Spuneam că Zero 2 este o carcasă ce se adresează entuziaştilor, care nu îşi permit sau nu vor să investească într-o carcasă, chiar dacă preţurile distribuitorilor de la noi nu reflectă acest lucru în cazul de faţă.
Zero 2 este o carcasă ce se evidenţiază de la început prin mărimea impunătoare, finisarea de excepţie şi capabilităţile de răcire.
NZXT încearcă să-şi facă loc pe o piaţă deja dominată de producători mari, cum ar fi CoolerMaster, Thermaltake, Antec sau Lian-Li. Acest lucru face ca Zero 2 să încerce să îmbunătăţească performanţele predecesoarei sale, Zero. Menţionez acest lucru, pentru că este mai lungă şi mai lată decât Zero, spaţiul pentru componentele mai mari fiind mărit şi îmbunătăţind fluxul de aer.
Ca să urmăm un fir logic, vom analiza carcasa dinspre exterior spre interior.
Zero 2 vine într-un format foarte agreat, şi anume Full ATX. Spun foarte agreat pentru că spaţiul este marea problemă când vine vorba de o mulţime de HDD-uri, plăci video “înseriate”, procesoare avide de putere şi surse supraîncărcate, toate răcite de o „căruţă” de ventilatoare. Şasiul este construit în totalitate din oţel, chiar şi subansamblele din interior. Un lucru bun de altfel, însă devine o problemă în momentele în care sistemul cu care vă mândriţi trebuie mutat sau transportat. Greutatea nu este una de neglijat, carcasa cântarind nu mai puţin de 10.2 Kg, goală.
Designul este acelaşi ca al predecesoarei sale, Zero, diferite fiind doar culorile şi bineînţeles, materialele. Zero 2 este în totalitate neagră, spre deosebire de Zero care combină negrul cu argintiul aluminiului din care este construit panoul frontal.
Că tot veni vorba, panoul frontal este construit dintr-o combinaţie de plastic negru mat-glossy şi inserţii de metal. Uşa este foarte bine încadrată în panoul frontal. Aici aveţi poziţionate două LED-uri de status, unul pentru power, şi unul pentru hard-disk. Ambele sunt luminate în verde/roşu, un contrast nu prea plăcut, în combinaţie cu albastrul ventilatorului faţă.
Uşa foloseşte ca sistem de închidere doi magneţi, destul de puternici iar balamalele sunt din oţel. Spatele uşii se pare că a scăpat designerilor de la NZXT, deoarece şuruburile ce susţin structura panoului din faţă nu au fost ascunse vederii.
Sub uşă, panoul frontal se continuă cu butonul de power, foarte bine integrat în design.
Sub butonul de power, se evidenţiază grila ventilatorului din faţă, luminată puternic în albastru. Lumina nu devine supărătoare decît dacă ţineţi computerul pe birou, sau priviţi direct spre ventilator. Din nefericire, nu se poate opri sau regla intensitatea.
Uşa ascunde cele cinci bay-uri de 5.25” , cele două bay-uri de 3.5” şi butonul de reset.
Răcirea, este atu-ul lui Zero 2. Din tabelul de pe prima pagină aţi putut observa că vine cu nu mai puţin de trei ventilatoare de 120mm cu posibilatea de extindere la şapte şi opţional, trei de 80mm, din care patru de 120mm pot fi dispuse pe panoul lateral stânga.
Carcasa vine să suplinească nevoia de aer rece componentelor utilizate intensiv şi crează un flux de aer foarte bine calculat.
Deschiderea pentru intake nu este foarte mare. Acest lucru m-a mirat şi pe mine la început, însă intake-ul din faţă este suplinit de eventualele patru ventilatoare de 120mm de pe lateral şi ventilatorul de 80 mm din plafon.
Exhaust-ul este la fel de bine calculat, şi este format din două ventilatoare de 120mm, poziţionate sub sursa de alimentare.
Grilele ventilatoarelor pentru intake sunt fabricate dintr-o sită de metal, neagră, iar cele pentru exhaust sunt clasice, cromate.
Aşadar, avem un air-flow foarte bine pus la punct. NZXT a trecut însă cu vederea trei aspecte importante. În primul rând zgomotul. În momentul în care carcasa beneficiază din plin de toate ventilatoarele disponibile, zgomotul devine infernal. Acest lucru se poate remedia cu un controller de turaţie, dar care nu este inclus în pachet, ca la alte carcase – ca în cazul lui Monolith A+, de exemplu. Dacă veţi folosi totuşi doar ventilatoarele cu care este echipată carcasa default, situaţia se inversează. Cele trei ventilatoare de 120mm NZXT cu care vine Zero 2 default sunt brushless, sleeve bearing şi foarte silenţioase fără a compromite însă air-flow-ul.
Al doilea aspect , trecut cu vederea, este absenţa filtrelor de praf pentru ventilatoarele de exhaust. Zero vine cu doar două filtre şi anume pentru ventilatorul de intake faţă şi pentru cel din podea. Pentru un asemenea flux de aer, este foarte importantă prezenţa unor filtre de aer, care să împiedice circularea impurităţilor. Aceste două aspecte adaugă un minus la dotările lui Zero 2, alături de lipsa unor ieşiri pentru o eventuală răcire cu apă. Fiind adresată segmentului entuziast, prezenţa acestor dotări este totuşi necesară.
Interiorul este după cum am zis mai sus foarte spaţios, în ciuda numărului mare de ventilatoare ce pot fi instalate.
Panourile laterale sunt uşor de înlăturat, panoul dreapta beneficiind de două şuruburi “thumb-screw”, ce se pot desface foarte uşor cu mîna.
Cage-ul hard-disk-urilor este poziţionat în faţa ventilatorului pentru intake, fără a afecta totuşi prea mult circulaţia aerului. Cage-ul poate găzdui până la şase HDD-uri. Mai sus, se regăsesc cage-urile pentru „floapă” şi pentru unităţile optice.
Montarea componentelor se face fără şuruburi, cu ajutorul şinelor de plastic (enclosure), din pachet.
O altă mică nemulţumire pe care am avut-o, legată de dotările din interior, este cable managementul. NZXT ar fi putut face mult mai multe legat de acest aspect, însă toate accesoriile destinate wire managementului sunt foarte puţine. Practic, totul rămîne la creativitatea şi la îndemânarea voastră.
