Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Dacă există un lucru care m-a îndepărtat de jocurile de racing, acela ar fi assist-ul. Nu am mai jucat un joc bun cu maşini de foarte mult timp şi nu pentru că numărul lor ar fi scăzut, ci pentru că nivelul calităţii a ajuns acolo unde eu nu pot coborî.

Telenovelele din jocurile cu maşini au existat tot timpul tocmai pentru a le face oarecum mai interesante. Totuşi, există câteva elemente ce fac povestea fie digerabilă, fie plictisitoare. Şi cam majoritatea au reuşit să vină în ultimul timp cu un joc plictisitor împachetat frumos într-o grafică aglomerată cu post processing.

GRID 2 este jocul care vrea să se abată de la acest tipar al jocurilor de racing, unde tot ce cred producătorii că ar conta sunt detaliile maşinii şi o poveste siropoasă. Codemasters au mai scos pe piaţă jocuri care nu au excelat la story telling şi nimănui nu i-a păsat. DiRT 2 ar fi un exemplu bun şi drag mie în acelaşi timp, căci nu mai ţin minte decât rulota în care era meniul şi faptul că mă chinuiam să îmi înving prietenii pe care mi-i făcusem online jucând umăr la umăr pe tot felul de trasee.

 

Aaah, meniul

În GRID 2 nu se abat foarte mult căci acea rulotă este înlocuită cu un garaj în care ai maşina, o bicicletă, un automodel şi un PC care te ajută în alesul evenimentelor la care participi. Să nu credeţi că acest meniu contextual este la fel de boring ca în DiRT 2 , căci totul se întâmplă foarte repede şi aduce exact ceea ce îi lipsea acelui joc, viteză.

GRID 2

Naratorul este acelaşi din DiRT Showdown şi era cât pe ce să am a "mental breakdown" în momentul în care l-am auzit pentru că primul lucru care mi-a venit în minte au fost exprimările lui cocălăreşti din jocul mai devreme amintit. În GRID 2 n-a mai reuşit să mă enerveze cu texte răsuflate, ci chiar a reuşit să mă amuze în momentul în care şi-a bătut joc de mine că nu sunt în stare să câştig o cursă deşi o mai jucasem "a couple of times".

Intriga jocului nu este cine ştie ce şi am să vă rog să aveţi grijă cum digeraţi ceea ce scriu despre acest subiect căci sunt foarte acru din cauza jocurilor proaste lansate din utlima vreme în micuţul segment de racing. Tu, ca personaj al poveştii GRID 2 eşti un Adrian Mutu la 17 ani al curselor. Nu ai 17 ani, însă eşti talentul pe care antreprenorul Patrick Callahan îl descoperă în timpul unei curse.

Grid 2

Ca totul să fie "spiced up" cât de cât, viziune acestui Gigi Becali este una chiar foarte apetisantă pentru un tânăr talent şi reuşeşte să te vrăjească să participi la curse pentru el. Ai imposibila misiune de a reuni toate cluburile de racing din toată lumea într-un eveniment fantastic unde se vor servi drift-uri şi tot felul de curse.

Mai pe înţelesul tuturor ar fi că misiunea ta este de a arăta că există oameni talentaţi şi că implicarea acestor cluburi nu ar fi zadarnică, căci vor avea parte de competiţie reală. Da, tu eşti un fel de tatăl lor în racing şi ai talente nebănuite în toate genurile de curse.

 

Racing cu WASD

De fapt vreau să vă povestesc despre gameplay. Acesta seamănă cu al primului joc GRID, însă sunt atât de mutle elemente schimbate încât a reuşit să mă captiveze şi să mă facă să îmi doresc să îl joc aşa cum facea DiRT 2. Ca să fie clar, jocurile de racing nu m-au mai atras de după DiRT 2 şi de aceea tot fac referire la el.

GRID 2

Deşi prima cursă jucată se desfăşoară la volanul unui Ford Mustang Mach 1, AI-ul a reuşit să mă facă să dau restart race, nu quit to menu. Deşi dificultatea este setată în mod implicit la nivel mediu, competitorii din career reuşesc să îţi blocheze depăşirile într-un mod destul de inteligent. Aşadar, faptul că există un AI destul de competitiv, alături de disperarea de a scăpa de acel muscle car plictisitor, m-au făcut să îmi doresc să câştig cursa pentru a avansa şi a juca cu alte autovehicule.

Subtitlul de deasupra are legătură strict cu layout-ul default al tastelor. Dacă toată jocurile veneau cu combinaţii de taste care îl forţau pe jucător să vireze cu mâna dreaptă, GRID 2 îl forţează să joace cu mâna stângă. Nici nu vreţi să vă imaginaţi în ce hal am jucat prima cursă. Evident, după primul restart am pus mâna dreaptă pe WASD şi stânga pe deasupra pentru a putea atinge tasta space (frâna de mână) şi uite aşa m-am trezit că îmi aduc aminte de arcade-urile pentru stângaci la care mai jucam din când în când în copilărie.

Cursele pe care le-am jucat fac parte dintr-un eveniment intitulat World Series Racing şi au reuşit să mă facă să îmi doresc tot mai mult deşi în build-ul de preview nu erau disponibile.

GRID 2

Cel mai interesant mod de joacă mi s-a parut clasicul racing pe circuit cu Super Touring-uri. Deşi nu vine cu nimic nou acest mod de joacă, este de fapt cel mai curat mod pentru că poţi evita coliziunile şi poţi face depăşiri spectaculoase. Totuşi, asta nu înseamnă că circuitul din Dubai unde se foloseşte Live Routes nu este interesant. Însă în ceea ce priveşte nivelul competitiv, pe circuit este cel mai ridicat.

Modul de joacă Eliminator este pur şi simplu horror. Pe lângă faptul că AI-ul este mai disperat ca un ţânc de 12 ani şi ar face absolut orice pentru a nu fi eliminat. Viteza mare a maşinilor precum Bugatti Veyron sau Pagani Zonda, alături de lăţimea circuitului, fac din acest mod de joacă unul atât de enervant încât am renunţat fără a-mi dori să mai câştig totul.

 

Bling, bling

Grafica jocului este foarte bună, însă nu vă aşteptaţi să vedeţi cum vă cade şurubul care ţin toba de eşapament. S-a pus accent mai mult pe detalii din exterior nu doar pe maşină. Deşi pare incredibil, felul în care arată un joc nu este întotdeauna cel mai important. Evident, un joc de anul 2013 nu poate arăta ca acum 5 ani, exceptând seria COD. Cel mai important aspect în grafica unui joc o reprezintă nivelul de personalizare a setărilor. Este important să arate foarte bine un joc nou, însă la fel de important este să şi ruleze cursiv atunci când îţi doreşti asta şi nu ai un PC atât de puternic.

Pentru prima oară când am rulat GRID 2 nici nu m-am obosit să intru în setări. Eram foarte nerăbdător să văd jocul şi aşa că m-am avântat direct în cursă. Deşi îmi era dat să aflu ulterior că jocul se setase automat pe un nivel medium-high, detaliile alături de efectele afişate chiar m-au suprins plăcut. Ceea ce m-a surprins şi mai mult a fost observarea faptului că jocul rula foarte bine pe Radeon 7790 cu 4x MSAA. Evident, când am modificat toate detaliile şi le-am ridicat la cel mai înalt nivel posibil fluenţa cu care rula a dispărut.

ultra-low resize

medium resize

ultra resize

 

Asteptand 31 mai

Aş putea spune că e un joc pe care abia aştept să îl disec. Dacă nu se vor abate de la ceea ce am experimentat până acum, cu siguranţă mă va ţine la PC pentru o perioadă destul de lungă de vreme. Sincer vă spun că mă întrebam foarte serios dacă renunţarea la celelalte titluri şi axarea strict pe jocuri de racing este o mişcare tocmai potrivită, mai ales cu fail-ul DiRT Showdown ca exemplu. Ei bine, deşi nu sunt singurii care au ţinu un joc în development timp de 5 ani, în mod clar au făcut o treabă extrem de bună pentru că GRID 2 aduce multe elemente ce lipseau în scena racing-ului şi să elimine câteva (assist-ul, de exemplu) concepute pentru autişti.

GRID 2


Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Leave a Reply

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.