Iată profilul „normal” al mouse-ului. Aici nu se poate modifica decât sensitivitatea pe axele „X” şi „Y”, valorile crescând cu câte 100DPI până la pragul de 4000DPI. Există de asemenea şi două nivele, pentru schimbarea rapidă a DPI-ului. Decizia de a păstra un profil „default” ce nu poate fi editat este foarte bună deoarece există momente în care v-aţi putea încurca în setări dar resetarea tuturor profilelor nu pare cea mai bună decizie.
Aşa arată Macro Editorul. Foarte bună opţiunea de „loop” care poate repeta un macro la infinit sau până vi se blochează mouse-ul, pentru că am experimentat şi aşa ceva. Macro-urile se pot crea însă doar pe un singur periferic – adică macro-uri făcute doar din combinaţii de pe tastatură sau combinaţii doar din apăsări ale tastelor mouse-ului, nu şi combinaţii mouse + tastatură. Scriptul poate reţine un număr maxim de 125 de apăsări de taste.
Un alt lucru care m-a încântat a fost faptul că pot folosi un logo pentru fiecare profil. După cum vedeţi, nu m-am putut abţine să nu folosesc pe profilul dedicat testelor logo-ul nostru 🙂
Pe lângă acest lucru profilele se pot exporta într-un format proprietar soft-ului pentru momentele în care sunteţi pe drum sau la vreun LAN Party. Din nefericire nu pot fi editate în vreun editor de text, pentru modificare fiind nevoie de instalarea soft-ului.
Cu alte cuvinte, GX900 are 4 profile, dintre care 3 editabile. Comutarea între ele se face cu ajutorul butonului de pe spatele mouse-ului iar LED-ul de status indică cu precizie ce profil a fost selectat – roşu, verde sau galben. Când LED-ul este oprit asta înseamnă că este selctat profilul default.
Poze avem, ne-am imprimat o idee generală asupra caracteristicilor, suport software există, prin urmare, în pagina următoare decidem dacă GX900 este într-adevăr un ofiţer merituos al plutonului RoG sau doar un soldăţel cu pretenţii.
