Vom discuta puţin despre overclocking-ul procesorului, iar în următoarele pagini vom studia şi overclocking-ul memoriilor şi a IGP-ului, precum şi impactul acestora asupra performanţei.
Totuşi, voi sări peste detaliile supratactării procesorului Phenom II X2 550 BE, deoarece am vrut să urmăresc în ce măsură deblocarea procesorului va influenţa posibilităţile de supratactare. Iniţial am rulat cu Phenom-ul tactat la 3933MHz, 280 x 14, stabil în 3DMark06 şi 3DMark Vantage, însă am avut unele probleme de stabilitate în jocuri.
În final, testele au fost realizate cu Phenom-ul tactat la 3915MHz, 270 x 14.5 şi cu memoriile rulând la 1800MHz, CL9-9-9-24 1T.
Lucrurile cu adevărat interesante se petrec în cazul deblocării procesorului Athlon II X3 435. Practic, pe tot parcursul testelor mele, nu am observat nicio diferenţă între cele două stări. Indiferent dacă era sau nu deblocat, procesorul atingea aceeaşi frecvenţă, la aceleaşi setări şi aceleaşi voltaje. Evident, cu un mic plus de 0.050V la voltajul procesorului deblocat. Setările finale la care am rulat toate benchmark-urile au fost 3710MHz, 265 x 14, şi memoriile la 1766MHz CL9-9-9-27 1T. Unele teste au fost stabile şi la setări mai agresive, însă nu am avut stabilitate în toate aplicaţiile decât la aceste setări.
Şi în acest caz, pentru stabilitate maximă a trebuit să scad frecvenţa bus-ului la 265MHz, şi pentru siguranţă am rulat cu latenţele 9-9-9-27.
But then… things went horribly wrong…
Sperând la o îmbunătăţire a supratactării, am încercat mai multe versiuni de BIOS dintre cele disponibile pe site-ul de suport al ASUS.
Rezultatele s-au îmbunătăţit, iar versiunile mai noi aduceau câteva îmbunătăţiri ale funcţionalităţii, suport pentru procesoarele Thuban, precum şi un aspect foarte interesant legat de Core Unlocker: posibilitatea selectării din BIOS a nucleelor activate. Astfel, dacă la Athlon II X3 435 selectam active doar nucleele 01 şi 02, procesorul rămânea triple-core, dar se activa memoria cache L3. Evident, dacă selectam nucleele 01, 02 şi 03, obţineam acel Phenom II X4 BE35. O opţiune foarte interesantă.
Însă am întâmpinat probleme mult mai serioase: s-a alterat stabilitatea procesorului în regim deblocat. Sistemul se bloca în aproape orice aplicaţie, şi erau rarităţi momentele în care reuşeam să termin de rulat un benchmark. Simptomele erau tipice pentru cazurile de subvoltare: freeze-uri aleatoare de scurtă durată (2-3 secunde) în sistemul de operare, încărcare mult mai grea a sistemului de operare, freeze-uri definitive în aplicaţii consumatoare de resurse şi, în general, comportament mult mai lent.
Ei, după o zi întreagă de întors voltajele pe toate părţile, am descoperit vinovatul: voltajul HT. Cu BIOS-ul original, sistemul a rulat 4 zile folosind voltajul stock pentru HT, 1.200V, fără nicio problemă de stabilitate. Cu ultimul BIOS prezent pe site la momentul realiării testelor (versiunea 1301), era nevoie de minim 1.350V pentru HT, şi asta la valori stock (bus 200MHz, HT la 2000MHz). În overclocking, pentru a atinge 3700MHz era nevoie de cel puţin 1.375V, şi chiar şi aşa am observat probleme de stabilitate, şi am mai întâlnit freeze-uri după două-trei ore de testare. Diferenţa aceasta de voltaj e destul de mare, mai ales dacă ţinem cont de faptul că valoarea maximă setabilă în BIOS pentru voltajul HT era de 1.400V.
Morala? „Nu te lega la cap dacă nu te doare.” Cu alte cuvinte, dacă veţi avea succes la deblocarea procesorului şi nu veţi avea probleme de stabilitate, nu vă complicaţi cu actualizarea BIOS-ului. Decât dacă aveţi probleme de altă natură. Ceea ce mă îndoiesc…
Oricum, deşi am avut o zi foarte frustrantă, mă bucur că am descoperit această problemă. Şi sunt convins că va dispărea din viitoarele versiuni de BIOS. Mai ales că discutăm de un produs lansat pe piaţă de puţină vreme.
Şi dacă tot am ajuns la capitolul BIOS, aş mai menţiona comportamentul în cazul blocării sistemului din cauza overclocking-ului eşuat. Dacă ceva nu merge, sistemul rămâne pornit, dar nu face nimic. Sau intră într-o buclă de restarturi, fără niciun rezultat. Singura soluţie este oprirea completă a alimentării sistemului, fie de la sursă fie prin înlăturarea cablului de alimentare. După oprirea completă, se poate reporni sistemul în 2-3 secunde, şi îşi va reveni de fiecare dată. Partea bună aici e că nu am fost niciodată nevoit să resetez BIOS-ul.
Încă n-am să mă pronunţ cu privire la posibilităţile de overclocking ale chipset-ului 890GX comparativ cu alte chipset-uri AMD, deoarece nu am testat exact aceleaşi componente şi pe alte platforme, aşadar nu pot să spun dacă e mai bun sau mai rău. Senzaţia mea e că e „cam tot pe-acolo”. Dar voi zice că placa de bază ASUS M4A89GTD PRO/USB3 are un BIOS extrem de stufos şi se descurcă excelent în a menţine stabile voltajele, acestea fiind unele din ingredientele de bază pentru un overclocking reuşit.
Pe pagina următoare vom studia puţin overclocking-ul memoriilor.
