OK… am făcut nişte teste sintetice… hai să vedem cum se comportă noul drive de la Intel în viaţa de zi cu zi.

Primul lucru care l-am testat a fost viteza de copiere între cele două soluţii de stocare, atât pentru fişiere mari, cât şi mici. Datele obţinute le aveţi în graficul de mai jos.

 

Pentru copierea unui fişier mare, am folosit un fişier ISO de 4.3GB. Pentru fişiere mici, am luat un director care conţinea 43,225 fişiere, totalizând 2.4GB. Per ansamblu, rezultatele au fost mai bune la copierea de pe SSD pe matricea RAID, după cum era de aşteptat. Viteza de citire foarte mare a SSD-ului combinată cu viteza foarte bună de scriere a matricii RAID au dus la un timp foarte bun de copiere. Invers, însă, se simte limitarea la scriere a SSD-ului X25-M G2 la aproximativ 70MB/s, şi timpii obţinuţi la copiere sunt mai mici.

 

Mai departe, am testat încă o situaţie foarte relevantă, care ne interesează în mod special: timpii de încărcare a unui joc. Pentru aceasta, am ales Call Of Duty 4.

 

Încărcare Call Of Duty 4 de pe X25-M G2:

 

 

Încărcare Call Of Duty 4 de pe RAID 0:

 

Haideţi să vă împărtăşesc şi câteva impresii personale. În marea majoritate a aplicaţiilor se simte viteza de citire superioară a SSD-ului. Sistemul de operare răspunde mai prompt, iar aplicaţiile pornesc mult mai rapid. Singura situaţie în care SSD-ul răspunde mai greu comparativ cu matricea RAID 0 apare atunci când se foloseşte intens fişierul de swap. Aici se simte diferenţa la viteza de scriere, faţă de matricea RAID. Însă relevanţa acestei situaţii este oarecum îndoielnică. E greu de crezut că un utilizator care are resurse financiare pentru a investi într-un SSD, nu are resurse pentru achiziţia unei cantităţi mai mari de memorie RAM. De la 4GB RAM în sus, deja acest impediment nu se mai simte, deoarece sistemul accesează mult mai rar fişierul de swap.

Pe lângă vitezele de transfer foarte bune, mai există un avantaj major, care pe mine mă interesează în mod special: zgomotul. Neavând părţi în mişcare, un SSD este o adevărată mană cerească pentru adepţii Silent-PC. A fost ciudat momentul în care i-am dat drumul sistemului şi nu am auzit clasicul cârâit scos de hard-urile mecanice. Sistemul parcă era un oraş-fantomă…

Situaţia era şi mai interesantă în momentul încărcării sistemului de operare. Practic nu există niciun indicator sonor care să te convingă cu adevărat că sistemul de operare chiar se încarcă. Noroc cu LED-ul de activitate al unităţilor de stocare. De obicei nu-l conectez, pentru că nu am nevoie de el: hardul îl aud tot timpul iar LED-ul îmi distrage atenţia şi mă deranjează. În acest caz, însă, am fost nevoit să-l conectez, pentru a fi sigur că sistemul funcţionează.

OK, cam astea au fost impresiile mele personale. Acum, că am încheiat şi testele, urmaţi-mă pe ultima pagină („walk THIS way!”) pentru a vedea concluziile de astăzi.

 

Pages ( 6 of 7 ): « Previous1 ... 45 6 7Next »

Leave a Reply

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.