Ia să ne uităm noi rapid pe foaia cu specificaţii, să vedem cu ce ne delectează noul high-end ATI.
Am fi inclus şi un screenshot din GPU-Z, însă momentan acesta încă nu recunoaşte corect placa video… deci vom sări peste el.
Nu trebuie să fii Sherlock să vezi că HD5970 a moştenit câte ceva de la ambii părinţi (HD5870 şi HD5850), cum de altfel e şi cazul vârfului actual de gamă al Nvidia, GTX295. Şi aici revin la ideea expusă în prima pagină, legată de botezarea noii plăci ATI. În cazul HD4870 X2, numele e foarte corect, deoarece în esenţă placa era exact un HD4870 dublat. Exact aceleaşi nuclee şi exact aceleaşi frecvenţe pentru GPU şi memoria GDDR5. În cazul nostru, se vede clar din tabel că HD5970 este o combinaţie între HD5870 şi HD5850.
Frecvenţele la care funcţionează modulele de memorie şi procesoarele grafice sunt identice cu cele de la HD5850, însă numărul de procesoare de flux, unităţi de texturare şi unităţi ROP (Raster Operators) este identic cu cel întâlnit la surioara mai mare, HD5870. Iar la urma urmei astea sunt importante, deoarece frecvenţele le putem creşte 🙂 Oricum, specificaţiile sunt de-a dreptul monstruoase, şi fără să ne atingem de frecvenţe!
Concluzia: nu se putea numi HD5870 X2, deoarece nu ar fi fost corect. Apreciem faptul că AMD nu a creat inutil confuzie printre utilizatori.
Din punct de vedere al construcţiei, HD5970 păstrează aceeaşi idee pe care a mers şi HD4870 X2: două GPU-uri dispuse unul lângă celălalt, fiecare cu memoria sa RAM şi interconectate printr-un bridge PCIe Gen2 fabricat de PLX, după cum se vede în această diagramă frumoasă:
N-am să insist pe construcţia efectivă a plăcii. Arhitectura seriei HD5000 am acoperit-o în articolele anterioare, la fel şi beneficiile aduse de această serie şi de suportul DirectX 11. Însă vreau să subliniez două lucruri.
Prima chestiune se referă la regulatoarele de tensiune fabricate de Volterra. Acestea sunt trei la număr: două pentru GPU-uri (câte unul pentru fiecare) şi unul pentru memorii. Ce le face aşa interesante încât să le menţionăm? Păi acestea sunt programabile. Cu alte cuvinte, vom putea modifica tensiunea de alimentare a procesoarelor grafice sau a memoriilor, pentru a putea atinge frecvenţe mai mari în overclocking, fără a fi nevoie de tot felul de artificii.
Modificarea voltajelor se face în timp real cu ajutorul utilitarului ATI OverVolt Tool, iar plaja de reglaje este cuprinsă între 1.05V – 1.1625V (implicit 1.05V) pentru GPU şi 1.10V – 1-15V (implicit 1.10V) pentru memorie.
Iar a doua chestiune este legată de conectorii de alimentare. Pe lângă alimentarea care se realizează prin slotul PCIe (75W), placa video necesită încă doi conectori PCIe suplimentari: 1x8pin (150W) şi 1x6pin (75W). Deci 300W putere maximă cu care se poate alimenta HD5970. Ceea ce e perfect, pentru că ştim că placa are nevoie de maxim 294W – contrar estimărilor iniţiale care plasau TDP-ul la 376W. Bine, pe vremea aceea lumea se gândea că vom avea de-a face cu două GPU-uri HD5870 montate pe aceeaşi placă. Aşa că mare atenţie la sursa pe care o folosiţi!
Totuşi, este impresionant consumul mediu în mod pasiv. But more on that later.
Până atunci să vedem mai în detaliu cum arată HD5970. Evident în pagina dedicată pozelor.
