Next-gen, fps, ray tracing, lumini, revolutionar, bla bla bla. Tot repeta frazele astea industria gaming-ului. Le tot repeta si iar repeta. Si jocuri mai din cand in cand si cu 300 de remaster-uri intre ele.

Dar dupa o pauza asa indelungata iata ca scoate capul din intuneric acest…joc. Intunecat si el.

M-a trecut prin toate impresiile mele despre gaming si jocuri, m-a facut sa il injur, sa il abandonez, ca intr-un final sa raman cu controller-ul lipit de mana pana la descarcarea acumulatorului.

Cam asa mi-a fost ziua pe care am avut-o la dispozitie pentru a si juca si pentru a impartasi cateva impresii cu voi.

Si a va da un mic spoiler. Imaginea de la inceput o sa o vezi de sute sau mii de ori jucand. Nu ma refer la acel instantaneu, ci la Selene iesind din Helios. Bine ca poti da skip.

Ce este Returnal?

Un cosmar. Nu pentru personaj. Lasa personajul. Pentru mine. Ca ma rodea curiozitatea si ma simteam incapabil cognitiv de fiecare data cand cadeam intr-o prapastie cu „tona” de resurse dupa mine. Si imi doream sa ajung mai departe. Dar o tot sfecleam pe parcurs prin te miri ce stupizenie. Si o tot luam de la capat. Insa cu alt tipar al camerelor prin care treceam.

Dar repetitia si-a spus cuvantul. Deja invatasem sa fac clear rapid mai fiecarui tip de camera. Treceam prin valurile de inamici precum katana prin telemea.

Dar m-a lovit gameplay-ul in freza si nu imi functiona costumul de astronaut ca lumea. Gasisem un dispozitiv cu puteri magice, dar care imi strica te miri ce parametru al costumului. Total aleator. Ba ca imi luam damage cand foloseam cheia, ba ca nu puteam sa mai schimb arme. Le-as numi mai degraba blesteme.

Si revenind la nimicirea inamicilor. Avea un vibe bun acest run. Paream de neoprit.

Dar am ajuns la primul boss unde, in mod repetitiv si complet previzibil…am murit prosteste. Si mi-am revazut aterizarea fortata pe planeta pentru a nu stiu cata oara. Cand am iesit din nava nu mai eram dornic sa alerg nicaieri. Parea o calatorie fara sfarsit. Tineam minte degeaba ca dupa o camera venea alta. Sau un pasaj mai sus sau mai jos.

Totul se rearanja si eu trebuia sa uit cam tot ce invatasem in run-ul anterior. Eram descurajat. Dar curios in continuare.

Crezi ca mai gasesc bossul prin labirintul asta de se schimba constant? hahaha

Dar descoper cu fiecare run cate ceva nou. Inca e interesant. E captivant.

Ma face sa vreau sa valorific fiecare run ca sa descopar mai mult din poveste.

Poveste care pana acum este extrem de invaluita in mister. Stiu ca sunt pe o planeta extraterestra. Cica.

Grafica, sunet si haptic

Grafica este top notch. Stilul artistic compenseaza efectele mai putin HD. Adica reuseste sa il faca suficient de atmosferic incat sa nu acord atentie micilor imperfectiuni.

Coloana sonora este si ea on spot. Devine usor repetitiva daca te joci prea mult intr-o singura sesiune. Dar este extrem de potrivita jocului si starilor prin care te trece. Chiar reuseste sa te scoata din starea aia de „aoleo, iar trec pe aici…a mia oara azi. Oare cand se termina? Oare cand nu mai mor? E si daca mor, ce?” si sa fii atent la noul val de inamici.

Noul force feedback este extrem de funky.

Completeaza perfect audio queue-urile jocului. Adica nu doar auzi in casti fiecare pas pe ciment. Il si simti. Si cumva combinatia asta audio si haptic te face sa crezi si mai tare ca personajul a pasit ba pe iarba, ba pe ciment.

In primele minute in care descopeream jocul, aflasem si de modul nou introdus pentru alternate fire. Ca sa il folosesc, trebuia sa apas complet pe L2. Adica acel trigger folosit pentru ADS in toate shooterele pe PS. Partea dubioasa, ziceam eu, era ca trebuia sa apas pana la jumatatea cursei L2 pentru ADS cu arma si sa apas maxim ca declansez alternate fire.

A fost dubios doar la inceput. Dar m-am obisnuit usor.

Pe repeat inainte

Stiu foarte clar ca genul acesta de repetitii nu ma plictisesc foarte usor. Insa, extrem de usor ma plictiseste dozajul disproportionat de recompense. Inca ma bucur ca descopar chestii despre Selene. Dar din momentul in care devin stapan pe gameplay si pana in punctul culminant cum o sa fie? O sa fie oare la fel ca un HZD?

Habar n-am. Aflu si va spun in review pe 29. Sau poate va spune Ciprian. Caci el e mai mare fan al genului. Pe mine m-a atras viata de astronaut naufragiat intr-o lume extraterestra.