care utilizatorii încep uşor-uşor să migreze spre computere mai mici, low-power dar care să poată oferi aceeaşi putere de procesare ca un Pc mare şi greu.
Unii dintre voi nu au înţeles încă faptul că Llano / Lynx sunt procesoare care vor să concureze direct cu „Sandy Bridge” de la Intel şi nu au acelaşi scop cu cipurile bazate pe E350 (nume de cod Zacate şi Ontario) care ţin piept procesoarelor Intel „Atom”.
În articolul precedent v-am dezvăluit că Llano vine în trei arome – A4, A6 şi A8. Astăzi vom arunca aşadar o privire următorului APU ce stătea la rând, A6-3650.
În screenshot-ul alăturat puteţi observa specificaţiile cheie ale APU-ului. Un CPU bazat pe arhitectura „Stars”, cu patru nuclee la o frecvenţă de 2,6 Ghz, 4MB cache Lvl 2 şi un TDP maxim de 110W. Un punct în minus este lipsa cache-ului lvl 3 însă am mai spus că arhitectura este „furată” de la Athlon II prin urmare, schimbări importante ale acesteia vom putea vedea doar odată cu apariţia seriei FX, procesoarele cu nume de cod „Bulldozer” cu care AMD ne tot amăgeşte.
Comparativ cu A8, IGP-ul de pe A6 vine cu doar 320 shadere faţă de 400 câte găsim pe A8 3850. Chiar şi aşa, puterea IGP-ului este una destul de mare dacă ţinem cont de IGP-urile Intel care au o performanţe destul de slabe, din cauza faptului ca Intel se concentrează mai mult pe puterea brută a procesorului şi nu pe IGP.
A6 foloseşte ca IGP un cip dezvoltat pe arhitectura Sumo şi este un Radeon HD6530D la o frecvenţă de 443Mhz, 16 unităţi de texturare şi 32 ROPS.
Controller-ul de memorie pe care IGP-ul îl foloseşte este acelaşi cu cel al memoriei RAM prin urmare 512 sau 1GB din memoria sistemului vor fi folosiţi de către placa video integrată.
Astăzi vom arunca o privire scurtă asupra performanţelor lui A6-3650 atât din punctul de vedere al performanţei procesorului overall cât şi a IGP-ului. Despre chipsetul A75 şi arhitectura Llano / Lynx am discutat mai pe larg aici.
Pentru efectuarea acestui scurt test ne-am îndreptat privirea spre o placă de bază GIGABYTE, GA-A75M-UD2H.
GA-A75M-UD2H respectă întocmai indicaţiile AMD în privinţa designului. VRM-ul este mult mai bine pus la punct faţă de prima placă de bază bazată pe A75 pe care am testat-o. În rest avem pe backpanel aceleaşi 4 USB-uri 2.0 plus încă două 3.0, cele trei ieşiri video – HDMI, DVI-D şi VGA – capabile să redea semnal pe două monitoare concomitent şi cireaşa de pe tort a fiecărui iubitor de multimedia, o ieşire S/PDIF şi certificarea Dolby Home Theater.
Fiind o placă mATX nu mă aşteptam să văd două sloturi PCI Express. Pe PCB-ul plăcii mai găsim dealtfel şi un slot PCI Express x1 şi un PCI normal. Arhisuficient pentru orice utilizator normal fără pretenţii de entuziast.
Platforma de test folosită a fost compusă din:
- MB: GA-A75M-UD2H
- CPU: AMD A6-3650 răcit cu Noiseblocker Twintec şi Enermax Magma
- RAM: 2*2 GB Kingston HyperX KHX2133C9AD3T1K2
- HDD: Samsung HD502IJ 500GB / 7200 RPM / 16MB Buffer
- OS: Windows 7 Ultimate SP1 şi AMD VISION CONTROL CENTER 11.7
În pagina următoare veţi vedea de ce performanţe este capabil A6 şi mai ales cât de bine stă la capitolul temperaturi.
