Deşi lumea jocurilor racing nu mai este aşa restrânsă ca pe vremea în care NFS-urile erau foarte populare, cele mai noi jocuri cu maşini nu sunt şi cele mai reuşite. Lipsa unor jocuri arcade foarte bune se simte şi asta se observă la fiecare anunţ mai important pentru că lumea nu mai acordă atenţie aşa mare acestui segment.

Lipsa poveştilor interesante face ca jocurile de racing să fie foarte greu digerate şi să fie criticate foarte aspru. Am ajuns în perioada în care orice mică greşeală este una fatală şi soarta face ca jocurile de racing cu poveşti hollywoodiene să fie de altfel şi cele mai proaste (vezi seria Need For Speed). De ce s-a ajuns în acest punct? Pentru că este cunoscut comportamentul jucătorilor de astfel de jocuri şi toţi producătorii speră să facă în aşa fel încât să îi agaţe de joc în cel mai scurt timp posibil cu un trailer bun, un intro movie bun sau tot felul de pipiţe care dau din steaguri.

Greşeala producătorilor este că ignoră cele mai importante aspecte ale unui joc de curse: gameplay-ul şi rejucabilitatea.

GRID 2 este un joc la care s-a lucrat o perioadă foarte îndelungată şi dacă reuşeşte să iasă din cercul vicios în care se învârt jocurile de racing vom vedea în cele ce urmează.

Poveste sau nu?

De obicei, jocurile cu maşini au un mod de joacă pentru single player ce se numeşte, în cele mai dese cazuri, Career. În astfel de cazuri, tu eşti un şofer care trebuie să devină cel mai şofer dintre toţi. Fie că este vorba de Story Mode sau de Career, niciunul dintre aceste moduri nu are foarte mare legătură cu rejucabilitatea jocului. Ceea ce contează cel mai mult, până la urmă, în single player este senzaţia pe care ţi-o lasă jocul.

Totul depinde de gusturile celui din spatele tastaturii şi dacă la modă sunt în acel moment neoanele atunci o poveste cocălărească de dragoste va prinde şi jocul se va vinde. Totuşi, un mod singleplayer neutru menţinut pe parcursul întregii francize la acelaşi nivel este adesea o alegere mai inspirată.

În GRID 2 pornești ca un rookie outsider care e dornic să impresioneze. În prima ta cursă îl vei auzi mereu in cască împingându-te de la spate pe coach-ul tău foarte agitat. Obiectivul tău este să impresionezi, conducând cât mai curat și clasându-te pe podium. Dacă faci asta, lumea întreagă va vorbi de tine si te va lăuda. Aici intră în scenă Patrick Callahan, inițiatorul World Series Racing și totodată cel care îți va oferi pâinea ta de zi cu zi. Callahan vine cu o idee inovatoare de curse de intensitate ridicată , răspândite pe diferite continente. Tu trebuie să fii promotorul, să aduni la început fani spărgând gura târgului în diferite curse și evenimente și atrăgând alți șoferi care să participe la WSR.

Nu avem parte de o poveste senzațională, căci nu despre asta e vorba în GRID 2. Scopul suprem al acestui joc este feeling-ul pe care ți-l oferă. Deși multă lume s-a ofuscat de faptul că cei de la Codemasters au scos modul de cameră la volan, nu cred ca asta reprezintă problema vitală a acestui joc. De ce? Eu unul prefer sa vad exact pe unde conduc mai ales că jocul îți oferă posibilitatea să driftuiești prin 14 locații printre care se numără Paris, Hong Kong sau Dubai. Avem parte de circuite atât pe zi, cât și pe timp de noapte. Există circuite profesioniste și drumuri prin păduri, munți, pe diferite suprafețe de parcă ai fi făcut rocada cu un joc de raliuri.

Am zis că la început faci baie de mulțime ca să le arăți tuturor skill-urile tale de șofer profesionist. Pe langă evenimentele menționate, mai există și challenge-uri de la sponsori pentru un bonus de obiective. Nu ai cum să te plictisești prea curând. Vei dori să explorezi cât mai multe trasee, să deblochezi mașini sau pur și simplu să te antrenezi pentru modul online. Una din diferențele dintre modul singleplayer și cel online este reprezentată de lipsa flashback-ului sau întoarcerea în timp pentru a remedia o manevră greșită.

Nu de multe ori am fost impresionat plăcut de nivelul de detalii pe care cei de la Codemasters ni l-au oferit: fie prin circuite, peisaje, mașinile variate sau avariate. Da, sunt momente când rămâi fără cuvinte atunci când te izbești de un parapet, stâlp sau adversar și după câteva tumbe, dintr-o bijuterie ajungi să conduci o rablă.

GRID 2 e un arcade colorat cu diferite accente. Modurile de joc sunt numeroase, printre ele numerându-se Race, Time Attack, Drift, Eliminator, Checkpoint, Overtaker (trebuie să depasești o serie de camionete evitând orice coliziune cu acestea).

La început s-ar putea să ai câteva probleme în a stăpâni mașina și a menține-o pe carosabil. Pe măsură ce joci și deblochezi cât mai mult mașini dintr-un total de 50, atmosfera va deveni din ce in ce mai familiară.

Miza crește după ce vei participa efectiv în WSR, nivelul de dificultate crescând considerabil şi adesea ai impresia că nivelul dificultăţii este dinamic. Dacă nici acest lucru nu vă impresionează și chiar vreți un challenge adevărat, încercați modul online.

Multiplayer e mai distractiv

După terminarea modului singleplayer, pot spune că acesta este un simplu antrenament pentru modul multiplayer. Nimic nu se compară cu o competiţie reală în care adversarii sunt oameni adevăraţi. Chiar dacă vorbim despre modul online, sau offline (split screen), modul multiplayer este punctul forte al lui GRID 2.

Deşi maşinile colorate în diferite feluri în modul singleplayer, nu sunt disponibile şi în multiplayer, acest lucru nu face altceva decât să te ambiţioneze să joci cât mai mult pentru a putea debloca toate maşinile şi toate vopselurile crescând în nivel.

Până la urmă, pentru a putea concura în absolut orice tip de cursă ai disponibilă câte o maşină din fiecare „tier”, însă aşa cum era de aşteptat, aceste maşini deblocate din oficiu nu sunt şi cele mai bune alegeri.

La fel ca şi în singleplayer, şi în multiplayer cursele cu maşini de tier 4 sunt cele mai dificile din cauza vitezei şi agresivităţii concurenţilor. Aş putea spune că la nivelul la care se joacă cu Bugatti Veyron, totul depinde mai mult de noroc, nu de skill. Fac această afirmaţie deoarece orice simplă coliziune îţi afectează performanţa din acea cursă şi se observă o agresivitate ieşită din comun în modul multiplayer.

Aşadar, aş putea spune că cel mai tehnic se joacă la Tier 1 şi 2 pentru simplu fapt că dacă joci tehnic le este imposibil celor lăsaţi în urmă să te ajungă şi să te deranjeze ciocnindu-se de tine.

Unlock-urile din multiplayer sunt maşinile, vopselurile, însă şi upgrade-uri pentru maşini. Pentru a beneficia de oricare dintre acestea va fi nevoie să strângeţi din dinţi şi să faceţi economii pentru că orice schimbare la o maşină vă va costa.

Cel mai neplăcut lucru este faptul că în momentul în care o maşină este îmbunătăţită în totalitate, tier-ul ei este schimbat şi astfel Alfa Rome Giulietta poate deveni o maşină de tier 2, deşi cu ea începi să joci de la tier 1. Este neplăcut deoarece nu este capabilă să concureze cu maşini de tier 2 îmbunătăţite şi pe lângă asta şi matchmaking-ul se schimbă şi vei fi plasat în curse cu adversari ce deţin maşini mult mai puternice decât a ta.

În rest, matchmaking-ul este destul de bine făcut, adică toţi adversarii cu care am fost pus pe circuit s-au dovedit a fi de aproximativ acelaşi nivel cu mine făcând schimb de poziţie în clasament mai tot timpul.

Grafică şi sunet

Am să încep cu sunetul deoarece nu sunt foarte multe de spus. Main theme-ul jocului este destul de drăguţ, însă din tot playlist-ul este singura melodie digerabilă. Efectele sonore sunt destul de bune, însă sunetele maşinilor nu au prea mare legătură cu realitatea. Mustangul nu sună deloc aşa cum sună în realitate.

La capitolul grafică, însă, sunt foarte multe de spus deoarece nu numai că grafica este foarte bună, dar şi opţiunile sunt foarte variate astfle încât jocul poate rula chiar şi pe IGP-uri. Dacă mai adaugăm şi faptul că pe IGP-urile din procesoarele Haswell jocul rulează excelent, atunci putem spune că cei de la Codemasters au luat în calcul cât mai multe variante de a rula pe PC-uri ce nu sunt foarte dotate din punct de vedere grafic. De fapt şi de drept, jocul este sponsorizat de către Intel şi în meniul cu setările grafice există două opţiuni ce pot fi activate doar în cazul în care jocul rulează pe un IGP din Haswell.

Opţiunile despre care vorbeam sunt Intel Advanced Blending şi Smoke Shadows şi nu reuşesc să îmi dau seama de ce au fost implementate strict pentru acle IGP când pentru a rula fluent la rezoluţie fullHD este nevoie de setarea detaliilor pe low, sau pe mediu pentru a obţine o medie de ~35 fps-uri atunci când rulează pe GPU Intel HD 4600.

Concluzii

Deși nu e perfect, GRID 2 nu reprezintă doar un joc de curse prin care să conduci ca un maniac și atât. Este un joc care necesită, pe lângă răbdare, și o abordare variată de la cursă la cursă și de la mașină la mașină.

Per total este o experiență foarte bună cu care Codemasters ne răsfață simțurile, catapultându-ne la volanul unor mașini superbe în niște locații exotice, pe care poate în viața de zi cu zi nu le-am putea vizita.

Dacă DiRT 2 v-a plăcut, atunci vă recomand să îl încercaţi şi pe GRID 2. Dacă mai adaugăm la socoteală şi faptul că poate fi achiziţionat la 99 Lei din magazinele din România şi este activabil pe Steam (unde costă 44,99€ dacă îl cumpăraţi direct), nu îmi rămâne să vă întreb decât de ce nu îl aveţi deja? Ştiu că pare incredibil ca un joc hard copy să fie mai ieftin decât unul distribuit digital, însă cei ce aduc jocul în ţară au făcut o afacere excelentă.

• Gameplay: 9
• Sunet: 8
• Grafica: 9
• Rejucabilitate: 9
• Overall: 8,75
  

Cumpără Grid 2 la prețul de 99, 99 Lei de aici