Spre bucuria noastră, GIGABYTE au început să acorde din ce în ce mai multă atenţie segmentului gaming. Chiar dacă analizăm o placă generalistă, veţi vedea în acest articol că modelul curent printr-un plus pentru noi, ăştia mai pretenţioşi.
Până să ajungem la miezul problemei, aş vrea sa vă povestesc faptul că GIGABYTE au efectuat câteva schimbări în nomenclatură şi, astfel, UD5 a devenit vârful lor de gamă sau cu alte cuvinte, cea mai dotată placă din seria Z77 (că poate la altă serie se răzgândesc şi readuc UD7).
Deşi am văzut că Ivy Bridge este un procesor foarte bun, cei mai mulţidintre voi aşteaptă liniştirea apelor şi apariţia unor review-uri cu frecvenţe mai mari de 4,8 GHz.
Din păcate, noi ne vom limita la acea frecvenţă cu sample-ul de la Intel deoarece acesta se încălzeşte pur şi simplu prea tare, iar teste la frecvenţe mai mari sunt foarte greu de rulat cu o răcire pe aer.
Caracteristici
După cum vă spuneam, UD5H este vârful de gamă şi o placă de bază mai dotată nu veţi găsi în oferta GIGABYTE.
În primul rând, pachetul conţine o placă de reţea similară celei ce acompaniază placa de bază Assassin 2. Diferenţa dintre cele două o reprezintă tocmai rata de transfer pe WiFi. Dacă acea placă de reţea era capabilă de 150 Mbps, cea din pachetul lui UD5H este în stare să asigure 300 Mbps.
Această placă de reţea este opţională, din fericire, şi cei care chiar nu au nevoie de acest supliment pot alege placa fără terminaţia WiFi.
Şi UD5H, la fel ca şi restul noilor plăci, vine echipată cu 3D Power, adică etajul de alimentare este complet digital. Implementarea unui astfel de etaj de alimentare nu presupune neapărat mai multă eficienţă decât a celui analog, ci o necesitate impusă de către Intel pentru procesoarele noi.
Aşadar,şi GIGABYTE a trebuit să se alinieze alături de restul producătorilor ce făcuseră de ceva vreme tranziţia la astfel de VRM-uri.
UD5H este dotată cu dual UEFI BIOS: două BIOS-uri pe placă şi, în caz că unul dintre ele cedează, al doilea intră automat în funcţiune. BIOS-ul beneficiază de două moduri de funcţionare, unul 3D şi unul Advanced şi, evident, fiecare din moduri are target-ul lui.
Unul dintre cele mai speciale elemente ale acestei plăci de bază este construcţia sub emblema Ultra Durable 4, despre care puteţi afla de aici mai multe detalii.
Deşi nu sunt foarte prezente prin magazine, SSD-urile mSATA deţin potenţialul de a deveni foarte populare, dacă producătorii vor continua să includă astfel de module pe plăcile de bază. V-aţi prins, UD5H surprinde printr-un astfel de modul, special amplasat pentru a putea beneficia de tehnologia Intel Smart Response.
Cea mai importantă dotare, din punctul meu de vedere, o reprezintă cipul de sunet. Deşi acesta este Realtek ALC898, GIGABYTE au venit cu o adăugire software de la Creative (X-FI 2 MB) şi, astfel, beneficiem de toate avantajele pe care le-am văzut pe plăcile de bază ASUS din seria ROG.
Caracteristici pentru OC
Aşa cum GIGABYTE ne-au obişnuit, şi pe UD5H avem o serie de caracteristici gândite pentru a creşte frecvenţele în cel mai facil mod posibil (păcat că procesorul nu prea ne lasă…pe aer).
Configuraţia este astfel schiţată: butoane de reset, power şi Clear CMOS, precum şi un debug display. În zona în care sunt amplasate BIOS-urile se mai găseşte şi un switch ce permite computarea de pe un BIOS pe altul.
În zona butoanelor despre care vorbeam mai sus, există şi ceva extrem de interesant: puncte de măsură şi control a câtorva parametrii foarte importanţi pentru overclocking.
Hai să vedem şi pozele cu placa.
{gallery}/2012/03-hardware/gigabyte-z77x-ud5h/galerie:100:100:0:1{/gallery}
Teste
Testele pe care le-am realizat au avut legătură strict cu overclocking-ul folosind o soluţie de răcire cu aer. Benchmark-uri nu veţi vedea niciodată în prezentările noastre de plăci de bază deoarece este ilogic. Practic diferenţele de punctaje pe care le-aţi putea vedea ar apărea de la felul în care fixează fiecare placă de bază BCLK-ul. De exemplu, pe o placă de bază GIGABYTE vom avea întotdeauna un BCLK peste 100 MHz, adică 100,03 MHz, iar pe una ASRock vom vedea 100,46 MHz, în timp ce una ASUS 100, 00 MHz (frecvenţele sunt exemple).
Par minore diferenţele, însă, la ASRock, de exemplu, frecvenţa finală este cu aproximativ 35 MHz mai mare decât cea specificată de către Intel. Având aceste lucruri în minte, diferenţele de performanţă sunt, de fapt, artificiale, mai ales dacă discutăm despre frecvenţe default.
Nu este normal ca o placă de bază să fie considerată mai performantă decât alta doar pentru că obţine 6,88 puncte în Cinebench 11.5R, iar cealaltă obţine 6,86 puncte. Acea diferenţă minoră de puncte apare doar pentru că unele plăci de bază overclockează procesorul cu câţiva MHz atunci când rulează la frecvenţa default.
Aşadar, dacă vedeţi pe undeva o comparaţie între două placi de bază şi concluzia este că una oferă o performanţă mai mare decât alta, puteţi să luaţi un shotgun şi să îl scăpaţi de suferinţă pe acel tester.
4700 MHz – 1,280v – memorii@2133 MHz
4800 MHz – 1.340v – memorii@1600 MHz
Din păcate procesorul este foarte influenţat de temperatură şi stabilitatea sa la 4,8 GHz reprezintă un lucru extrem de rar. Totuşi, am reuşit acestă performanţă, însă doar scăzând frecvenţa memoriei şi implicit şi Vtt-ul ce era setat de profilul XMP la 1,3v. Având Vtt-ul la 0,950v, temperatura scade foarte mult şi, astfel, am putut creşte Vcore-ul pentru a-i oferi stabilitatea necesară.
Concluzii
UD5H este o placă de bază foarte solid construită şi în ciuda faptului că alura ei este una generalistă, capabilităţile de overclocking o fac alegerea ideală, indiferent de tipul utilizatorului ce se gândeşte la această opţiune.
Overclocking-ul a decurs fără absolut nicio problemă şi placa a aplicat întocmai setările pe care le-am făcut.
Caracteristicile plăcii de bază UD5Hsunt într-adevăr ale unei plăci de bază high-end şi nu văd niciun impediment în a mulţumi chiar şi cei mai pretenţioşi utilizatori.
Dacă mai adugăm şi faptul că beneficiem de software-ul de la Creative, atunci chiar şi gamerii pot lua în considerare aceast model.
