Astăzi suntem din nou martorii unui moment mai special, un moment în care AMD îşi aliniază din nou forţele şi încearcă să submineze autoritatea declarată de titanul Intel pe toate segmentele.

Am numit acest material „bătălia nucleelor” pentru că în ultima vreme „Legea lui Moore” ajunge să fie călcată în picioare. Faptul că acum se pot înghesui pe un wafer de silicon de 315mm2 aproape 2 miliarde de tranzistori – cum e cazul lui Zambezi – deschide noi porţi în materie de putere de procesare.

Zambezi (sau platforma „Bulldozer”) a fost declarat de majoritatea oamenilor „cu scaun la cap” din industria IT un mesia pentru AMD. Mântuitorul venit să scape AMD de jugul instaurat de a doua generaţie de procesoare Intel Core şi să cureţe de păcate epigonii Phenom şi Phenom II.

Am privit alături de voi lansarea plăcilor cu chipset 990FX, le-am testat şi admirat însă „produsul final”, aşa cum l-a numit  Michael Schmid, întârzia să apară. Iată că astăzi înlăturăm vălul şi vom arunca o scurtă privire asupra performanţelor lui FX-8150, nume de cod Zambezi, vârful de gamă al seriei FX. Acest material reprezintă prima parte dintr-un material mai amplu. Îl puteţi considera un „preview”. Iată şi celelalte procesoare lansate astăzi:

 

  

Despre cipset-uri şi plăcile de bază care le suportă am tot discutat, le-am comparat şi le-am pozat. Arhitectura lui Zambezi a rămas totuşi un mister, până azi. 

 

 

Practic, FX-8150 are la bază un design modular, compus din patru module, fiecare echipat cu câte două nuclee, iar fiecare nucleu poate lucra independent cu câte un thread. Cache-ul LvL2 este împărţit frăţeşte de fiecare nucleu şi însumează 8MB, iar cache-ul LvL 3, tot de 8MB, este disponibil tuturor nucleelor.

 

 

Beneficiile acestei arhitecturi sunt reprezentate de o scalabilitate mai mare şi o alocare dinamică a resurselor între threaduri pentru o eficienţă mai bună per watt. Este discutabilă totuşi eficienţa oferită de un modul cu două nuclee comparativ cu aceea a unui singur nucleu deoarece cele două nuclee împart cache-ul între ele. Cu alte cuvinte nu putem spune încă sigur dacă două nuclee dintr-un modul au aceeaşi perfomanţă ca două nuclee separate.

 

 

  

Procesorul vine tactat la o frecvenţă de 3,6Ghz şi poate ajunge la 4,2 Ghz cu ajutorul Turbo – Core. Un lucru interesant este atenţia deosebită acordată de AMD pentru tehnologia „Turbo-Core”. Acum avem două etape în care procesorul îşi va creşte automat frecvenţa în funcţie de numărul de nuclee utilizate şi de nivelul de încărcare al acestora.

Controllerul de memorie integrat este nativ la 1866 Mhz, conform specificaţiilor AMD, însă platforma noastră de test nu a vrut să pornească de nici un chip la această frecvenţă. 1866Mhz am atins doar prin overcloking-ul memoriilor.

 

 Tehnologiile noi cu care vine Zambezi sunt AVX – pentru criptare rapidă AES, FMAC, XOP pentru operaţiuni mai rapide în calcule cu virgulă mobilă, SSE 4.1 şi SSE 4.2 cât şi LWP – Light Weight Profiling, un subset de instrucţiuni care ajută la monitorizarea eficientă a resurselor.

 

 

Pe lângă acest aspect AMD va folosi acelaşi die pentru procesoarele dedicate end-userilor cât şi pentru platformele din mediul business / enterprise (servere). Numele de cod pentru aceste platforme sunt „Valencia” şi „Interlagos”. Ce concluzie tragem de aici? AMD va reduce semnificativ costurile. Dacă le vor rămâne „Bulldozere” pe stoc acestea vor fi imediat redirecţionate către celelalte pieţe. Despre această conspiraţie vom mai discuta însă cu altă ocazie.

 

Pages ( 1 of 4 ): 1 234Next »

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.