Toate benchmark-urile au fost rulate folosind o rezoluţie de 1280*720, fără antialiasing şi fără filtrare anisotropică, iar toate detaliile au fost setate pe „high”.
În cazul Resident Evil am rulat folosind DirectX 10.
Chiar dacă framerate-ul este în unele cazuri sub limita la care un joc este jucabil creşterea frecvenţei procesorului şi a IGP-ului asigură totuşi o zonă de confort mental unde vă puteţi refugia dacă încep jocurile să sacadeze.
Dacă aţi citit review-ul pe care l-am făcut lui A8 înseamnă că v-aţi dat seama că urmează o concluzie similară.
Zonele în care A6 şi A8 rămân tari pe poziţii sunt asigurate în primul rând de controllerul SATA 3 şi USB 3.0, zonă în care competitorii de la Intel au rămas în urmă. Llano oferă performanţe multimedia şi de gaming destul de bune pentru preţul insignifiant la care a apărut pe piaţă.
Un pic mai slab faţă de A8-3850, A6-3650 este totuşi un APU suficient de puternic şi robust pentru a satisface dorinţele multimedia ale oricărui utilizator cu buzunarele mai goale şi fără pretenţii dacă ţinem cont de preţurile la care au ajuns zilele acestea „sandy bridge”. Dacă stăm şi calculăm eficienţa per core este mult mai bună în cazul AMD chiar dacă ţinem cont de potenţialul pantagruelic al generaţiei Intel Core i5.
În ceea ce priveşte partea cu jocurile, acestea devin opţionale dacă aveţi contul gol şi puşculiţa goală DAR dacă mai aveţi pe undeva pe acasa un Radeon HD65xx atunci fiţi siguri că acest „croitoraş viteaz” nu va rula doar jocuri vechi de 3-4 ani, ci se va putea lua la trântă cu jocuri recente şi aplicaţii mai pretenţioase.
Una peste alta, dacă stăm să adunăm plusurile şi minusurile cred în continuare că Llano reprezintă o afacere bună pentru oricine are nevoie de un sistem de buget sau un HTPC mai „select”.
